Ana Birchall, despre scandalurile de hărțuire sexuală: „Alfred Bulai e țapul ispășitor de la SNSPA” INTERVIU
0Fostă ministră a Justiției, Ana Birchall a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre recentele scandaluri de hărțuire sexuală de la SNSPA, ca și despre interdependența între hărțuire sexuală și misoginism în România.
Ana Birchall, candidată la președinția României și fostă ministră a Justiției, a spus într-o postare pe pagina sa de Facebook că ar fi fost hărțuită în 2008 cu mai multe SMS-uri de sociologul Marius Pieleanu, și acesta tot profesor la SNSPA.
În interviul acordat pentru „Adevărul”, Ana Birchall spune că și acum 16 ani a vorbit public despre mesajele primite de la Marius Pieleanu, însă nimeni nu a avut reacție și că tot acum 16 ani a fost victima unei campanii de denigrare cu informații false, campanie ce i-a afectat cariera profesională și i-a zdruncinat familia.
ADEVARUL: Cât de mult v-au afectat SMS-urile primite de la Marius Pieleanu în 2008?
ANA BIRCHALL: Ce am spus zilele acestea sunt aceleași lucruri pe care le-am spus acum 16 ani, în 2008, când am fost victima nu numai hărțuirii lui Marius Pieleanu, dar și a unei campanii de defăimare și de denigrare cu informații false, cu scopul de a mă elimina din viața publică. SMS-urile de la Marius Pieleanu au fost doar începutul unei campanii de defăimare și de discreditare care mi-au afectat nu numai cariera profesională, dar mi-au rănit și zdruncinat familia, mi-au lovit copilul, care pe atunci avea doar 7 ani, și mi-au îmbolnăvit părinții, oameni simpli, de la țară. Pieleanu a fost un actor mărunt al acestei povești, dar modul în care a acționat atunci, în 2008, când eu, nu-i așa, nu eram o figură importantă a PSD-ului, demonstrează mai multe lucruri.
„Bărbații cu putere din România privesc femeile ca pe niște mărfuri”
Care ar fi acele lucruri?
Să dai SMS-uri înseamnă că nu îți e frică să te exprimi în scris. Și asta spune totul despre sentimentul de intangibilitate al lui Marius Pieleanu. Cuvântul lui împotriva cuvântului meu, o femeie.Bărbații cu putere din România, din mediul academic, din companii, din partide, privesc femeile ca pe niște mărfuri: ai văzut ceva ce-ți place pe tarabă, te-ai servit. Zici "mersi" că “te fac vedetă”. Ar trebui să te simți onorată că ai atras atenția unui guru.Sunt multe femei din politică care sunt mai rele ca bărbații. Nu numai că nu sar să te susțină, ci se împing să te arunce sub tren. Mă gândesc la soția domnului Pieleanu, la soția domnului Geoană, la aceste femei care au tăcut complice, în timp ce un om nevinovat era terfelit de către bărbații lor. Femeia este privită doar ca un instrument în bătăliile pentru putere ale bărbaților. După SMS-urile lui Marius Pieleanu, campania de denigrare și de defăimare cu informații false la adresa mea a urmat cu altele, inclusiv cu faimoasele “filmulețe” reluate strategic și în această perioadă, de când eu mi-am anunțat candidatura la președinția României. De exemplu, în “filmulețul sexy cu Geoană” nu eram eu ținta discreditării; cum spuneam, eu eram în 2008 un membru PSD, Mircea Geoană era cel vizat de scandal. Dar, privind în urmă, realizați și dumneavoastră că singurul care a avut de câștigat de pe urma acestui scandal a fost chiar el. Într-o țară unde misoginismul duduie, un scandal sexual nu numai că aduce notorietate, dar te și face să pari bărbat (nu doar un prostanac). Nu ar fi de mirare ca filmulețul să fi fost plantat chiar de Mircea Geoană, ca unic beneficiar al scandalului. Încă aștept scuzele pe care domnul Geoană le datorează mie și familiei mele. A tăcut și tace ca un laș și nu spune adevărul. Atât SMS-urile, cât și filmul erotic, de exemplu, care mi-au distrus 3 ani din viață, sunt dovada clară că bărbații nu se tem de hărțuire sexuală, de abuz, de agresiune, pentru că nu plătesc vreo notă. Ei sunt bine mersi, în timp ce victimele lor, femei, sunt distruse.
De ce nu a depus plângere acum 16 ani
De ce nu ați depus plângere în 2008, după mesajele primite de la Marius Pieleanu? Nu este o obligație a victimei să depună plângere. Plângerea se depune dacă actele de hărțuire nu încetează, când ai parcurs toți pașii anteriori și nu ai avut rezultat. Sentimentul meu este că narativul este: de ce nu au zis victimele nimic până acum, semn că noi, victimele hărțuirii și abuzurilor, suntem manipulate de cineva, suntem doar niște instrumente într-o bătălie care se poartă peste capul nostru.
De ce au fost ținute sub preș ani de zile cazurile de hărțuire sexuală de la SNSPA? Pentru că și profesoarele, luptătoare pentru egalitate de drepturi, feministe - au tăcut. Pentru că funcționează șantajul și pentru că Bulai și Pieleanu aveau susținerea partidelor, a lui Remus Pricopie, care acum încearcă să scape de responsabilitate și, dacă îl lăsați, voi, presa, va reuși. Vă dau în scris cum se vor desfășura lucrurile la SNSPA. Țapul ispășitor e Bulai, împotriva lui Pieleanu nu s-au depus plângeri, Parchetul nu se va autosesiza, Pricopie va face o cascadorie de PR, va merge la Centrul FILIA și-și va face poze pe acolo, va face o comisie de analiză, va cere iertare victimelor din studioul unei televiziuni.
Ce sfaturi aveți pentru femeile care sunt victime ale hărțuirii sexuale?
Să vorbească. Să spună familiei, prietenilor, colegilor, prin ce trec. Să facă plângeri la poliție, să scrie la Centrul FILIA. Să aibă încredere și să nu le fie teamă: Nu sunt singure!
„Tăcerea înseamnă complicitate, nu loialitate”
Ce soluții juridice ați avea pentru ca hărțuirea sexuală să fie drastic redusă, iar agresorii să fie pedepsiți?
În 2019, în calitate de
ministru al Justiției, am propus ca violul, traficul de persoane și,
aş adăuga cu titlu de exemplu și infracțiunile de hărțuire
sexuală, să fie imprescriptibile. De asemenea, trebuie să schimbăm
modul în care gândim. Degeaba avem legi, dacă ele nu se aplică
pentru unii ca Bulai și Pieleanu.
S-au împlinit 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice. Eu am fost parlamentarul român de referință și, în această calitate, în colaborare cu ONG-urile din România, m-am bătut ca România să semneze și apoi să ratifice Convenția și, astfel, să protejăm femeile, victime ale violenței de orice fel: domestică, psihologică, fizică, economică. Cum? Prin introducerea ordinelor de restricție, simplificarea legislației privind protecția victimelor, prin alocarea de fonduri de către administrația locală pentru adăposturile dedicate tuturor victimelor. Unde suntem? Avem cadru juridic, avem tot. Și cu toate acestea, cazurile de violență au explodat în România, s-a ajuns la 50.000 de cazuri în cinci luni.
Cât de mare este interdependența între hărțuirea sexuală și misoginism în România? Misoginismul este cultural susținut de modelele românești. Femeile care ajung în funcții publice sunt tocate de presă, viața lor personală este subiect de cancan: cine cu ce se îmbracă, cine cu cine umblă. Într-o țară în care doctoratele sunt fabricate, femeile care au rezultate excepționale în profesie sunt victimele campaniilor de denigrare. Cine te-a pus pe tine acolo? Cu cine ai umblat ca să ajungi să iei bursă, să fii șefa de promoție? În campania electorală pentru președinția României, despre mine s-a spus că sunt iepure pus să fure din electoratul unui bărbat, în favoarea altui bărbat. Dacă aș fi fost bărbat, oare s-ar fi spus asta despre mine? Dacă aș fi fost bărbat, oare aș fi fost chemată în studiourile televiziunilor să comentez scandalul de la SNSPA? Dacă aș fi fost bărbat, aș fi avut de câștigat dintr-un scandal erotic din care “o fustă” iese tăvălită pentru ani de zile? Avem ocazia acum să îi facem să plătească pentru tot ce ne-au făcut. Vorbesc cu toate femeile din România care au fost hărțuite, batjocorite, umilite. Vorbesc cu soțiile domnilor Pieleanu și Geoană, să se uite în oglindă și să se gândească la cum ar fi arătat viața lor dacă ar fi fost în situația mea sau a fetelor de la SNSPA. Și să nu mai tacă. Pentru că tăcerea înseamnă complicitate, nu loialitate.
Se încarcă comentariile...
