Exclusiv Adevărata șmecherie a deciziei CCR care secretizează averile demnitarilor și funcționarilor publici

Motivarea deciziei CCR care secretizează averile demnitarilor și pe cele ale funcționarilor publici și rudelor acestora face o oarecare lumină în scandalul creat după pronunțarea deciziei. Specialiștii consultați de „Adevărul” susțin că judecătorii constituționali au dat o direcție în ceea ce privește viitoarea legislație: persoanele alese sau numite politic publică declarațiile de avere, în timp ce funcționarii, nu.

Curtea Constituțională a făcut o distincție între demnitari și politicieni. FOTO: Mediafax

Intruziune în viața privată – acesta este principalul argument al judecătorilor Curții Constituționale în ceea ce privește declararea ca neconstituțională a prevederii care-i obligă pe demnitari și pe funcționarii publici să-și publice declarațiile de avere. Curtea a publicat, miercuri seara, motivarea deciziei prin care se ridică obligația de a publica declarațiile de avere, dar și veniturile partenerului/copiilor.

CCR a subliniat că sistemul românesc privind regimul declarațiilor de avere este unul dintre cele mai intruzive în privința vieții private din spațiul european, dând exemple din țări în care corupția nu este nici pe departe la nivelul de la noi – Belgia, Franța, Germania.

De asemenea, judecătorii CCR invocă și dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială în motivare: „dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială face posibilă crearea unor modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte, ceea ce, coroborat cu abundența informațiilor private devoalate, prin efectul legii, în spațiul public, prezintă un risc în sensul desconsiderării demnității umane și a individualității persoanei, fragilizând până la anulare protecția constituțională de care aceasta trebuie să se bucure în privința vieții sale private”.

Iancu: „când ești una din cele mai corupte țări din Uniune e absurd să te compari cu Franța, Danemarca etc.”

Întrebat despre motivarea CCR, în care se arată că, în principal, publicarea declarațiilor de avere este considerată neconstituțională deoarece ar fi o intruziune în viața privată, Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional comparat și cadru didactic la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București, a susținut: „În principiu, un demnitar renunță la viața lui privată. Viața privată, așa cum spune și etimologic termenul, e a cetățeanului privat, și asta funcționează nu doar în privința declarațiilor de avere. Dacă vă uitați și la jurisprudența privind libertatea de exprimare, o persoană privată, un cetățean simplu, are așteptări mult mai mari ca dreptul lui la viață privată, la demnitate, să fie protejat, comparativ cu un demnitar. Pentru că un demnitar se expune, el iese în forul public, așa că putem spune că acceptă în momentul în care candidează, în momentul în care este numit, anumite limitări.”

Nu este prima oară că CCR emite decizii de acest fel, spune profesorul. „Acum, după ce s-a ridicat MCV-ul (Mecanismul de Cooperare şi Verificare prin care Comisia Europeană monitoriza aspecte precum reforma sistemului judiciar, corupția și crima organizată-nr), putem să ne dăm arama pe-n față”, a explicat Iancu.

În acest context, Agenția Națională pentru Integritate (ANI), cu toate atribuțiile ei a fost unul dintre obiectivele de referință pe care România s-a angajat să le îndeplinească în MCV, a detaliat profesorul. „Noi când am intrat în Uniunea Europeană am acceptat că trebuie să creăm o astfel de agenție. Sigur, la scurt timp după aceea, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional anumite prevederi care o făceau eficientă. De exemplu, confiscarea automată a diferențelor între averea declarată și cea nejustificată, care trec de 10.000 de euro. Inițial, acestea trebuiau confiscate în mod automat, atunci când se găseau. La declarațiile de avere, CCR nu a intervenit până acum”, explică Iancu.

Un alt element relevant în această discuție, spune constituționalistul, este cel legat de țările ale căror sisteme privind declarațiile de avere au fost menționate de CCE în motivarea deciziei: „Atunci când ești una din cele mai corupte țări din Uniune și ai intrat în Uniune asumând această realitate, e absurd să te compari cu Franța, Danemarca etc. Reaua credință își dă mâna aici cu un tip de pozitivism rudimentar, dar comun din perspectiva căruia, să zicem, Coreea de Nord are constituție scrisă cu 172 de articole excelând prin tehnică legislativă, conciziune, preciziune și reiese că e chiar peste Regatul Unit, care nu are”.

Curtea arată direcția viitoarei legislații: demnitari – da, funcționari – nu

Conf. univ. dr. Ionuț-Bogdan Dima, din cadrul Facultății de Drept a Universității București, este de părere că toată decizia s-a învârtit în jurul ideii invocate de CCR conform căreia publicarea declarațiilor de avere ar fi o intruziune în viața privată. „Este un test de proporționalitate care de fapt implică de fiecare dată analiza unor drepturi fundamentale care sunt în conflict: dreptul la viață privată al persoanelor obligate să depună declarații de avere, și dreptul de acces la informații publice, element al transparenței care aparține cetățenilor.”

Tot argumentul juridic pleacă de la această chestiune, spune el. „Interesante sunt detaliile, adică argumentele, ce au considerat că reprezintă date care afectează viața personală, că ei acolo în considerente enumeră mai multe elemente din declarațiile de avere care ar reprezenta de fapt date personale care odată publicate ar determina încălcarea dreptului la viață privată. În același timp, judecătorii fac foarte multe piruete argumentative, pentru că, pe de-o parte, invocă tot felul de hotărâri ale CJUE, ale CEDO, dar așa... fragmentat cât să poată să le încadreze în limitele argumentului lor. Mă refer la decizia majorității”, detaliază profesorul.

Curtea arată legiuitorului în motivare cam care ar fi direcția viitoare, având în vedere că se anticipează că se vor dezbate tot felul de soluții și vor exista propuneri de modificare a legislației, spune Dima. „Curtea arată legiuitorului cam care ar fi direcția. Și a tăiat cu bisturiul, cum s-ar spune. Adică, practic, se poate reglementa de acum înainte o declarație din aceasta de interese financiare pentru demnitari, adică cei care sunt aleși sau numiți politic, în schimb, funcționarii care dau concurs și mă refer la funcționari în sensul larg, cei mai importanți nu sunt funcționarii cu salarii de 5-6.000 de lei din ministere, e vorba de funcționari în sensul larg, adică magistrați, în primul rând, dar și alte categorii care dau concurs. Deci, practic, Curtea a instituit în considerentele sale această distincție și a lăsat să se înțeleagă că publicarea ar putea să fie posibilă cu anumite rigori și garanții pentru cei care sunt demnitari, deci numiți politici sau aleși, însă pentru funcționari va fi în continuare obligatorie declararea bunurilor, dar nu mai e publică”, explică profesorul.

„Adevărata șmecherie e bisturiul cu care a operat distincția respectivă”

În ceea ce privește declarațiile soțului/soției respectiv copiilor, Dima arată că acestea vor fi declarate în continuare, doar că nu va răspunde pentru declarațiile acestea persoana obligată să completeze declarația de avere. 

„Per ansamblu, mi se pare că Curtea a încercat cumva să îndulcească din consecințele deciziei anunțate inițial prin comunicatul de presă și a oferit, cum se zice, hrană pentru toată lumea. Adică și pentru cei care vor să modifice și pentru cei ce vor să mai păstreze din dimensiunea asta a publicării declarațiilor de avere. Deci se poate lucra, dar trebuie citit cu atenție și făcute modificările în consecință. Dar cu siguranță partea interesantă este că vor fi scutiți de publicare cei care dau concurs, pentru că n-ar fi atât de importanți ca cei care sunt aleși sau numiți”, a concluzionat acesta.

Întrebat în ce măsură legiuitorii vor urma direcția trasată de Curte – demnitarii să aibă declarațiile publice, funcționarii care dau concurs – nu- Dima susține că „dacă nu vor urma direcția Curții există posibilitatea să fie sesizată din nou CCR. Își asumă cineva să nu respecte decizia Curții? Acuma, ce să spun, nu e un model unic în Europa și în lume cu privire la declararea averilor de către demnitari și funcționarii publici. Unele state au legislație care prevede publicarea, alte state nu. Ideea este să ai instituția ANI funcțională, dar dacă plecăm de la premisa că dacă nu se mai publică e corupție în țara asta, e și asta eronată. Era corupție și când se publicau, e corupție și dacă nu se publică”.

Profesorul explică adevărata miză a deciziei CCR.

„Adevărata șmecherie a CCR, ca să zic așa, e bisturiul cu care a operat distincția respectivă între demnitari și funcționari. Adică, ok, cei aleși sau numiți politic trebuie să-și păstreze declarațiile publice și se va lucra la datele de publicat, pentru că, de exemplu, în decizia Curții scrie că nu mai poți să treci localitatea în care se află imobilul. Dar adevărata șmecherie asta a fost: la cei care dau concurs nu mai e publică declarația. Acolo sunt adevărații bani, nu salariile demnitarilor sau ce avere au oamenii de afaceri care ar vrea să se implice, pe care oricum le știe toată lumea”, a concluzionat Dima.

El a susținut că o altă miză importantă este în ce măsură va putea ANI să furnizeze informații din declarațiile de avere, dacă acestea vor fi solicitate de către jurnaliști. „Vor fi declarațiile de avere considerate date personale și atunci nu vor fi comunicate nici în cazul acestor solicitări. Există riscul acesta. Și acesta este motivul pentru care trebuie gândită o procedură, când se face modificarea legislativă, care să prevadă că există acces la informații publice pentru persoanele interesate, pentru scopuri jurnalistice. Dacă o lași doar așa, există riscul să-ți spună ANI că nu ai acces la aceste informații”.