18 ani de la răpirea celor trei jurnaliști români în Irak. Cum au reușit autoritățile să-i aducă acasă VIDEO

Se împlinesc 18 ani de când trei jurnaliști români au fost declarați răpiți în Irak. Pe 28 martie 2005, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci (ambii de la Prima TV) și Ovidiu Ohanesian (de la România Liberă) au fost răpiți în Bagdad, capitala Irakului.

Cei trei jurnaliști au fost răpiți în Bagdad, Irak FOTO captură video

Alături de cei trei jurnaliști români a fost Muhamad Munaf, un cetățean american de origine irakiană, care era ghidul lor, pe durata acelei deplasări.  Munaf trăia din 2001 în România şi era preşedintele grupului de afaceri Manhattan, de sub tutela lui Omar Hayssam, afacerist sirian şi membru al Partidului Social Democrat, arată Wikipedia.

Cei trei răpiți în Irak se aflau de o săptămână în Irak, unde urmau să realizeze interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al țării.

Povestea lor a cutremurat întreaga țară, iar televiziunile de știri ofereau informații în permanență, care erau urmărite cu sufletul la gură.

Cereri neonorate

Se știe că au schimbat două grupuri de răpitori și două spații în care au fost ținuți captivi. Dacă inițial, în primele trei zile, au fost ținuți în condiții umane, în partea a doua au fost ținuți o lună și jumătate într-un beci. Ei au fost ținuți la început într-o locație din Bagdad, după care, pe 1 aprilie, au fost mutați într-un beci al unei ferme, la 15 kilometri sud de Bagdad. Au fost eliberați după 55 de zile, pe 22 mai 2005.

Răpitorii au cerut în schimbul eliberării celor trei jurnaliști români și a ghidului lor retragerea celor 860 de soldați angajați în cadrul Coaliției multinaționale din Irak.

De asemenea, Omar Hayssam a anunțat că răpitorii, care făceau parte din Brigăzile Muadh Ibn Jabal, i-au cerut câte un milion de dolari pentru fiecare dintre cei patru, adică patru milioane de dolari pentru a-i elibera pe cei patru.

Suspiciuni de înscenare

Au existat, însă, suspiciuni cu privire la complicitatea ghidului în răpirea lor. De altfel, Hayssam și Munaf au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de iniţiere, constituire şi sprijinire a unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism şi de complicitate la săvârşirea infracţiunii de act de terorism.

Jurnalistul Ion Cristoiu a fost cel care a avansat ideea că răpirea celor trei jurnaliști a fost o înscenare a serviciilor secrete române împreună cu cele străine. Scopul a fost de a crea o diversiune în rândurile adevăratelor celule teroriste, născocind o celulă nouă, cea care i-a răpit de jurnaliști.

Colonelul SIE în rezervă Ionel Dragomir susține că cei trei jurnaliști români au fost răpiți inițial de o grupare controlată de servicii secrete străine. Aceștia erau folosiți, practic, ca o momeală pentru a atrage o organizație teroristă reală. Însă operațiunea a scăpat de sub control, iar jurnaliștii au ajuns în mâinile unor teroriști adevărați.

Momente tensionate

După mai multe încercări de negocieri eșuate, un moment tensionat a fost pe 21 aprilie, când răpitorii au anunțat că vor transmite în direct decapitarea unuia dintre jurnaliștii răpiți în Irak. Anunțul venea la mai multe zile de la expirarea ultimatumului dat de răpitori, notează Rador, care a făcut o recapitulare succintă a evenimentelor.

Pe 22 aprilie, postul Al Jazeera transmite dovada că jurnaliștii răpiți în Irak sunt în viaţă, solicitată de autorităţile române, însoţită de revendicările acestora. În acest moment, prin intermediul înregistrării, se află că gruparea teroristă care i-a preluat pe jurnaliştii români după ce au fost răpiţi se numeşte Muadh ibn Jabal. Apoi este transmis un nou termen de patru zile pentru retragerea trupelor româneşti din Irak. În caz contrar, jurnaliştii urmau să fie decapitaţi. Imaginile îi arată pe ostatici aparent într-o stare fizică proastă, desculţi, încătuşaţi şi amenințați cu pistoalele. Cei trei sunt într-o stare fizică mult mai proastă.

Fără modificări de politică externă

Statul român, însă, nu și-a modificat politica externă, iar decizia de a nu da curs solicitărilor teroriștilor a fost menținută. S-a cerut eliberarea necondiționată a jurnalistei Marie-Jeanne Ion, pentru continuarea negocierilor.

După expirarea ultimatumului, intermediarul răpitorilor a sunat şi s-a arătat contrariat de lipsa de receptivitate a autorităţilor române. Li s-a comunicat, însă, imposibilitatea ca trupele române să fie retrase din Irak, astfel că tentativa de negocieri a eșuat.

Au fost reluate, însă pe 14 mai, iar după ce se primește o nouă dovadă că jurnaliștii sunt în viață, câteva zile mai târziu se încearcă eliberarea acestora pe căi neoficiale.

Cei trei jurnaliști au fost eliberați pe 22 mai 2005. Preşedintele de la acel moment, Traian Băsescu, a susținut, seara, o declaraţie de presă în care a anunţat că recuperarea jurnaliştilor a fost o operaţiune 100% românească, cu implicarea SRI, SIE şi a Direcţiei de informaţii al Armatei şi că nu s-a plătit nicio sumă pentru eliberarea acestora.

Munaf, reținut la Bagdad

De asemenea, postul TV Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video cu cei patru ostatici și unul dintre răpitori, care anunță, la rându-i, eliberarea jurnaliştilor, care are loc ca urmare a intervenţiei șeicului saudit Salman Fahd al’Oda și ca urmare a demersurilor comunității arabe și islamice din România.

Băsescu a mulțumit serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei.

Al patrulea ostatic eliberat, Mohammad Munaf, a fost reţinut la Bagdad de autorităţile americane pentru investigaţii.