Un expert în migrație internațională pune la îndoială spontaneitatea valului de migranți din Ceuta: „Seamănă foarte mult cu ceea ce am văzut la granița Belarus-Polonia”

Ceuta, mica exclavă spaniolă aflată pe coasta Marocului, a redevenit în câteva ore una dintre cele mai tensionate frontiere ale Uniunii Europene, după ce zeci de mii de oameni au încercat să treacă granița într-o singură zi, pe uscat și pe mare. În timp ce guvernul socialist de la Madrid, condus de Pedro Sanchez, vorbește despre rețele de trafic de persoane, Italia și Franța cer măsuri mai dure pentru protejarea frontierelor. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Anatolie Coșciug, director adjunct al Centrului de Studii pentru Comunități Multiculturale și cadru universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai”, pune la îndoială spontaneitatea valului migrator în contextul în care Marocul s-a mai folosit de-a lungul timpului de astfel de operațiuni pentru a pune presiune pe Spania.

Zeci de mii de imigranți marocani au luat cu asalt exclava spaniolă Ceuta. FOTO: Profimedia

Primele cifre comunicate de autoritățile spaniole au indicat că peste 49.000 de persoane ar fi încercat să intre ilegal în Ceuta în numai 24 de ore. Informația, publicată inițial pe site-ul Departamentului pentru Securitate Națională, a fost retrasă ulterior fără explicații. Chiar dacă numărul exact rămâne neclar, amploarea evenimentelor este fără precedent pentru această frontieră.

Ceuta și Melilla sunt singurele teritorii ale Uniunii Europene care au frontieră terestră cu Africa. De ani buni, cele două enclave sunt puncte de atracție pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa, însă niciun episod anterior nu a pus o asemenea presiune asupra autorităților spaniole.

Pedro Sanchez a ajuns vineri în Ceuta împreună cu ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska, pentru a evalua situația din teren. La frontieră, forțele marocane au folosit tunuri de apă pentru a dispersa grupurile de migranți, iar în apropierea gardului au rămas autobuze și mașini incendiate în timpul confruntărilor. În orașul marocan Fnideq, aflat la doar câțiva kilometri de exclavă, mii de oameni au continuat să se adune și în noaptea următoare, în speranța că vor găsi o cale de a trece granița.

O decizie a Curții Supreme a schimbat regulile chiar înaintea crizei

Cu doar câteva săptămâni înainte, Curtea Supremă a Spaniei a decis că persoanele interceptate pe mare în timp ce încearcă să ajungă la Ceuta sau Melilla nu mai pot fi returnate imediat în Maroc. Hotărârea a schimbat una dintre procedurile folosite până acum de autoritățile spaniole și a fost urmată aproape imediat de creșterea numărului de tentative de trecere.

Guvernul de la Madrid susține că rețelele de trafic au speculat rapid această schimbare și au prezentat-o drept o oportunitate pentru migranți. În același timp, Executivul a trimis armata în sprijinul Gărzii Civile și a anunțat că va încerca să accelereze procedurile de returnare, în limitele impuse de decizia instanței și de legislația privind protecția internațională.

Presiunea pusă pe autorități a fost recunoscută chiar de reprezentanții polițiștilor din Garda Civilă. Asociația AUGC a transmis că efectivele aflate la frontieră în momentul producerii valului au fost insuficiente pentru a controla situația, alimentând discuțiile despre cât de pregătită era Spania pentru un asemenea scenariu.

Europa s-a împărțit imediat în două tabere

Criza de la Ceuta a depășit rapid granițele Spaniei și a devenit un nou motiv de dispută în interiorul Uniunii Europene. Reacțiile au arătat încă o dată că migrația rămâne unul dintre subiectele care divizează cel mai puternic capitalele europene.

Franța a ales să întărească imediat controalele la frontiera cu Spania, invocând necesitatea prevenirii unor deplasări secundare ale migranților. Italia a mers însă mult mai departe. Premierul Giorgia Meloni a vorbit despre măsuri extraordinare pentru apărarea frontierelor și a invocat inclusiv suspendarea aplicării regulilor Schengen în raport cu Spania. Ministrul italian de Externe, Antonio Tajani, a pus valul de migranți și pe seama politicii de regularizare promovate de guvernul lui Pedro Sánchez, susținând că aceasta transmite un semnal greșit rețelelor de trafic de persoane.

Madridul a respins imediat acuzațiile. Ministrul spaniol de Externe, Jose Manuel Albares, a cerut solidaritate europeană și a anunțat convocarea ambasadorului Italiei pentru a protesta față de declarațiile venite de la Roma.

Lidera extremei drepte din Franța, Marine Le Pen, a susținut că imaginile de la Ceuta demonstrează eșecul actualei politici europene privind migrația și a promis că, dacă va ajunge la putere, va restrânge libera circulație în spațiul Schengen exclusiv la cetățenii Uniunii Europene.

De ce Ceuta nu înseamnă automat intrarea în Europa

Mulți dintre cei care pornesc spre Ceuta cred că odată ajunși pe teritoriul spaniol au trecut, practic, și de principala barieră care îi desparte de restul Europei. În realitate, statutul exclavei este mult mai complicat. Chiar dacă Ceuta aparține Spaniei, cei care ajung acolo nu pot pleca mai departe după bunul plac, iar procedurile administrative îi țin, de cele mai multe ori, blocați în oraș.

„Trebuie înțeles că Ceuta este teritoriu spaniol, dar nu face parte din spațiul Schengen. Cei care ajung acolo nu dobândesc automat libertatea de circulație în Europa. Practic, rămân blocați în exclavă și intră într-un proces administrativ. Zona este puternic militarizată, cu senzori, drone și garduri de securitate, astfel că este foarte greu să plece de acolo pe cont propriu. Cel mai probabil vor intra în procedurile de verificare și, ulterior, de returnare”, a explicat Anatolie Coșciug.

Suspiciunile se îndreaptă spre autoritățile marocane

Încă din primele ore ale crizei, în spațiul public au apărut imagini cu autobuze și autoturisme care aduceau grupuri de tineri în apropierea gardului de frontieră. De aici a pornit și una dintre principalele întrebări: a fost vorba despre o mobilizare spontană sau despre o acțiune organizată? Coșciug spune că este prea devreme pentru o concluzie categorică, însă indiciile apărute până acum nu pot fi ignorate.

„Este încă devreme pentru concluzii, dar un lucru pare foarte clar: există numeroase indicii că autoritățile marocane au avut un rol în deplasarea acestor persoane spre frontieră. Au apărut imagini cu autobuze și mașini din care coboară grupuri de tineri chiar lângă graniță. Dacă autenticitatea acestor imagini va fi confirmată, nu vom mai putea vorbi despre un fenomen spontan, ci despre o acțiune organizată. Contextul seamănă foarte mult cu ceea ce am văzut la granița Belarus-Polonia sau la frontiera dintre Turcia și Grecia, unde migrația a fost folosită ca instrument de presiune politică asupra Uniunii Europene”, a subliniat specialistul.

Relațiile diplomatice dintre Maroc și Spania sunt deosebit de tensionate în condițiile în care autoritățile de la Rabat nu au recunoscut niciodată suveranitatea spaniolă pentru Ceuta și Melilla. O altă dispută dintre cele două state se referă la Sahara Occidentală, teritoriu controlat de Maroc în proporție de 80% după retragerea spaniolă din vremea dictaturii lui Franco. Totuși, Spania nu recunoaște pe deplin suveranitatea Marocului, ci doar o formă de „autonomie limitată”, aprobată în 2022 de Pedro Sanchez.

Întrebările nu se opresc însă la granița Marocului

Dacă imaginile și informațiile apărute până acum ridică suspiciuni privind rolul autorităților marocane, ele deschid și o altă discuție: cât de pregătită era Spania pentru un asemenea scenariu? Presa spaniolă scrie că existau avertismente încă din urmă cu două săptămâni, iar vulnerabilitatea frontierei era cunoscută inclusiv în rândul comunităților de migranți.

„Nu cred că un asemenea aflux de oameni s-ar fi putut produce fără implicarea autorităților locale. Din informațiile apărute în Spania, vulnerabilitatea fusese semnalată autorităților centrale încă de acum două săptămâni și circula deja în comunitățile de migranți”, a explicat Anatolie Coșciug.

Legislația spaniolă tratează diferit persoanele care încearcă să intre în Ceuta escaladând gardul și pe cele care ajung pe mare. În practică, această distincție poate influența atât procedurile aplicate de autorități, cât și viitoarele modificări legislative.

„Există și o problemă legislativă interesantă. Dacă cineva încearcă să intre în Ceuta escaladând gardul, poliția îl poate respinge imediat, prin așa-numitul pushback. Dacă însă persoana intră înot, legislația actuală nu reglementează foarte clar această situație. Este foarte probabil ca acest episod să ducă și la modificări legislative pentru a permite returnarea mai rapidă a migranților”, a subliniat specialistul.

Ce urmează pentru cei care au ajuns în exclavă

Odată trecută frontiera, aproape toți migranții vor încerca să obțină protecție internațională. Statisticile din ultimii ani arată însă că simpla prezență pe teritoriul spaniol nu este suficientă pentru acordarea azilului, iar cei care nu pot demonstra că sunt persecutați în țările de origine au șanse foarte mici să rămână în Europa.

„Majoritatea celor ajunși acolo vor solicita probabil azil, însă, în cele mai multe cazuri, cererile vor fi respinse rapid, deoarece nu există motive care să justifice acordarea protecției internaționale. În afara procedurii de azil, nu există căi legale prin care acești oameni să rămână în Europa pe termen lung”, a explicat Anatolie Coșciug.

Regularizarea promovată de Madrid intră din nou în dezbatere

Valul de la Ceuta a readus în atenție și politica de imigrație promovată de guvernul lui Pedro Sánchez. În ultimul an, executivul socialist a derulat unul dintre cele mai ample programe de regularizare din ultimii ani, argumentând că economia spaniolă are nevoie de forță de muncă și că sute de mii de oameni trăiau deja și munceau în țară fără un statut legal clar. Pentru opoziție, însă, măsura riscă să fie interpretată în afara Spaniei ca un semnal că accesul în această țară este mai ușor decât în alte state europene.

„Nu trebuie ignorat nici contextul politic din Spania. Guvernul socialist a promovat o amplă campanie de regularizare, prin care peste un milion de persoane au primit drept de ședere. Este foarte posibil ca și acest lucru să fi alimentat percepția că Spania este o destinație mai accesibilă pentru migranți. În același timp, trebuie spus că economia spaniolă are nevoie de forță de muncă, iar procesul de regularizare răspunde și acestei realități”, a subliniat specialistul.

Presiunea asupra Ceutei poate grăbi aplicarea noului Pact european privind migrația

Dacă estimările privind numărul celor ajunși la frontieră se confirmă, o exclavă cu aproximativ 80.000 de locuitori va trebui să facă față unei presiuni fără precedent. În astfel de situații, spune Coșciug, soluțiile discutate în ultimii ani la nivel european ar putea trece pentru prima dată de pe hârtie în practică.

„Ceuta are aproximativ 80.000 de locuitori. Dacă cifrele de 40.000 de migranți se confirmă, presiunea asupra enclavei devine uriașă. Tocmai de aceea este posibil să vedem, în premieră, utilizarea unor centre de triere amplasate în afara spațiului Uniunii Europene, o soluție prevăzută de noul Pact european privind migrația”, a explicat Anatolie Coșciug.