România copiilor care rămân fără școală: Părinții nu dau doi bani pe educație, iar micuții visează din clasa a VII-a la munca în străinătate
0România are cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană. Mai ales în comunitățile sărace din mediul rural, elevii renunță să mai meargă la școală încă din gimnaziu. Majoritatea rămân fără o calificare. Principala cauză este interesul scăzut al părinților pentru educația școlară.
Conform statisticilor oficiale, România are cei mai mulți copii care abandoneză școala din Uniunea Europeană. Mai precis, are o rată a abandonului școlar de aproximativ 15%. În schimb media europeană este de 9%. Deși procentul copiilor care renunță să mai meargă la școală a scăzut în ultimii ani, fenomenul se menține mai ales în comunitățile sărace din mediul rural. Profesorii și autoritățile din educație se luptă, în multe cazuri, cu morile de vânt, fiindcă totul pleacă de la mentalitatea părinților. Aceștia nu consideră că sistemul educațional, adică școala, poate să ofere un viitor copiilor și nici nu o consideră o prioritate. Așa s-a ajuns la comune din România în care elevii de clasa a VII a și a VIII a renunță la școală doar pentru a munci cu ziua și mai apoi pentru a pleca la muncă în străinătate, mai ales în agricultură sau ca muncitori necalificați. Iar efectele se văd pe piața muncii, acolo unde, în județe sărace precum Botoșaniul, majoritatea celor fără venit au maxim opt clase și nici posibilitatea de urma un curs de calificare.
”Așeaptă să facă 16-17 ani să plece în străinătate să facă bani”
Școala numărul 4 din satul Baranca, comuna Hudești, județul Botoșani, este una dintre școlile de la țară cu mulți elevi din familii nevoiașe sau din grupuri vulnerabile. Sunt cazuri dramatice în care frații fac schimb de papuci sau haine, pentru a merge la școală, mai ales dacă unii învață dimineața iar ceilalți după-amiaza. „În general, copiii provin din familii sărace. Sprijin nu prea au de acasă”, mărturisește preotul Sergiu Gavriliuc, care predă religia la Școala din Baranca, aflată în subordinea Școlii numărul 1 din Hudești. Sunt copii care abia strâng rechizitele minime pentru a participa la ore și se încalță cu ce pot. Nici nu este de mirare că la școala din Baranca absenteismul a fost o problemă constantă. Adică, sunt destui elevi care se opresc cu școala la cel mult opt clase. Nici nu participă la Evaluarea Națională.
„Avem o rată de abandon ridicată. În ultimul an, am avut 10 repetenți. Dintotdeauna structura noastră de la Baranca a avut probleme în acest sens.”, spune Mirela Apătăchioaie, director al Școlii Numărul 1 din Hudești. Situația este dramatică mai ales că o parte a fetelor, spun cadrele didactice, abandonează școala și efectiv își încep viața de familie. Fie să căsătoresc, fie ajung să trăiască în relații de concubinaj. Băieții, în schimb, așteaptă să împlinească vârsta de 16 ani pentru a pleca la muncă în străinătate. „Ei se gândesc să facă 16-17 ani, să plece în străinătate, să facă bani. Noi nu-i putem determina sub nicio formă să vină la școală.”, precizează și Ana Maria Filip, profesor de matematică la Hudești.
Mentalitatea părinților principala cauză a abandonului școlar
Profesorii spun că principala cauză pentru care copii renunță la școală, încă din gimnaziu, este mentalitatea părinților. În multe cazuri, spun cadrele didactice, părinții nu consideră educația școlară ca o prioritate pentru copiii lor. Decât să-i lase să facă teme sau să învețe preferă să-i pună la muncă în gospodărie. Să aibă grijă de animale sau să meargă la muncile câmpului. După ce împlinesc vârsta potrivită mulți dintre acești tineri pleacă la muncă în străinătate. Majoritatea covârșitoare lucrează ca muncitori necalificați în agricultură sau construcții, fiindcă au puțină școală și nici nu au vreo calificare. Părinții consideră inutilă școala, mai ales după nivelul de opt clase, fiindcă sunt convinși că experiența de viață este mai importantă decât mersul la liceu sau facultate.
„Este vorba despre mentalitatea părinților care nu consideră educația ca fiind prioritară pentru copii, că nu este o perspectivă de viitor pentru aceștia. Copiii ajung în clasa a VII și a VIII a și atunci se petrece fenomenul de abandon. Pleacă din localitate cu unul dintre părinți și noi încercăm, îi reînscriem dar nu reușim să-i readucem la școală”, precizează Mirela Apătăchioaie.
Și sărăcia joacă un rol important. Sunt și familii atât de nevoiași încât nu-și pot trimite copilul la liceu. Și asta în condițiile în care liceul înseamnă, pentru un copil de la țară, navetă sau chirie, plus rechizite, îmbrăcăminte și hrană.
Condamnați la sărăcie și bătrâneți grele
Copiii care abandonează școala în perioada gimnaziului nici nu au posibilitatea de a urma cursuri de calificare de nivel II, adică meserii cunoscute, uzuale și multe dintre acestea destul de bine plătite. Pentru aceste cursuri de calificare de nivel II este nevoie de minim 10 clase absolvite. Pentru cei cu opt clase sau mai puțin există foarte puține calificări printre care și muncitor în agricultură sau femeie de serviciu. Fenomenul abandonului școlar se reflectă și pe piața muncii. Nu mai puțin de o treime din populația județului Botoșani are mai puțin de 10 clase. Pesste 40.000 dintre locuitori nu au nici loc de muncă și nu participă nici la cursuri de calificare.
„Nivelul de calificare este o mare problemă a persoanelor care există la ora actuală în evidența AJOFM. Noi încercăm să-i orientăm pentru finalizarea învățământului de bază primar sau gimnazial, a doua șansă. Iar cei care au terminat învățământul minim obligatoriu să-i orientăm către parcurgerea cursurilor de formare profesională”, spune Anca Apăvăloaie directorul AJOFM Botoșani.
Zeci de școli prinse în programe de reducere a abandonului școlar
Având în vedere situația actuală, zeci de școli din județul Botoșani au fost incluse în Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar( PNRAS). Este vorba despre un program finanțat prin PNRR și care oferă finanțare școlilor care se confruntă cu abandon școlar pentru a face tot felul de activități prin care să țină sau să atragă elevii la școală. Activitățile sunt variate de la cluburi și cercuri din domenii diverse, de la lectură, la științe sau film și până la excursii, tabere sau chiar pregătire și rezolvarea temelor la școală. La școala din Hudești, prinsă în acest proiect PNRAS, sunt deja înființate cluburi de lectură, cluburi de știință, se fac ore de recuperare a materiei pentru elevii cu rezultate slabe. „Prin acest proiect ne-am propus patru categorii de activități. Activități remediale, activități extrașcolare, mici dotări și amenajări, plus componenta de digitalizare. Adică vom avea și niște spații de lectură dar și o sală multifuncțională cu diferite soft-uri și echipamente. În funcție de prezența și implicarea lor activă în tot ceea ce vom desfășura vor fi recompensații cu premii, vom face excursii în fiecare an de proiect, dar și tabere școlare”, precizează Mirela Apătăchioaie.
Excursiile și taberele au cel mai mare impact mai ales fiindcă majoritatea copiilor din acele comunități nu au ieșit niciodată din comună sau din județ. „Eu sper ca acest proiect să însemne și rezultate bune la Evaluarea Națională Am început orele remediale, vin toți la pregătire, în fiecare săptămână. Prin intermediul excursiilor vor vedea locuri noi mai ales fiindcă sunt copii care nu au ieșit din localitate sau județ.”, adaugă Ana Maria Filip.
Se încarcă comentariile...
