Peste 30 de ani pe marginea bazinului

Doina Sava se mândreşte că a obţinut mereu rezultate la olimpiadele mondiale cu elevii ei. Antrenoarea de înot a cunoscut apogeul carierei în 2004, când Camelia Potec, fosta ei elevă, a devenit campionă olimpică.

Doina Sava mărturiseşte că în planurile ei de studentă era, de fapt, gimnastica. Un accident la antrenamente în urma căruia şi-a rupt ambele meniscuri la un picior a determinat-o să-şi regândească viitorul. „Singurul care îmi rămăsăse era înotul, care nu punea presiune aşa mare pe picior. Deci mi-am schimbat specializarea în anul IV şi am ales nataţia. Asta a fost şansa mea de a deveni profesor. În timp am ajuns antrenor emerit, cu toate medaliile şi meritele posibile. Am fost şi premiată de trei preşedinţi: Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu", povesteşte cea mai cunoscută antrenoare de înot de la noi din ţară.

„Pot spune că viaţa mi-a fost împlinită şi că pe marginea bazinului am trăit 36 de ani şi, dacă aş mai fi în putere, aş mai sta", mărturiseşte Doina Sava. Profesoara a fost repartizată la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă", pe vremuri Şcoala Generală nr. 54. „După vreo patru generaţii de crescut a venit şi rândul marii performanţe. Am avut medaliaţi europeni, medaliaţi mondiali şi vârful carierei mele, medalie de aur olimpică la Atena, în 2004, prin Camelia Potec. Finalişti olimpici am avut la toate cele trei olimpiade la care am participat", spune Doina Sava.

Secretul: tenacitate

„Dacă n-aş fi avut acel accident, aş fi fost profesor de orice alt sport şi mă gândesc că aş fi putut face performanţă absolut oriunde. Poate aş fi ajuns la Deva, la Centrul Naţional de pregătire în gimnastică sau poate eram o bună antrenoare de baschet, nu ştiu", povesteşte profesoara. Doina Sava recunoaşte că este „tenace şi puţin cam drastică", dar că acestea sunt calităţile unui bun antrenor. „În plus, sunt punctuală, serioasă în tot ce fac şi am pretenţia de la cei pe care îi conduc în pregătire să fie la fel. Sigur, nu toţi de adaptează, dar pe marea majoritate reuşesc să-i schimb. Educaţia nu se face de la catedră, spunându-le copiilor ce ar trebui să facă. Înseamnă să stai tot timpul printre ei. Eu îmi cunosc elevii foarte bine, le ştiu preocupările şi neajunsurile", spune Doina Sava.

Antrenoarea lucrează în prezent cu clase de liceu, la un nivel de performanţă. „O condiţie fizică bună nu se poate construi decât pe un organism sănătos, bine hrănit, cu o viaţă foarte bine pusă la punct, program echilibrat, fără televizor şi calculator la ore târzii. Tinerii sunt ca pe sârmă: dimineaţa antrenament, apoi fug la ore, pe urmă iar antrenament", mai spune profesoara.

Doina Sava povesteşte că a fost „curtată" să antreneze în străinătate: „Am avut o ofertă de la o universitate din Statele Unite, pentru că sportivii pe care-i pregăteam eu erau primii în topurile internaţionale. Am fost invitată şi la conferinţă în Acapulco (Mexic), la Asociaţia Mondială a Antrenorilor de Înot, unde am prezentat planul meu de pregătire. Am antrenat o vară întreagă şi în Suedia".

A refuzat Africa de Sud

Cea mai tentantă ofertă a primit-o, însă, din Africa de Sud: „Trebuia să preiau echipa şi s-o pregătesc pentru olimpiada din 2008. Printre altele, după cum e obiceiul acolo, mi s-au oferit doi servitori! Mă tenta şi căldura, mie îmi place foarte mult soarele. Ce-am văzut noi era frumos, dar există şi o parte care şochează: ghetouri, case minunate care au gard electrificat. În plus, e periculos să ieşi neînsoţit din casă", povesteşte antrenoarea olimpicilor.

„Mai mult, trebuia să plec pentru 3-4 ani, mi s-a părut prea mult, am şi eu o familie, o casă şi o obligaţie morală faţă de sportivii mei din ţară. Şi era prea departe. Oricum, după 50 de ani e greu să-ţi schimbi viaţa, obiceiurile. Nu am regrete", conchide Doina Sava.