Elevul român admis la Harvard University: „Există mitul că numai olimpicii pot să studieze în afară cu o bursă”
0Un elev de la Liceul Teoretic „Decebal” Constanța și-a uimit colegii și profesorii, fiind admis la Harvard University. A primit în total patru burse integrale, deși nu se numără printre olimpicii naționali. Elevul a explicat ce activități l-au ajutat să convingă.
„Realizare excepțională a unuia dintre viitorii noștri absolvenți! Suntem extrem de mândri să anunțăm că elevul nostru Cristian Coceangă a fost admis la Harvard University, beneficiind de burse integrale de peste 1,3 milioane de dolari, inclusiv oferte full-ride de la Minerva University, Vanderbilt University și University of Notre Dame.
Această realizare este rodul muncii susținute a lui Cristian, reflectată în participări la competiții de public speaking și creative writing, precum și în implicarea în proiecte educaționale de impact. Succesul său a fost sprijinit de cadrele didactice dedicate, în special doamna profesor Sezen Cherim, doamna dirigintă Iordache Mihaela și domnul profesor Negru Sorin, ale căror recomandări și îndrumări au fost esențiale.
Prin această performanță excepțională, Cristian Coceangă marchează un reper de excelență pentru comunitatea noastră și se constituie într-un model pentru generațiile următoare”, se mândrește liceul cu reușita elevului.
Momentul în care a aflat că a fost admis la Harvard University
Cristian este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Decebal” din Constanța și va studia, din toamna 2026, științe politice la Harvard University, unde a fost admis cu bursă completă.
Chiar mai mult, a primit în total patru burse, având de ales ce ofertă acceptă. Tot printre reușite se numără admiterea sa la Notre Dame Leadership Seminars, un program de vară, cu un proiect premiat despre epistemic violence, vara trecută trăind cea mai frumoasă experiență alături de tineri din toată lumea.
Liceanul a știut că vrea să facă facultatea în afara țării încă din gimnaziu. Procesul de pregătire pentru admitere l-a început în schimb efectiv anul trecut, activitățile derulate de-a lungul anilor de liceu fiind cele care au cântărit, cel mai probabil, cel mai mult.
Este fondatorul platformei „Politică pentru Toți”, născută din ideea de a combate dezinformarea și de a apropia politica de oameni, urmărită astăzi de câteva mii de persoane. Platforma crește încet, dar sigur, fiind accesată în special de tineri între 18 și 24 de ani, mulți fiind interesați să se implice direct în proiect. A realizat de asemenea o cercetare în domeniul dezinformării hibride alături de profesorul Alexandru Giboi.
Am stat de vorbă cu elevul Cristian Cogeangă despre admitere, motivele care l-au făcut să aleagă străinătatea, proiectele pentru perioada post-admitere, ce a reușit în țară, cum va continua etc.
„Mulți tineri nu știu unde să meargă, este un fenomen destul de des întâlnit în România”
Adevărul: A fost un vis să studiezi la o universitate internațională?
Cristian Coceangă: Da, a fost un vis pe care l-am avut de mic, de când eram în gimnaziu. Îmi doream foarte mult și cumva simțeam și eu că este un vis și că poate pare imposibil, dar am continuat să sper și să visez. Îi îndemn și pe tineri să continue să viseze, indiferent cât de imposibil ar părea visul lor.
Dar de ce ți-ai dorit să studiezi în străinătate?
Am dorit să studiez în străinătate când eram în generală mai mult pentru a vedea locuri noi, pentru a cunoaște oameni noi. Bineînțeles, cu timpul această dorință s-a mai schimbat. Pe lângă asta, sistemul educațional din Statele Unite îmi oferă oportunitatea de a crea acest profil prin a alege mai multe cursuri de la diferite specializări. Prin urmare, am în jur de trei semestre pentru a-mi declara specializarea cu care vreau să închei și care va fi afișată pe diploma mea după cei 4 ani. Am această posibilitate de a alege și de a mă cunoaște mai bine până să decid pe ce drum să merg, lucru care nu este posibil în România, pentru că după ce termini liceul cumva se așteaptă de la noi să știm pe ce drum vrem să o luăm, ce facultate să alegem.
Și când te uiți în jur ce constați? Colegii tăi știu ce vor?
Nu, este un fenomen destul de des întâlnit în România. Mulți tineri nu știu unde să meargă. Nu avem acest consilier, care este prezent în liceele internaționale, care să ne îndrume, cu care să discutăm săptămânal sau lunar și să vedem ce pasiuni avem, ce hobby-uri avem și unde să ne îndreptăm. Și cred că este esențial să avem asta în sistemul nostru de educație. Dacă nu putem totuși să schimbăm sistemul astfel încât să avem această opțiune de a alege în facultate, să avem un consilier care să ne ajute să facem alegerea potrivită după ce încheiem învățământul liceal.
Tu știi acum ce va scrie pe diploma ta de absolvire sau aștepți să te decizi în cele trei semestre pe care le ai la dispoziție?
Bineînțeles că voi profita de aceste trei semestre și voi încerca să mă cunosc mai mult, să văd ce-mi place. Poate sunt alte domenii pe care nu le-am descoperit, domenii care nu sunt disponibile, spre exemplu, în țara noastră, sau nu sunt atât de bine valorificate. Sunt deja orientat pe domeniul acesta politic, major se numește specializarea în Statele Unite. Către această arie mi-aș dori să merg, poate să combin cu ceva business sau altceva din domeniul economiei. Cred că voi observa mai bine când voi ajunge acolo ce domenii sunt de interes pentru mine și pe care mă pliez eu cel mai bine.
Ce profil ai urmat în liceu?
Eu am fost la profil umanist, specializarea Științe sociale. M-am gândit să fug de Matematică, în primul rând, ca orice alt licean, dar nu am scăpat până la urmă, pentru că a trebuit să o dau la examenul SAT(...). Chiar dacă Matematica nu a fost un domeniu greu pentru mine, pur și simplu nu am simțit că m-a atras atât de mult pe cât m-a tras domeniul acesta umanist.
Ce a făcut diferența în dosarul tău de admitere, ce crezi că i-a convins?
Cred că e foarte important să îți menții acest fir narativ în întreaga aplicație; să ai mai multe cauze pentru care lupți sau care te definesc pe tine ca persoană. Lucruri pe care le-am și făcut. Testările mele au fost destul de coerente, au exprimat ce-mi doresc eu să fac, cine sunt eu ca persoană și acești ofițeri de admitere care evaluează dosarul au reușit să vadă în spatele acestui document o persoană cu valori, cu dorințe și pur și simplu au luat în calcul toate datele, de la date demografice, până la acest fir narativ și această narațiune din eseuri.
Aud din ce în ce mai des opinia potrivit căreia, astăzi, procesul de admitere la o universitate din afara țării s-a transformat într-o afacere pentru cei care îi consiliază pe elevi pentru întregul proces. Tu cum ai procedat, ai parcurs singur această etapă de admitere? E important să ai ajutor?
Nu am parcurs-o singur, am avut în spate comunitatea „Vreau să studiez în America”, de la care am obținut această bursă, m-au ajutat să plătesc aceste costuri de consiliere, care nu au fost deloc ridicate. Asta a implicat și să desfășor eu o muncă mai mult singur, pentru că depinde foarte mult de elev ca să rămână motivat în întreg procesul. Oricât de mulți ar fi acești consilieri în România, este foarte important ca elevul să parcurgă anumiți pași de unul singur și doar să aibă pe cineva care să-l motiveze și să se uite pe acest fir narativ, să ajute la construirea acestuia.
Acest proces de admitere presupune și un interviu față-în față? Acolo, probabil, se vede ce e dincolo de ce au pregătit consilierii.
Exact. Ăsta este unul dintre argumentele care îmi susțin acest punct de vedere. Da, la unele facultăți se dă și acest interviu. Spre exemplu, pentru Harvard a trebuit să dau acest interviu, care a durat două ore și (n. red. – s-a demonstrat că) a fost aceeași persoană, cu aceleași valori, s-a menținut acest fir narativ și în cadrul interviului. Probabil de aceea m-au și acceptat.
A contat că ai realizat această platformă „Politică pentru toți”, că ai făcut acea cercetare în domeniul dezinformării hibride? Ce crezi că a contat cel mai mult?
Cred că lucrurile acestea au contat cel mai mult, pentru că se potriveau foarte bine cu profilul pe care îmi doresc eu să merg. Și a contat și această implicare civică pe care am demonstrat-o în tot acest timp, combinată cu cercetare, cu proiectele la care am participat, chiar și Statele Unite, programul de vară la care am fost, dar neapărat platforma „Politică pentru toți”, care a fost proiectul meu de pasiune, în care mi-am arătat pasiunea pentru un anumit domeniu și la care am muncit foarte mult în ultimul an. Cred că da, asta a făcut o diferență foarte mare. De asemenea, a fost prima activitate listată în aplicația mea.
„Profesorii sunt extrem de deschiși, de obicei au și un Teaching Assistant care îi ajută pe studenți și cu care poți lua legătura”
Spuneai de cursurile de vară. Haide să povestim puțin. Cum ai ajuns să fii admis la aceste cursuri?
În primul rând, a trebuit să completez o aplicație și pentru acest program de vară numit Notre Dame Leadership Seminars. Această aplicație a fost completată cu câteva luni înainte de începerea programului. A fost ceva asemănător cu aplicatul la facultate, doar că un pic mai lejer. Deși ei sunt destul de selectivi și în acest proces de aplicare la programe de vară, presupun că au văzut în mine aceleași valori. Eu sunt catolic, la fel ca afilierea religioasă a facultãții Notre Dame și am integrat asta și în eseurile mele, partea aceasta mai spiritualã. Dar cred că m-au ales mai ales pentru implicarea mea civică și pentru acest fir narativ pe care l-am menținut în eseuri.
Este un program de vară care a durat 10 zile, costurile au fost acoperite de către facultate. Am fost admiși în jur de 150-170 de elevi din 2.700, atâția au fost anul trecut. Și eu am fost primul român acceptat.
Tu ești un elev obișnuit, crescut la o școală de cartier, într-o familie obișnuită? Cum ți-ai luat informația? Că informația însemnă putere.
Ăsta este unul dintre sloganele noastre, acest „call to action” pe care îl folosim în ultimul slide de la postările noastre tip carusel de pe Instagram. Informația însemnă putere, într-adevăr. Cred că e foarte important ca noi ca societate să ne dăm acest interes pentru a căuta informații de calitate. Am căutat oameni care sunt în acest domeniu media, la care să apelez și să-i întreb ce surse de informare îmi recomandă, și cumva să încep să descopăr și eu de unul singur și să văd ce mă atrage mai exact. Și cu timpul am înțeles că este unul dintre domeniile care se pliază pe interesele mele.
Liceul din Caracal care „aprovizionează“ facultăţile de Medicină şi academiile militare: „Pleacă şi în străinătate, cei mai mulţi în Anglia“De unde totuși acest interes pentru științele politice? Din familie? Ce profesii au părinții?
Mama mea este învățătoare în mediul rural, iar tatăl meu este docher în portul Constanța.
Deci fără legătură cu domeniul.
Mama mea este mai pasionată de urmărirea constantă a știrilor și acest lucru mi l-a insuflat într-un oarecare fel, dar mai ales această pasiune pentru educație și pentru dezvoltarea zonelor rurale, unde este necesară această informație.
Dacă ar fi să alegi trei diferențe majore între sistemul de învățământ românesc și cel cu care deja ai luat contact, chiar dacă doar pe parcursul a 10 zile, într-o experiență de vară, care ar fi aceste diferențe?
În primul rând, acest sistem de învățământ al facultăților, care se numește Liberal Arts, adică îți poți alege propriile cursuri, lucru care nu este posibil în România. La noi mergi pe un anumit domeniu și continui cu acesta.
Un alt aspect ar fi faptul că profesorii sunt extrem de deschiși, de obicei au și un Teaching Assistant, un asistent care îi ajută și cu care poți lua legătura mult mai ok, adică poți să stai să discuți cu ei, poate în afara oarelor de curs sau, pur și simplu, profesorii au niște office hours în care poți să programezi acest office hours, să înțelegi mai bine materia. Este un sprijin continuu din partea cadrelor didactice de acolo. Bineînțeles, există și la noi acest lucru, nu vreau să arăt cu degetul către România, dar ei avansează aceste eforturi și încearcă cât mai mult să pună baza pe cunoașterea și înțelegerea aprofundată a materiilor, elevii să înțeleagă cât mai bine.
Și un ultim aspect - cred că sunt foarte multe oportunități pe care poți să le ai în campus. Spre exemplu, eu în campus îmi doresc să lucrez, dacă o să am destul timp liber. La o universitate din România mi-ar fi mai greu, adică ar trebui să nu merg la cursuri, pe când în campusul american s-ar potrivi cu cursurile mele, aș merge când aș fi eu disponibil, lucruri de genul acesta. Sunt mult mai multe oportunități față de România în această zonă.
De ce valoare a bursei este vorba? Și-ar fi permis familia ta aceste costuri?
Cu siguranță nu. Bursa este de 100.000 de dolari pe an la Harvard, doar că am primit în total patru burse full, care însumează 1,3 milioane de dolari, în jur de suma asta vorbim, dar bursa de la Harvard este de 100.000 dolari pe an. Îmi acoperă cazarea în cămin, taxe de școlarizare și chiar și această asigurare de sănătate a facultății. Nu știu exact legat de transport, urmează să discut cu ei mai mult.
„Cu dezvoltarea inteligenței artificiale, această dezinformare pătrunde mult mai ușor în creierele noastre”
Întorcându-ne puțin la proiectul „Politică pentru toți”: cum vezi rolul tinerilor în combaterea dezinformării și în implicarea civică? Sunt interesați de aceste subiecte?
Sunt foarte mulți tineri care sunt interesați și care își doresc să se implice. Este necesar să creăm cât mai multe oportunități pentru aceștia și să creăm aceste politici sociale care îi vor ajuta să exceleze. Chiar dacă s-au făcut eforturi, avem deja un Consiliu al Elevilor cu care am și colaborat la „Politică pentru toți”, sunt destul de mulți elevi implicați, dar cred că orice elev din România care este motivat și-și dorește să învețe și să se implice ar putea excela. Rolul tinerilor este foarte important în orice stat.
Profesorii vă ajută cu informații din aceste domenii? Se vorbește despre combaterea dezinformării în școală? Sau sunt subiecte tabu?
Bineînțeles că nu este voie, nu este legal să discutăm despre politică. Avem la ora de Istorie, cumva, oportunitatea acestei dezbateri, în legătură cu fapte istorice, sau cum s-ar asemăna cu evenimentele actuale, dar bineînțeles că lecția trebuie să fie una apolitică. Dar legat de educație și de combaterea dezinformării - acest lucru nu este prezent în sala de clasă românească. Este foarte important să avem o educație mediată. Chiar dacă s-au făcut câteva eforturi, acestea nu sunt suficiente pentru a ajuta tinerii să distingă între o informație reală și una falsă. Din ce în ce, cu dezvoltarea inteligenței artificiale, această dezinformare pătrunde mult mai ușor în creierele noastre și ne poate afecta mult mai ușor, chiar și pe noi aceștia care căutăm această informație și avem această specializare în căutarea informațiilor factuale.
Ar ajuta să vi se vorbească și în școli despre asta? Poate profesorii nu știu cum să o facă, dar să invite pe cineva care știe?
Bineînțeles, cred că ar fi extrem de necesar să avem, cel puțin lunar sau poate anual, pe cineva care să ne prezinte aceste detalii, cumva ca să fie acest awareness, să se aducă vorba, pur și simplu, tinerii să fie conștienți de această educație media sau chiar dezinformare și cred că ar fi foarte important ca acest lucru să fie ceva obligatoriu și prezent în toate școlile din România.
Adică voi resimțiți nevoia asta?
Bineînțeles. Eu cel puțin o resimt. Mulți tineri poate nu cunosc această nevoie, poate li se pare ceva ușor tabu sau poate ceva de care ei consideră că nu au nevoie. Dar mi se pare ceva extrem de necesar pentru noi tinerii, pentru a ne forma, chiar de la aceste vârste fragede, creierul, pentru a distinge această informație care ne va fi necesară pe toată viața, în special cu avansarea noilor tehnologii. Nu cred că e vreun tânăr care să spună că vrea să ajungă ca părinții noștri și ca bunicii noști, să creadă orice, să fie considerat o persoană credulă. Poate ăsta este unul dintre factorii care îi poate termina pe tineri să-și dorească mai mult (n. red. - să afle despre dezinformare).
„România este casa mea”
Despre inteligență artificială vi se vorbește în școală?
Sincer, nu prea. Bineînțeles, mai există mențiuni că poate ți-ai făcut proiectul cu inteligența artificială sau lucruri de genul acesta, dar este mai mult, așa, arătat cu degetul, nu este integrat în sistemul educațional din România. Ar trebui să fim foarte atenți cu inteligența artificială și cum o integrăm, pentru a ne ajuta și a ne susține, nu pentru a ne înlocui pe noi ca persoane. Doar, pur și simplu, să ne facă un pic task-urile mai simple nouă ca elevi. Dar este foarte important, pentru că există destul de multe studii care arată că folosirea frecventă a inteligenței artificiale ajunge să ne facă să gândim pur și simplu la fel. Să nu mai avem la fel de multă creativitate, să avem niște idei rudimentare, să nu mai avem aceleași idei complexe pe care le aveam înainte. Este foarte important să avem grijă cu această inteligență artificială.
Alexandru Drăghia din Caracal, admis la Harvard: „În America au cerințe total diferite, care sunt potrivite elevului“Care sunt planurile tale pe termen lung. Mergi în SUA, studiezi acolo, după care?
Aș vrea să văd ce oportunități îmi sunt oferite în Statele Unite, cum aș putea să interacționez cu mai mulți oameni, cumva să-mi creez această rețea de conexiuni, după care cred că voi vedea exact ce-mi doresc. Un lucru este cert: faptul că îmi doresc să mă întorc la un moment dat, pentru că știu că România este casa mea și este locul care mi-a oferit atâtea valori și mă simt confortabil să stau în România. Poate sunt părți mai negative care sunt prezente acum, dar cred că este important să contribuim la efortul de dezvoltare a României de oriunde din lume și doresc să fac asta chiar și de la Harvard. Poate să obțin o anumită finanțare pentru a crea anumite proiecte în România.
Ai și anumite temeri? S-au întâmplat lucruri, dacă stăm să ne gândim, după preluarea mandatului de către Donald Trump. Au fost niște modificări în politica privind studenții străini.
Anul trecut când a trebuit să plec am avut această temere că poate nu-mi va fi aprobată viza, (...) dar cu timpul am înțeles că nu este ceva ce pot eu să schimb și nu stă în mâinile mele. Tot ce pot eu să fac este pur și simplu să fiu aceeași persoană și să mă adaptez la cerințe.
Nu ai abandona o astfel de oportunitate doar din teamă?
Bineînțeles că nu. Este foarte important să continuăm să parcurgem aceste visuri pe care le avem, indiferent de deciziile politice, să încercăm să le lăsăm pe ultimele să ne afecteze mai puțin.
Ce sfat ai da unui elev din România care visează să ajungă la universități de top din străinătate și poate i se pare, fără să știe prea multe, prea greu, aproape imposibil?
Să nu consideră că este imposibil. Este foarte important să luptăm pentru visurile noastre, oricât de mari ar fi ele. Există chiar și un citat cu care eu am început acest proces - Shoot for the moon so you can reach the stars. -. Nici eu nu am țintit atât de departe cum este Harvard, spre exemplu, dar am reușit să ajung mai mult decât am intenționat eu la început. Deci este foarte important să știe că munca lor va avea o răsplată în cele din urmă și că se vor bucura în final.
Este foarte important să începi devreme și, în plus, să faci lucrurile care îți plac de la început. Nu trebuie neapărat să lucrezi cu o firmă de la început, când îți construiești profilul, dar este important să faci lucrurile care îți plac și să lupți, poate, pentru cauzele care ți se par importante.
Și bănuiesc că se poate și dacă faci procesul invers. Nu îți construiești pur și simplu un profil, ci te trezești undeva în clasa 11-a, 12-a, că vrei să faci asta și stai și te întrebi: cine sunt eu?
Da, se poate și așa, poți să te trezești în clasa a 11-a, pe la mijloc, pe la sfârșit, și să ai deja câteva activități. (...) Depinde cât de mult interes au tinerii să lupte, să-și construiască această aplicație și să-și caute mai multe activități, să se implice mai mult. În final pot să-și construiască acest profil și fără să se fi gândit dinainte la activitățile pe care le au, pur și simplu trebuie să știe cum să și le valorifice cât mai bine.
Este foarte important ca activitățile să fie autentice, pentru că se poate observa destul de ușor dacă sunt făcute ca să fie și nu au un impact real în comunitățile din care faci parte. De asemenea, există și mitul că numai olimpicii pot să ajungă în Statele Unite, sau să studieze în afară cu o bursă, fapt care nu este adevărat, pentru că eu am demonstrat contrariul și mulți alți studenți care studiază în străinătate. Este pur și simplu important să fii implicat și să se observe asta, nu contează neapărat olimpiadele, chiar dacă ajută. Este important să te cunoști pe tine și să dezvolți o personalitate care să fie remarcată.
Se încarcă comentariile...
