Analiză Educația, blocată între reformă și revoltă: „E mai greu de dat soluții decât de ieșit în stradă la vuvuzele”

Reforma educației a ajuns într-un punct de cotitură. Sindicaliștii amenință cu blocarea începerii noului an școlar și a Bacalaureatului de toamnă, iar vocile critice spun că protestele îi afectează întocmai pe elevi, cei pe care școala ar trebui să-i servească. Experții în educație vin cu două perspective radical diferit și o singură miză: viitorul educației românești.

Școala, blocată între reformă și revoltă FOTO Arhivă

Marian Staș, expert în educație, cadru didactic asociat la Universitatea București și Harvard Kennedy School, susține că protestele cadrelor didactice reflectă o rezistență la schimbare și condamnă dur modul în care acționează liderii sindicali, în virtutea propriilor interese.

„E mai greu de dat soluții decât de ieșit în stradă la vuvuzele”

Într-un interviu exclusiv „Adevărul”, Marian Staș a declarată că susține în totalitate reformele propuse de ministrul Educației, Daniel David. Totodată, este de părere că sindicatele încearcă să pună frână reformei, dar nu propun nimic concret.

„Referitor la zona aceasta de protest, eu am două comentarii importante. Întotdeauna situații din acestea turbulente, care se petrec cu viteză mare în raport cu capacitatea de procesare a societății, generează disconfort. Până în momentul de față, și nu mă refer numai la educație, ci și la justiție de pildă, niciodată aceste corpuri profesionale nu au fost puse în fața unor transformări atât de profunde. Oamenii netrecând de foarte multe ori prin astfel de situații adevărate, ireversibile de transformare, evident că prima lor reacție este rezistența la schimbare. Reacție documentată în „modelul curbei schimbării”. Eu susțin, pe deplin, demersul ministrului Daniel David, de a duce toată povestea aceasta până la împlinirea ei, așa cum se cuvine, fie că ne convine, fie că nu”, explică expertul.

„Un joc extrem de malonest, otrăvitor, contraproductiv al sindicatelor”

Staș merge mai departe, vorbind despre interesele din spatele protestelor și despre mediocritatea pe care sistemul a ajuns s-o conserve:

„Cealaltă parte a răspunsului are legătură cu ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, un joc extrem de malonest, otrăvitor, contraproductiv al sindicatelor, care pun foarte puternic talpa pe frână pentru motive care, cred că în proporție de 20% au legătură cu transformările, dar în proporție de 80% au legătură cu baza lor de putere. Uitați-vă la oamenii care conduc sindicatele de educație, vedeți câți bani încasează lunar. Jocul este foarte dur și e dus la rupere pentru a opri acest proces de transformare, care a ajuns în punctul acesta atât de dureros pentru că ani și ani de zile până acum ne-am complăcut în mediocritate. Nu am dus până la capăt niciunul dintre procesele serioase de normare, de carieră didactică, de construcție curriculară etc., care să atenueze efectul dur, inconfortabil, dureros al acestor măsuri critic necesare – atât din punct de vedere financiar, cât și din punctul de vedere al transformării modelului educațional. Sigur că nimeni nu își dorește să schimbe o paradigmă educațională, lucrând și acționând dureros, pentru că sunt cu spatele la zid și pentru că n-avem bani. Din punctul meu de vedere, acesta este momentul și punctul de inflexiune în care ne aflăm și avem a trece peste acest disconfort pentru a merge mai departe”, arată el.

Părinte: „Nu trebuie să pierdem din vedere interesul elevului”

De partea cealaltă, Cătălin Nan, președintele Federației Naționale a Părinților, susține că protestele sunt justificate, dar recunoaște că este nevoie de echilibru și responsabilitate. El atrage atenția că elevii nu trebuie sacrificați.

„Din punctul meu de vedere, protestele profesorilor sunt o expresie legitimă a nemulţumirilor acumulate în timp. Nu au apărut peste noapte. Ele sunt o reflexie a unor nemulţumiri refulate. Nu reflectă doar problemele salariale şi cele 20 de ore pe care profesorii trebuie să le îndeplinească. E un fel de lipsă de respect sistematic fată de rolul şi de statutul cadrelor didactice. Din păcate, în momentul în care tratezi educaţia ca pe o cheltuială, nu ca pe o investiţie şi te apuci să tai, atunci este clar că dascălii sunt nevoiţi să iasă puţin în faţă, pentru că suferă şi nu mai pot să suporte, în tăcere, subfinanţarea. Şi nu neapărat subfinanţarea, cât şi politicile acestea incoerente. Fiecare ministru vine şi schimbă parcă tot sistemul. Au o putere atât de mare, încât dintr-un pix a schimbat tot ce ştiam”, spune Nan.

Părinții, spune el, nu sunt împotriva profesorilor:

„Părinţii, în marea lor majoritate, nu sunt împotriva profesorilor. Se tot încearcă această divizare. Dimpotrivă, noi înţelegem că şcoala şi profesorul umilit, obosit, epuizat, nu are cum să formeze copii. Nici puternici, nici educați, nici echilibrați. În același timp, protestele ar trebui cumva dublate și de o responsabilitate comună. Nu trebuie să pierdem din vedere interesul elevului. Reforma nu poate fi făcută nici cu dascăli sacrificați, nici cu părinți excluși din proces și nici cu copii transformați în victime colaterale. Săptămâna viitoare chiar vom încerca să ne vedem cu toate sindicatele să vedem dacă găsim un punct de vedere comun. Este nevoie de un pact onest între profesori, părinți și stat. Reformele trebuie făcute. Toată lumea e de acord că sistemul educațional nu funcționează și trebuie schimbat”, precizează părintele.

Încrederea în școală – în creștere sau în cădere liberă?

Marian Staș subliniază că efectele pe termen lung depind de cine va prevala în acest conflict.

„Depinde de intensitatea câmpurilor de forțe existente. Forțele care susțin procesul de transformare, respectiv cele care se opun. În măsura în care componentele menite să demonstreze că transformările acestea sunt necesare pentru ca, ulterior, peste 6 luni, peste un an, să se amelioreze situația și că facem ce avem de făcut mai departe, vor prevala, atunci cred că societatea va primi mai rezonabil disconfortul schimbării. Dacă rămâne, în continuare, mesajul principal cel de frână pusă schimbărilor, mai degrabă din interes colateral decât ceea ce înseamnă educația în sine, atunci probabil că va fi mai dificil procesul schimbării. Am încredere că vom trece cu bine prin aceste procese. Nu mă refer numai la educație, ci și la sănătate, la justiție, vom ieși la liman”, este de părere expertul.

Banii „negri” din meditații ar putea aduce sute de milioane de lei la bugetul de stat

În analiza sa, Marian Staș merge dincolo de lozincile sindicale și atinge un punct sensibil: meditațiile private, nefiscalizate, care în multe cazuri dublează sau chiar triplează venitul unor profesori, în paralel cu revendicările salariale. Fără să nege nevoia de salarii decente, el subliniază o lipsă de onestitate în discursul public.

„Ar fi bine dacă am fi integri și ne-am uita în propria noastră curte. În sănătate, până acum nu s-a vorbit despre un milion de concedii, date aiurea. În justiție, nu s-a vorbit despre pensiile date în condiții halucinante. În învățământ, m-am uitat peste ce înseamnă piața meditațiilor. Am și postat la mine pe Facebook o analiză, din care rezultă că dacă aș lua în calcul numai copiii din a VII-a/ a VIII-a și a XI-a/ a XII-a, care se pregătesc pentru Evaluarea Națională și pentru Bacalaureat, numai de acolo rezultă vreo 2,7 miliarde de lei, negri, nefiscalizați. Dacă treaba aceasta ar fi fiscalizată și statul ar încasa, să zicem, 10% din acești bani, deci ar rămâne vreo 270 de milioane la stat, putem să facem până la nouă școli, în fiecare an”, a declarat el, pentru Adevărul.

Expertul în educație afirmă, de asemenea, faptul că sistemul actual conservă mediocritatea:

„Tot respectul pentru oamenii școlii, dar e greu să recunoști că mulți dintre ei sunt mai puțin profesioniști, că titularizarea conservă mediocritatea, e bază de putere sindicalistă. Dacă ne uităm peste rezultatele din ultimii 5 ani de la titularizare, vedem din ce în ce mai puțini profesori care obțin medii peste 7 și, din ce în ce mai mulți care au medii între 5 și 6,99. Asta înseamnă consolidare de mediocritate, nu de calitate în educație.”

  „E imposibil să ne întoarcem unde am fost”

Marian Staș nu lasă loc de echivoc și spune că procesul început în contextul actualei guvernări este unul ireversibil. „Este imposibil să ne întoarcem unde am fost. Prin urmare, a te pune de-a inversul, numai așa, la vuvuzele, este o strategie descalificantă pentru cei care o aplică. Mai degrabă aș pune întrebarea: «Cum facem altfel?». Intrați în joc și dați soluții! Sunt 20 de ani de când nimeni nu a dat o alternativă. E mai greu de dat soluții, decât de ieșit în stradă la vuvuzele. Abordarea corectă, sănătoasă, este de a merge la masă și de a construi alternative de carieră didactică. Oamenii nu vor decât să revenim şi să fie cum a fost, or aşa ceva este imposibil. Cum a fost e prost, iar timpurile s-au schimbat. E nevoie acum de creativitate, de curaj, de inspiraţie, de citit şi văzut cum funcţionează resursele umane în alte modele educaţionale”, atrage expertul atenția.

În opinia mea, un ministru precum Daniel David are forţa să facă aşa ceva. Dacă a probat că poate să dea o alternativă curriculară pentru liceu, în mod cert are şi forţa să genereze alternative de modele de carieră didactică, de încadrări adevărate, sănătoase, de secol XXI.” Marian Staș, expert în Educație.

Protestele continuă

Protestele organizate de federațiile sindicale din educație au început pe 30 iulie și vor continua până pe 6 august, urmând să fie reluate din 19 august, dacă revendicările nu vor fi soluționate.

Sindicaliștii cer, printre altele, respectarea noii grile de salarizare, eliminarea inechităților din sistem, plata orelor suplimentare și investiții reale în infrastructura școlară. Manifestările, desfășurate în fața Guvernului și a Ministerului Educației, vin cu amenințări explicite: blocarea examenului de Bacalaureat din toamnă și amânarea începerii anului școlar.