De ce își pierd profesorii autoritatea la școală. „În fața elevilor nu trebuie să fii slab niciodată“
0Cazul profesoarei care a fost batjocorită de elevi într-o școală prahoveană este doar unul scos la iveală, spune un psiholog școlar, pentru „Adevărul“. De ce ajung profesorii să-și piardă autoritatea și cum mai pot fi îndreptate lucrurile, ne explică specialistul.
Realitatea din școala românească este cu totul alta decât cea din pozele frumoase postate pe conturile de Facebook ale școlii sau ale ministerului, iar cazuri precum cel al profesoarei care nu mai are niciun fel de reacție în fața elevilor ei nu sunt nici pe departe singulare.
Există în școoala românească elevi și profesori extraordinari, la fel cum există profesori care și-au pierdut treptat autoritatea în fața noilor generații de elevi și copii care profită la maximum de astfel de slăbiciuni, ajungându-se la scenele grotești care au ieșit la iveală vineri, 7 aprilie 2023, la școala din Prahova.
„Au mai făcut-o, clar, și n-a știut să se impună în fața lor de la început”
Loredana Stroiuleasa, psiholog, consilier școlar și director de școală în Olt, explică, după vizionarea imaginilor, că avem în față un caz tipic de profesor care și-a pierdut autoritatea în fața elevilor. Mai mult, spune Stroiuleasa, foarte probabil astfel de scene se petrec la fiecare oră pe care profesoara o susține.
„Au mai făcut-o, clar, și n-a știut să se impună în fața lor de la început, e părerea mea. Așa și începe videoclipul <Ia uitați-o cât e de proastă!>. Profesoara nu e stăpână pe ea, pe materia pe care o predă și pe ce face la clasă. Și automat, ei, copiii, i-au prins slăbiciunea. Se uită în carte și scrie câte un cuvânt pe tablă, în clasă e un haos total, dar ea își vede de scrisul ei de pe carte pe tablă. Profesoara fie nu a cerut ajutor, fie a cerut și nu i s-a oferit”, spune psih. Loredana Stroiuleasa.
La un astfel de comportament reprobabil, copiii nu ajung, însă, dintr-odată, spune psihologul, ci cel mai probabil profesoara și-a pierdut în timp autoritatea.
„(Sistemul - n. red.) te obligă să dai un calificativ de <Foarte Bine> unui profesor care n-are treabă, se plafonează în timp. După 10-15 ani ajungi în situația asta, poate medicală, poate... Și nu ai ce să faci, decât să mergi în continuare la catedră. Poate această profesoară a dezvoltat o problemă în timp, o decepție, altceva, și n-a reușit să se regăsească, să ceară ajutorul cuiva și să se regăsească, să fie din nou ea. La noi nu există <boală profesională>. Odată intrat în sistem, dacă tu, ca profesor, pățești ceva, nu ai altă variantă unde să te duci. (... ) Nu există ceva precum mutatul de la locul de muncă, să se găsească altceva în școală, pentru că n-ai unde s-o muți”, spune Stroiuleasa.
Elevii, pe de altă parte, simt și cea mai mică slăbiciune a profesorului și o exploatează, spune psihologul, nemaifiind asemeni generațiilor din urmă cu 20-30 ani, care stăteau cuminți în bănci, cu mâinile la spate, și acceptau un sistem de predare bazat pe dictare.
Testarea psihologică ar trebui făcută riguros
„Cum s-a ajuns aici? Câte puțin la fiecare oră. Câte puțin. Că i se permite azi ceva, mâine ceva, tu, ca profesor, nu reușești să gestionezi clasa, nu ceri ajutorul sau nu ți-l oferă nimeni, chiar dacă ceri... Și ajungi în situația asta. Efectiv profesoara aceasta nu mai are autoritate în fața elevilor, nu a reușit să-i facă să o respecte măcar ca vârstă, ca profesor, ca nimic. Și-a pierdut respectul în fața lor. Garantat, copiii aceștia cu un alt profesor nu și-ar permite să facă asta. Dacă ți-ai pierdut autoritatea în fața copiilor, dacă ei te-au simțit că nu ești stăpân pe ce predai, pe tine ca om, profită la maximum”, mai spune psihologul.
An de an, cadrele dicatice trec, cel puțin teoretic, printr-o evaluare. Din punct de vedere psihologic, acest demers se realiza, cu ani în urmă, de către psihologii școlari. Serviciul s-a externalizat, în ideea că lucrurile se vor desfășura și mai riguros, însă astăzi profesorii care trec prin examenul medical periodic au nevoie doar de parafa medicului de medicina muncii și, doar dacă acesta consideră necesar, și de o evaluare psihologică.
„Să ai tot timpul, ca o armă secretă, în geantă o fișă de lucru”
Pe de altă parte, spune psihologa Loredana Stroiuleasa, foarte multe cadre didactice nu au acces la cursuri de perfecționare, nu se pune accent pe dezvoltarea personală și pe cursurile de managementul clasei, cursuri care i-ar ajuta pe profesori să facă față noilor provocări.
„În fața elevilor nu trebuie să fii slab niciodată. Contează foarte mult ca profesor să te dezvolți personal, să ai tu încredere în tine și în momentele în care nu faci față să găsești metode: să le dai lucrare de control, să le dai o fișă de lucru, să ai tot timpul ca o armă secretă în geantă o fișă de lucru, să le-o împarți imediat până te aduni tu, pentru că ei imediat speculează și-și bat joc. Nu contează că sunt în buricul orașului, că sunt de la țară, sunt la fel. Acum au acces la tehnologie, la Internet, de oriunde ar fi”, spune psihologul.
Școlile nu au buget pentru astfel de cursuri, iar cursurile organizate gratuit pentru ei, prin instituții de tipul Casa Corpului Didactic, pun accent mai mult pe conținutul materiei de predat și mai puțin pe metodele folosite.
Profesorii din satele uitate de lume, mai ales dacă și locuiesc acolo, sunt mai degrabă predispuși să piardă contactul cu noile metode, crede psihologul, timp în care nu înțeleg cum nu mai pot stăpâni clasa așa cum reușeau cu ani în urmă.
„Copilul stătea în bancă, profesorul îi dicta din carte... Ei, nu mai merge!”
„Mulți profesori rămân plafonați în vechea disciplină, cum se preda cândva: copilul stătea cuminte în bancă, tu, ca profesor, te duceai și-i dictai din carte, el scria, îl ascultai la începutul orei, iar dictai din carte și tot așa. Cu generația aceasta nu mai merge așa, trebuie să faci cât mai interactivă predarea, să folosești tot felul de instrumente, pentru că ai în față un copil care petrece câteva ore bune în fața ecranului, pe telefon, pe tabletă, pe laptop, totul în jurul lui se mișcă cu altă energie și nu mai sunt capabili să-i ții tu 40 de minute să le dictezi și ei să scrie. Și atunci, cum am văzut și în alte țări, se merge mult pe activitate fizică, pe predare prin mișcare, prin răspunsuri, gen brainstorming, să pui întrebări, să răspundă, să le arăți imagini, să-și dea cu părerea. Așa îi ții la oră”, mai spune Stroiuleasa.
Pe de altă parte, tot în școala românească sunt foarte multe cazuri de profesori care, deși se apropie de finalul carierei, învață, sunt dornici să deprindă noile metode și țin pasul fără probleme. Totul este, spune psihologul, să le dai încredere.
„Profesorul, cât de bătrân ar fi, are nevoie de încredere în el, dacă îi dai încredere că poate să facă ora și altfel, atunci prinde curaj, văzând că funcționează la clasă. Nu mai sunt copiii din generațiile de altădată, care să stea în bancă smirnă în timp ce profesoara scrie din carte pe tablă. Nu mai există copiii ăștia nici în Slatina, nici în București, nici în buricul orașului, nici în satul uitat de lume, nu mai sunt copiii să stea așa. Singura chestie modernă în clasa din imagini e tabla magnetică, scrie cu markerul, atât. Și copiii, care sunt generația de azi”, mai constată psihologul.
„Acolo sigur se dezvoltă bullying-ul, violență”
Cât despre lipsa de reacție a elevilor din clasă, psihologul spune că, cel mai probabil, ce se întâmpla acolo era un fapt obișnuit, iar „când e vorba de haos, toți sunt prezenți”.
Mai mult, cei doi elevi care o batjocoresc pe profesoară sunt, cel mai probabil, elevi-problemă.
„Copiii care-și permit să facă asta au autoritate în clasă. Or sunt clovnii clasei, or sunt cei în fața cărora nu sufli, pentru că ți-ai luat-o după ceafă... Acolo sigur se dezvoltă și bullying-ul, se dezvoltă violență, se dezvoltă multe în clasa aia. Acolo bullying-ul e prezent, garantat. Copiii care-și permit să facă asta sunt niște copii cu probleme. Și în fiecare școală există câte doi-trei copii <vedetă>”, susține Stroiuleasa.
În astfel de situații, simpla intervenție a profesorilor nu este suficientă, ci este nevoie de sprijinul părinților, care să înțeleagă că există o problemă și să insiste alături de școală în rezolvarea ei. În școlile de la țară, însă, adesea părinții acceptă relaxat tot ce le spun copiii sau își exprimă neputința în fața profesorilor.
Pauze ocupate, energice
Una dintre metodele pe care Loredana Stroiuleasa, care este din acest an școlar și directorul unei școli din mediul rural, le-a adoptat pentru a le oferi elevilor posibilitatea să-și descarce energia este montarea unei mese de ping-pong în școală, la care să aibă acces în pauze. În curând va fi montat și un sac de box și vor avea și alte posibilități de a elimina din stresul acumulat. În plus, profesorii stau și în pauze printre elevi.
„Trebuie să-i ocupi timpul, și la școală, dar și acasă. Dar elevul îi spune părintelui: <n-am teme>. Iar tu, ca părinte, nu pui mâna să scrii pe grup: <Copiii noștri au teme?>. Pentru că „ce zice lumea”, „mă fac de râs în sat...”. Și nu facem asta, ne credem copiii pe cuvânt și-i lăsăm cu orele pe telefoane”, a conchis profesoara.
Se încarcă comentariile...
