VIDEO La şase ani de la izbucnirea crizei, dezechilibrele structurale ameninţă în continuare întreaga lume
0Economistul şi profesorul universitar Daniel Dăianu a venit în studioul Adevărul Live pentru a realiza o radiografie a sistemului financiar global, analizând deficienţele structurale care au aruncat întreaga lume în criză în urmă cu şase ani, atunci când falimentul gigantului bancar Lehman Brothers zguduia bursele şi ne schimba viaţa.
Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe în Guvernul României, crede că „ne aflăm într-un moment în care se poate spune că nu s-a terminat criza. Există o traiectorie de revenire economic, s-a ieşit din groapă. În pofida unui blocaj politic în Congresul american, a fost salvat sistemul bancar, ceea ce nu s-a întâmplat în Europa. Instituţiile din UE nu sunt potrivite pentru o uniune monetară. Algoritmii procesului decizional nu au pemis luarea unor decizii“.
Principalele declaraţii
Opinia mea este că situaţia actuală din zona euro, că Germania este în stagnare economică, Italia este în recesiune. Ieşirea din recesiune nu înseamnă neapărat ieşirea din criză. Zona euro, chiar dacă a ieşit din groapă, nu a reuşit să îşi revină, Franţa şi Italia se împiedică din când în când, dar nu pot fi comparate cu Grecia, Portugalia, Spania.
Întotdeauna s-a făcut prea puţin şi prea târziu. Şi acum în Europa se reintră într-o nouă fază recesionistă. O coabitare a scăderii preţurilor în condiţiile unor datorii publice şi private împovărătoare. Dacă preţurile scad, datoriile nominale sunt mult mai apăsătoare pentru firme, pentru guvern, este de părere prof. Dăianu.
Cum au înţeles SUA să răspundă crizei şi cum a făcut-o statele din UE?
În primii ani nu s-a discutat aşa ceva. În momente de criză acută este nevoie de o intervenţie publică pentru a nu se permanentiza anumite elemente ale crizei. Mai există o altă viziune care pledează pentru un catharsis, pentru un pârjol – sistemul să-şi revină de la sine.
Această dispută a fost influenţată şi de istorie. În SUA există lecţii ale Marii Depresiuni 1929-1933, şi în Europa unde Germania, economia dominantă de departe, are memoria hiperinflaţiei şi psihologia colectivă este împotriva unor măsuri care ar aduce numai un miros de inflaţie. Există şi tratate constituţionale, există constituţia Germaniei care împiedică măsuri în consonanţă cu logica celor gândite peste ocean. Sunt împotriva acestor măsuri şi pentru că Germania este un model de succes.
Însă, Germania, din păcate, ceea ce este valabil pentru o ţară nu este potrivit pentru funcţionarea UE ca sistem şi pentru ceea ce este o politică mai luminată. Nu puţini la Berlin îşi dau seama că aşa stau lucrurile, dar n-am putut să iasă din asemenea blocaj. Ieşirea din recesiune nu echivalează cu ieşirea din criză. Zona euro nu a reuşit, este la acelaşi nivel ca acum şase ani, continuă prof. Dăianu (dreapta, FOTO Eduard Enea).
Acestei crize cu manifestări economice, nu atât curioas,e ci mai degrabă blocate, i se alătură o criză geopolitică. Avem o criză geopolitică nu numai la Răsărit, fiindcă ceea ce se întâmplă în Ucraina readuce obsesia graniţelor. Avem şi riscuri la sudul Europei. Avem un arc de dezordine, de haos într-un număr tot mai mare de ţări arabe. UE este o regiune a spaţiului global către care mulţi se îndreaptă, unii chiar ajungând. Această combinaţie este de rău augur pentru Europa.
Nu mai amintesc de riscurile cibernetice, care ipostaziază şi ele periculoe neconvenţionale. Avem o combinaţie specială. Arareori s-a aflat Europa, UE sau ţările care îmbrăţişează un set de valori unei comunităţi economice să se afle sub asediu, cu atâtea pericole: o criză economică care nu s-a sfârşit, însoţită de o criză socială (şomajul), o criză geopolitică, avem şi pericole neconvenţionale şi toate pe fondul redistribuirii a puterii pe plan global: ascensiunea Asiei. Rivalul SUA nu este Rusia, ci China, adaugă profesorul.
FMI în această luna cred că va veni cu nişte propuneri care să ofere şi un suport argumentativ mai solid. Este inevitabilă restructurare care nu poate fi făcută ad-hoc. Ai nevoie de principii, de proceduri. Grecia are nevoie de o a treia restructurare. Ai nevoie de reguli, proceduri şi, în primul rând de principii.
Cheltuielile pentru înarmare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au ajutat economia SUA. Datoria publică a SUA era peste 100% din PIB. Acum Datoria publică SUA este şi ea la 90%. Impactul asupra crizei echivalează ca impact cu ce s-a întâmplat în război. Însă, nu trebuie să avem un război pentru a sprijini cererea, pentru a evita o cădere şi pentru a evita o stagnarea economică.
În Europa avem o incapacitate a politicilor convenţionale – politica monetară cu dobânzi foarte scăzute care nu influenţează creşterea economică pentru că nu există credite, companiile vor să ramburseze, să dea înapoi. Atunci avem şi o ofertă de credite nu atât de prietenoasă, pentru că şi băncile sunt în criză. Atunci există un lanţ al cercurilor vicioase. Am avea nevoie de un impuls magic să atingi şi cererea şi oferta de credite, şi conduita. Toate şi toţi să se schimbe. Cel mai adesea se face apel la stat. Este o ironie, chiart şi cei care critică statul, solicită statului subvenţii, finanţare mai ieftină, să facă cheltuieli mari în infrastructură, în nevoi industriale.
În Europa pericolul este mai mare, pentru că nu numai stagnarea poate fi periculoasă, ci reintrarea într-o fază recesionistă a unor economii foarte mari, fapt care poate duce la o viteză mult mai mare de dezvoltare a unor grupări extremiste. Grupări care pun la îndoială sistemul european. Avem mişcări secesioniste.
Una este să se discute despre secesiune în condiţii de calm economic, fără riscuri geopolitice considerabile. Altul este contextul acum. De aceea eu zic că arareori Europa s-a confruntat cu aşa ceva, vorbind de istoria modernă, spune prof. Dăianu.
Criza în W
Cred că trebuie să facem o distincţie între ciclul financiar şi cel de business. Cel financiar este mult mai lung. Cel de business ţine patru-cinci ani. Piaţa are şi această virtute, de a fi mişcată şi de a mişca.
Ciclul financiar este mai lung, uneori foarte lung. Cel financiar poate fi şi distanţa între două crize acute, şi poate fi influenţat de politici bune sau nu. De aceea India, Brazilia au reacţionat văzând că politica monetară a SUA (care avea logică) a însemnat o injectare de monedă.
Necazul este că la nivel global asimetriile sunt atât de mari încât este greu să iei decizii aşa cum ar fi necesar. Este foarte greu să ai o politică de coordonare în spaţiu global.
În Europa şi în SUA se întâmplă încercări, care pot reveni la un sistem mai simplu, cu o capitalizare mai bună, cu o lichiditate mai bună. Important este că există un management al crizei, sistemul nu s-a prăbuşit. Este mai greu în UE, dar şi aici se fac paşi importanţi, conchide prof. Dăianu.
Astăzi, cum cobori din lift la etajul 40 al clădirii Time-Life din Centrul Rockefeller, logoul Lehman Brothers străluceşte în continuare la fel, de parcă nu ar fi distrus cândva lumea.
Tineri cu cravate sau fuste închise la culoare stau la birouri în jurul însemnului. Exact ca în orice altă bancă din lume, nu? Doar că, întâmplător, ei lucrează acum în locul în care, în urmă cu fix şase ani, se putea vedea doar haos, panică şi disperare.
La momentul colapsului, Lehman avea active nominale în valoare de 600 de miliarde de dolari. Rămâne, până astăzi, cel mai mare faliment din istoria SUA, iar asta spune multe – nu orice faliment ar putea reuşi să întreacă scandalul Enron.
SUA au încercat să-i convingă pe britanici să cumpere Lehman
În Londra, era deja trecut de asfinţit când Alistair Darling, pe atunci ministrul britanic al Finanţelor, îl suna pe Hank Paulson, pe atunci Secretarul Trezoreriei Americane. Eforturile disperate pentru salvarea Lehman de la colaps se derulau de ambele părţi ale Atlanticului.
După ce americanii epuizaseră toate opţiunile posibile, şi cu doar câteva ore înainte ca bursele să înceapă şedinţa de tranzacţionare de luni, Paulson încerca să-l convingă pe Darling să aprobe preluarea măcar parţială a Lehman de către grupul bancar britanic Barclays. Condiţiile puse de britanici erau prea dure, iar afacerea a picat.
Nu mai era nici pe departe o surpriză, însă cu toate acestea întreaga suflare din SUA era şocată. Pe 15 septembrie 2008, grupul bancar Lehman Brothers depunea actele pentru intrarea în faliment. Reprezentanţii băncii – a patra bancă de investiţii din SUA ca mărime – anunţaseră încă de la 12 septembrie că, dacă nu vor primi bani de la stat, vor ajunge aici. Situaţia era ştiută, dar nimeni nu credea că un gigant de pe Wall Street ar putea fi lăsat să intre în faliment.
Efectele la nivel mondial au fost atât de severe încât, la doar câteva zile după ce au lăsat Lehman să pice, guvernanţii americani anunţau un program prin care urmau să injecteze masiv lichiditate în sistemul bancar, prin împrumuturi ieftine. „Juriul“ încă deliberează dacă strategia a fost una bună sau dacă a făcut mai mult rău.
De la începutul anului şi până la momentul falimentului, preţul acţiunilor Lehman Brothers scăzuse cu 97%. Valoarea gigantului bancar scăzuse la trei miliarde de dolari, faţă de 36 de miliarde de dolari cu un an înainte.
Din cauza portofoliului cu grad ridicat de risc, niciun alt grup bancar nu a vrut să preia instituţia financiară, iar statul a refuzat să o ajute. Banca avea în bilanţuri credite ipotecare şi instrumente derivate de acoperire a riscului garantate cu active imobiliare în valoare de 45 de miliarde de dolari. Criza ipotecilor subprime a fost cea care a bătut toate cuiele în sicriul Lehman.
În niciun caz nu vin bani de la guvern... Stau acum să scriu planul de comunicare al guvernului SUA pentru o desfăşurare ordonată... De-abia am terminat o convorbire prin telefon cu WH (Casa Albă - n.r.) şi usg (United States Government - Guvernul SUA - n.r.) are o poziţie unitară, nu vor da bani. Nu mai există nici măcar o afurisită de şansă ca Paulson să clipească acum. Jim Wilkinson, mâna dreaptă a Secretarului Trezoreriei, Hank Paulson.
Falimentul a trimis o undă de şoc pe pieţele financiare din întreaga lume. Panicaţi, investitorii vând acţiuni în mod halucinant. În acea zi, indicele bursier Dow Jones Industrial Average, care monitorizează preţul acţiunilor principalelor 30 de companii americane, a înregistrat o scădere de 5%. Ultima dată când avusese loc o astfel de pierdere într-o singură zi era 11 septembrie 2001, când atentatele teroriste asupra Statelor Unite creaseră isterie.
Până în ultimul moment, finanţiştii şi bancherii din întreaga lume au păstrat speranţa că Washingtonul va interveni pentru a salva de la faliment grupul bancar. Nu a făcut-o. Disperarea şi deznădejdea din interior sunt poate cel mai bine explicate de un e-mail scris în dimineaţa zilei de 14 septembrie 2008. A doua zi, luni, banca a anunţat că intră în insolvenţă.
Lehman Brothers a ieşit din faliment după 1.268 de zile, pe 6 martie 2012. Pe 17 aprilie a început să-şi achite datoriile către creditori, care au depus cereri pentru 300 de miliarde de dolari. Numele grupului bancar va rămâne însă în istorie precum un sinonim al crizei.
CITEŞTE MAI MULT
Criza economică a împlinit astăzi patru ani. Pe 12 septembrie 2008, gigantul bancar Lehman Brothers cerea ajutor financiar guvernului. Nu l-a primit şi a intrat în faliment. Haosul creat pe burse, panica şi problemele băncilor au aruncat economia mondială în criza cu care ne confruntăm şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.
Serial / Cei 25 de vinovaţi pentru criză. Astăzi: „Regele“ economiei britanice, Mervyn King
În urmă cu patru ani, falimentul unui gigant bancar american trimitea unde de şoc pe burse, iar panica şi haosul rămase în urmă au aruncat lumea în criza cu care se confruntă şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.
Serial/ Cei 25 de vinovaţi pentru criză. Astăzi: Bill Clinton, „preşedintele bancherilor“
În urmă cu patru ani, falimentul unui gigant bancar american trimitea unde de şoc pe burse, iar panica şi haosul rămase în urmă au aruncat lumea în criza cu care se confruntă şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.
Serial/ Cei 25 de vinovaţi pentru criză. Astăzi: Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii
În urmă cu patru ani, falimentul unui gigant bancar american trimitea unde de şoc pe burse, iar panica şi haosul rămase în urmă au aruncat lumea în criza cu care se confruntă şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.
Serial/ Cei 25 de vinovaţi pentru criză. Astăzi: Bush, preşedintele care „a dormit în post“
În urmă cu patru ani, falimentul unui gigant bancar american trimitea unde de şoc pe burse, iar panica şi haosul rămase în urmă au aruncat lumea în criza cu care se confruntă şi astăzi. În fiecare zi, „Adevărul“ îţi va prezenta unul dintre personajele care au jucat un rol în izbucnirea crizei.
A-ţi deschide o afacere în Statele Unite ale Americii este tot mai greu, iar succesul nu mai are nimic de-a face cu munca şi cu perseverenţa. Acum, problemele sistemice aruncă orice antreprenor undeva între mila băncilor, lăcomia statului şi noroc chior. Dacă statele sărace îşi impulsionează economiile prin consolidarea instituţiilor publice, ce se întâmplă cu o economie dezvoltată atunci când instituţiile sale degenerează?
Înainte de izbucnirea crizei, Fondul Monetar Internaţional avea operaţiuni neînsemnate şi se vorbea chiar de desfiinţarea instituţiei. În prezent, tot mai multe ţări depind de organizaţie. În rubrica „Dosar“ din această săptămână, „Adevărul“ îţi arată cum un politician abil a reuşit să profite de contextul economic nefavorabil pentru a reinventa FMI.
Este România la adăpost de criza euro? Întreaga Europă de Est, în pericol
Economiile est-europene au rezistat până acum crizei care ameninţă UE. Cât de protejată este însă România în faţa extinderii problemelor? Nu avem motive să răsuflăm uşuraţi, susţin jurnaliştii "Financial Times" şi economiştii Băncii Europene pentru Dezvoltare şi Reconstrucţie.
JPMorgan Chase, una dintre cele mai mari bănci din lume, atacată de hackeri
Un reprezentant al grupului bancar a confirmat pentru postul american de televiziune CNBC că JPMorgan Chase este ţinta unui atac DOS al hackerilor. La sfârşitul anului trecut, mai mulţi giganţi bancari de pe Wall Street, printre care Citigroup, HSBC şi Capital One, au fost atacaţi în acelaşi fel.
Banca centrală americană continuă să pompeze bani în băncile europene
Rezerva Federală continuă să sprijine cu lichidităţi sistemul bancar european, arată documentele săptămânale publicate de instituţie. Aceasta după ce s-a dovedit faptul că, de la izbucnirea crizei economice, banca centrală a acordat împrumuturi de urgenţă şi a pompat lichiditate în băncile europene pentru a evita colapsul propriului sistem bancar.
Se încarcă comentariile...
