Trei scenarii posibile în războiul lui Trump cu Iranul
0Secretarul american de război, Pete Hegseth, a adoptat luni tonul tipic începuturilor spectaculoase ale războaielor americane, promițând o victorie rapidă în Iran.

„Vom încheia acest conflict în condițiile «America first» stabilite de președintele Trump, nu de altcineva, așa cum trebuie”, a declarat el la Pentagon.
Comentariul său amintește, însă, de o promisiune similară făcută în 2001 de George W. Bush, care spunea că războiul declanșat după atacurile de la 11 septembrie „se va încheia într-un mod și la o oră la alegerea noastră”. Aceasta a dus la conflicte care au durat aproape două decenii.
Această ecou a istoriei sporește temerile că administrația actuală nu a învățat lecțiile sângeroase ale trecutului recent, relatează CNN.
Posibilele rezultate ale conflictului
Scara și riscurile războiului lansat de Trump alături de Israel — inclusiv asasinarea liderului suprem iranian Ayatollah Ali Khamenei — pot fi ilustrate prin trei scenarii majore:
1.Cel mai optimist scenariu: atacurile aeriene împotriva structurilor represive ale statului iranian ar putea declanșa o revoltă populară, ducând la apariția unui nou Iran și transformarea Orientului Mijlociu.
2.Scenariul intermediar: conducerea rămasă în Iran reușește să refacă un nou regim, dar operațiunea americană neutralizează capacitățile nucleare, militare și de rachetă care fac din Iran o amenințare regională. Acest rezultat ar fi acceptabil pentru Israel, dar ar putea genera noi conflicte pentru a împiedica reconstrucția capacităților militare iraniene.
3.Cel mai pesimist scenariu: Iranul alunecă într-un haos similar Libiei, cu un vid de putere într-un stat slăbit de autoritarism, provocând lupte interne, război civil, crize de refugiați și punând în pericol stocurile de uraniu, ce ar putea ajunge în mâinile grupurilor extremiste.
Incertitudinea strategiei
Confuzia americanilor nu este surprinzătoare: administrația Trump schimbă constant rațiunea războiului. Președintele a invocat schimbarea de regim, eliberarea poporului iranian și distrugerea unui program nuclear deja presupus compromis. Secretarul Hegseth a subliniat necesitatea de a răzbuna atacurile iraniene asupra militarilor americani, iar secretarul de stat Marco Rubio a justificat atacul preventiv pentru protecția trupelor SUA în zonă.
Senatoarea democrată Jeanne Shaheen a declarat: „Nu există o strategie clară. Trebuie să auzim de la președinte ce își propune. Aceasta ar putea fi o oportunitate de cotitură în Orientul Mijlociu, dar nu este deloc clar cum se va desfășura.”
Limitele și pericolele campaniei
Prin menținerea obiectivelor vagi, Trump își păstrează flexibilitatea politică pentru a declara victorie oricând. Totuși, istoria arată că puterea aeriană rar a reușit să schimbe regimuri și să instaureze state succesoare stabile.
Luni, Trump și Hegseth au limitat obiectivele: neutralizarea marinei iraniene, a programelor de rachete și a aspirațiilor nucleare viitoare. Mesajul lor a fost clar pentru populația iraniană: „Acesta este momentul vostru”, a spus Hegseth, sugerând că responsabilitatea pentru schimbare le revine cetățenilor.
Modele precum Venezuela, unde un lider interimar a cooperat cu Washingtonul după extragerea președintelui Nicolás Maduro, sunt dificil de aplicat în Iran, unde funcționarii moderați sunt greu de găsit.
Chiar și un succes militar care nu produce o transformare politică majoră ar putea totuși să facă regiunea mai sigură. „Va rezulta un regim foarte, foarte schimbat, chiar dacă rămâne la putere”, a afirmat Elliott Abrams, fost oficial în administrația Bush.
Presiunea internă și incertitudinea
O implicare prelungită în Iran, chiar dacă oficialii prevăd câteva săptămâni de acțiune, va pune presiune politică intensă pe președinte, care are nevoie de o victorie rapidă într-un an electoral cand vor avea loc alegeri parțiale pentru Congres. Un sondaj CNN arată că aproape șase din zece americani resping decizia lui Trump de a interveni militar în Iran, deși majoritatea republicanilor îl susțin.
Istoria modernă a Statelor Unite arată că războaiele nu eșuează doar pe câmpul de luptă, ci și prin opinia publică internă. În acest moment, nimeni nu poate ști cu certitudine cum se va încheia acest conflict.























































