Semnele care prevesteau atacurile teroriste, dar au fost trecute cu vederea

Boston după atentat FOTO The Verge

Într-un studiu din 1962 despre Pearl Harbor, istoricul american Roberta Wohlstetter a demonstrat clar că atacul surpriză al japonezilor asupra unei baze navale americane ar fi trebuit să fie mult mai puţin surprinzător, deoarece existau semne de avertizare, cunoscute de guvernul SUA.

Aceste avertismente, totuşi, nu au fost uşor de înţeles înainte de atacul din decembrie 1941 şi, oricum, nu a existat o comunicare foarte bună în cadrul armatei americane.

„Este mult mai uşor să-ţi dai seama după evenimentul în sine care erau semnele relevante şi care nu. După eveniment, un semnal devine foarte clar, dar înainte semnul este obscur şi cu multe înţelesuri“, spunea Wohlstetter în volumul „Pearl Harbor: Avertisment şi Decizie“ (Pearl Harbor: Warning and Decision).

Deşi evenimentele din Boston nu au fost la nivelul celor de la Pearl Harbor, împărtăşesc anumite similarităţi, care, deseori, caracterizează desfăşurarea lor: semne de avertizare trecute cu vederea şi neînţelese în context, care, dacă ar fi fost împărtăşite la scară mai mare, ar fi putut conduce la evitarea atacurilor, susţine analistul Peter Bergen de la CNN.

Semnele de avertizare pentru Boston

Agenţia de securitate rusă, FSB, a anunţat FBI în 2010 că Tamerlan Ţarnaev, cel mai mare dintre fraţii suspecţi de atentatul din Boston, era „radicalizat“ (transformat într-un extremist, n.r.). FBI l-a investigat atunci, dar n-a găsit nimic „defavorabil“.

Şi, totuşi, FBI nu ştia că, la un an după investigaţie, Ţarnaev s-a reîntors în SUA după o vacanţă de şase luni în Dagestan şi Cecenia, locuri cunoscute pentru militanţii islamişti. Acest lucru ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă pentru FBI şi să fie pus sub supraveghere. Un oficial al Vămilor şi Protecţiei Graniţelor din FBI a fost informat de reîntoarcerea lui Ţarnaev, dar, din cauză că FBI închisese dosarul cu investigaţia, informaţiile nu au condus la suspiciuni, notează CNN.

Evenimente teroriste anterioare care ar fi putut fi prevăzute

Aceste piedici birocratice ar fi trebuit rezolvate după ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, crede Peter Bergen. Şi asta din cauză că, în timp ce CIA oferea diverse avertismente strategice în primăvara şi în vara anului 2001, cum că Al-Qaeda plănuieşte un atac, tot CIA a dat greş în toamnă, când n-a reuşit să adauge pe lista de urmăriţi doi membri suspecţi ai Al-Qaeda, Nawaf al Hazmi şi Khalid al Mihdhar. Această greşeală a făcut ca cei doi membri ai reţelei teroriste să intre în ţară cu uşurinţă, folosindu-se chiar de numele lor adevărate. Ei au devenit cei doi terorişti care au deturnat avionul prăbuşit peste Pentagon şi care a omorât 189 de persoane.

Au existat multe „reparaţii“ pentru ameliorarea problemelor birocratice după evenimentele din 11 septembrie 2001: o comunicare mult mai bună între CIA şi FBI, formarea multor secţii de contra-terorism peste tot în ţară, pentru a ajuta la răspândirea informaţiilor vitale, dar şi înfiinţarea unui Centru Naţional al Contra-Terorismului, care coordonează schimbul de informaţii dintre serviciile secrete şi agenţiile locale de securitate.

Dar chiar şi cu toate aceste reforme, sistemul continuă să rateze semnele care au o importanţă covârşitoare, scrie Peter Bergen pentru CNN. Trebuie luat în considerare cazul maiorului Nidal Hasan, un psihiatru militar care a ucis 13 oameni în Texas în 2009. Înaintea atacului, serviciile secrete au interceptat o grămadă de e-mail-uri între Hasan şi Anwar al-Awlaki, un preot născut în SUA, dar stabilit în Yemen, cunoscut pentru predicile sale anti-americane şi pentru legăturile cu militanţii islamişti. Investigaţiile nu au urmat această linie alarmantă, considerând mesajele dintre Hasan şi Al-Awlaki o legătură cu activitatea de psihiatru militar.

Multe avertismente au precedat şi încercarea nigerianului Umar Farouq Abdulmutallab de a arunca în aer zborul 283, deasupra Detroitului, în ziua de Crăciun în 2009. El avea o bombă realizată dintr-un explozibil plastic, care nu a fost detectată de securitatea aeroportului. Din fericire, bomba nu a explodat, reuşind doar să incendieze hainele lui Abdulmutallab. El fusese recrutat de Al-Qaeda din Peninsula Arabică special pentru misiunea de deasupra Detroitului. 

Complotul asupra acestor linii aeriene a fost stabilit cu câteva luni mai devreme. În august 2009, Prinţul Mohamed bin Nayef din Arabia Saudită a supravieţuit unui atac lansat asupra sa de către aceeaşi Al-Qaeda din Peninsula Arabică, aşa că informaţii despre bombele greu de detectat erau cunoscute dinainte.

Când Casa Albă a revăzut atentatul eşuat din ziua de Crăciun, s-a aflat şi că existau suficiente informaţii în cadrul guvernului, care să indice că Abdulmutallab ar lucra pentru Al Qaeda şi că grupul din Peninsula Arabică încerca să-şi extindă atacurile mai departe de Yemen şi de Arabia Saudită.

Mai mult decât atât, tatăl lui Abdulmutallab contactase ambasada SUA din Nigeria, cu câteva săptămâni înainte, exprimându-şi îngrijorările că fiul său a fost radicalizat şi că poate plănui ceva, dar această informaţie n-a mai fost investigată.

Informaţii cruciale trecute cu vederea

„Pe măsură ce ancheta continuă în Boston, vom fi şi noi mult mai lămuriţi despre semnalele de avertizare asupra radicalizării lui Tamerlan Ţarnaev, unele dintre ele cunoscute foarte bine de guvernul american“, adaugă Bergen.

Problema este că, după cum susţinea şi Roberta Wohlstetter cu aproape jumătate de secol în urmă, nu este uşoară separarea informaţiilor cu adevărat importante de cele nerelevante, mai ales atunci când guvernul american a conturat o bază de date care conţine un număr de 700.000 de persoane suspectate de legături cu terorismul, conchide Bergen pentru CNN.