Putin și Netanyahu își urmeză nestingheriți propriile interese, sfidându-l pe Trump
0Departe de a-i susține aspirațiile globale, doi dintre liderii pe care Donald Trump miza cel mai mult pentru a-și contura imaginea de artizan al păcii par să-și urmeze nestingheriți propriile interese, sfidând agenda diplomatică a Casei Albe.
Atât premierul israelian Benjamin Netanyahu, cât și președintele rus Vladimir Putin au ignorat apelurile recente ale liderului de la Washington privind oprirea conflictelor armate pe care fiecare dintre ei le gestionează — în Gaza și în Ucraina. În acest context, șansele ca Donald Trump să fie luat în considerare pentru Premiul Nobel pentru Pace, o distincție pe care nu o ascunde că o dorește, devin tot mai improbabile.
Un președinte preocupat de imagine, dar fără control asupra aliaților sau rivalilor
În discursurile sale și în declarațiile de presă, Trump continuă să se autoprezinte ca principalul factor de echilibru internațional, într-o epocă a instabilității și războiului. Cabinetul său și o parte a establishmentului republican îl urmează fără rezerve în această narațiune, temându-se de consecințele politice și financiare ale unui dezacord public cu liderul de facto al partidului. La rândul lor, guverne europene, lideri de afaceri americani, ba chiar și rectori de universități par să evite confruntarea cu viziunile lui Trump.
Cu toate acestea, sprijinul celor care contează în ecuația geopolitică pare fragil. Netanyahu și Putin, figuri centrale în cele mai sângeroase conflicte ale momentului, au propriile agende — și nu par grăbiți să își alinieze politicile cu dorințele Washingtonului.
Netanyahu – între calcul politic intern și lipsa de apetit pentru compromis
În urmă cu doar câteva luni, premierul israelian părea dornic să îi arate lui Trump loialitate, semnând alături de alți lideri o scrisoare de susținere pentru candidatura americanului la Premiul Nobel. Între timp însă, Netanyahu s-a întors la o strategie care favorizează stabilitatea guvernului său intern în detrimentul unei soluții diplomatice pentru conflictul din Gaza.
Israelul a continuat ofensiva militară în teritoriile palestiniene, în ciuda eforturilor internaționale de mediere și a avertismentelor privind o criză umanitară severă. Mai mult, a fost acuzat că blochează deliberat accesul la alimente și medicamente în Fâșia Gaza — ceea ce a determinat Franța, Marea Britanie și alte state europene să ia în calcul recunoașterea oficială a statului Palestina în cadrul Adunării Generale a ONU.
În paralel, Trump a susținut că Israelul ar fi acceptat parametrii unei propuneri de acord privind o încetare a focului și eliberarea ostaticilor. Oficialii israelieni, însă, au fost mult mai rezervați, sugerând că nici măcar nu a avut loc o ședință de guvern pe această temă. De asemenea, sprijinul partenerilor extremiști din coaliția guvernamentală a lui Netanyahu — care promovează o viziune teocratică și expansionistă asupra granițelor Israelului — face aproape imposibilă orice concesie semnificativă.
Un eveniment ce a tensionat suplimentar relațiile cu Washingtonul a fost atacul aerian eșuat asupra Qatarului — un aliat american important și gazda mai multor lideri Hamas, implicați în negocierile pentru pace. Momentul a fost interpretat ca o sabotare deliberată a unui proces diplomatic susținut direct de Trump prin intermediul emisarului său special, Steve Witkoff.
Reacția președintelui american nu a întârziat: o mustrare publică a Israelului și un apel telefonic tensionat cu Netanyahu, după care liderul israelian și ministrul Apărării, Israel Katz, au reiterat intenția de a continua ofensiva împotriva „dușmanilor, oriunde s-ar afla”.
Putin – un război de uzură cu miză strategică
În ce-l privește pe Vladimir Putin, lipsa de interes față de o eventuală mediere a lui Trump în conflictul din Ucraina a devenit evidentă în ultimele săptămâni. De la summitul din Alaska cu președintele american, unde solicitarea unei încetări imediate a focului a fost abandonată, Kremlinul a intensificat atacurile asupra orașelor ucrainene, inclusiv asupra unor clădiri guvernamentale din centrul Kievului.
Rusia continuă să promoveze ideea că Ucraina este vinovată pentru prelungirea conflictului, mizând pe superioritatea sa militară și pe dificultățile tot mai evidente ale Kievului de a-și menține capacitatea de apărare.
Nici vizita recentă a unui alt emisar american, generalul în rezervă Keith Kellogg, nu a schimbat cursul evenimentelor. La scurt timp după plecarea sa, un atac asupra biroului premierului ucrainean a fost interpretat ca o sfidare directă a oricărui efort diplomatic.
Mai mult, în zorii zilei de miercuri, Rusia a lansat 19 drone în spațiul aerian al Poloniei — membru NATO — prin teritoriul aliatului său, Belarus. Doar trei dintre aceste aparate au fost interceptate, ceea ce a dus la semne de întrebare serioase privind eficiența apărării aeriene a Alianței în regiune.
Incidentul a fost perceput nu doar ca o provocare militară, ci și ca un avertisment implicit la adresa Statelor Unite și a oricărei intenții de extindere a prezenței NATO în statele de pe flancul estic. Mesajul Moscovei: nici garanțiile occidentale nu pot oferi siguranță absolută.
Diplomația, în impas. Premiul Nobel, tot mai departe
În timp ce liderii de la Moscova și Ierusalim își urmează propriile strategii, fără a oferi concesii reale, Donald Trump se află într-o poziție ingrată. Între retorica pacificatoare și realitatea conflictelor care continuă să facă victime, rolul de mediator global devine tot mai greu de susținut.
Premiul Nobel pentru Pace, care părea un obiectiv strategic pentru fostul președinte american, pare acum tot mai îndepărtat. În loc de lauri și recunoaștere internațională, Trump riscă să rămână cu o simbolică „lingură de lemn” — un eșec diplomatic costisitor, nu doar pentru imaginea sa, ci și pentru stabilitatea unei ordini mondiale din ce în ce mai fragile.
Se încarcă comentariile...
