Fenomenul Qanon, suspiciunea totală şi prăbuşirea încrederii în instituţiile democratice: „Ei nu vor să ştii ce se întâmplă”

FOTO SHUTTERSTOCK

Daniel Charles Wilson crede că atacurile din 11 septembrie 2001 au fost o afacere internă. Războiul din Ucraina este „un scenariu” fabricat, iar pandemia de COVID-19 este „un fals” de la un capăt la altul. Atentatul de la Maratonul din Boston? Împuşcături în masă în Newtown, Connecticut şi Buffalo, New York şi Uvalde, Texas? „Actori de criză”, crede el.

Wilson, un bărbat de 41 de ani din London, Ontario, se îndoieşte la fel de mult de autenticitatea alegerilor libere, vaccinuri şi insurecţia din 6 ianuarie, relatează Associated Press. În mare parte, el nu recunoaşte realitatea a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani şi prezice fără a-şi ascunde satisfacţia că, într-o zi, internetul îi va determina pe toţi să fie la fel de suspicioşi ca şi el.

„Este era informaţiei, iar guvernul paralel, oamenii care controlează totul, ştiu că nu pot câştiga”, a declarat Wilson pentru Associated Press. „Toţi ne mint. Dar vom reuşi să ieşim la lumină. Va fi o schimbare benefică pentru toată lumea.”

Wilson, care lucrează acum la o carte despre convingerile sale, nu este un caz izolat de cetăţean care manifestă o suspiciune continuă faţă de evenimentele majore ale lumii.  El vorbeşte în numele unui număr tot mai mare de cetăţeni din naţiunile occidentale care, după ce şi-au pierdut încrederea în guvernarea democratică şi în presa liberă, au apelat la teoriile conspiraţiei pentru a umple vidul lăsat de ele.

Respingând ceea ce aud de la oameni de ştiinţă, jurnalişti sau oficiali ai statului, aceşti oameni îmbrăţişează în schimb poveşti despre comploturi întunecate şi secrete. Iar convingerile lor, spun experţii care studiază dezinformarea şi extremismul, reflectă prăbuşirea pe scară largă a încrederii în instituţii precum guvernul şi mass-media.

Un sondaj realizat anul trecut de The Associated Press-NORC Center for Public Affairs Research a constatat că doar 16% dintre americani cred că democraţia funcţionează bine sau extrem de bine. Alţi 38% sunt de părere că funcţionează doar într-o oarecare măsură.

Alte sondaje arată numărul mare de locuitori din Statele Unite ce se îndoiesc în prezent de mass- media, politicieni, ştiinţă şi chiar unii de alţii. Suspiciunile sunt atât de puternice încât chiar şi grupurile care par aliniate ideologic îşi pun reciproc la îndoială motivele şi intenţiile.

Anul acesta, cu o zi înainte de Ziua Independenţei, un grup de aproximativ 100 de bărbaţi mascaţi şi purtând steaguri fasciste au mărşăluit prin Boston. Plini de mândrie, au postat videoclipuri şi fotografii ale marşului pe forumuri online populare printre susţinătorii fostului preşedinte Donald Trump şi adepţii QAnon, care cred că pedofili satanici şi canibali conduc din culise întreaga lume.

În loc de laude, adepţii supremaţiei rasei albe s-au ales cu multă suspiciune. Unii au comentat că manifestanţii erau sigur ori agenţi FBI, ori membri ai antifa (antifascişti) care voiau să-i defăimeze pe susţinătorii lui Trump. Bărbaţii au insistat asupra implicării lor demne de laudă şi au pledat în favoarea sincerităţii lor – nu au reuşit însă să fie convingători. „Un alt steag fals”, a reacţionat un utilizator autointitulat conservator pe Telegram.

În mod similar, când un site web extremist unde sunt vândute arme nereglementate, fără numere de serie, şi-a întrebat adepţii ce planuri au de 4 iulie, mai multe persoane au răspuns acuzând grupul că lucrează pentru FBI. Iar atunci când cineva care pretinde că este Q, persoana misterioasă din spatele mişcării conspiraţioniste QAnon , a reapărut online recent, mulţi susţinători conservatori au speculat că noul Q ar fi de fapt o fabrică guvernamentală.

Săptămâna trecută, când un monument din Georgia pe care unii creştini conservatori l-au criticat ca fiind satanic a fost aruncat în aer, mulţi comentatori de forumurile de extremă-dreapta s-au grăbit să jubileze. Dar un număr mult mai mare dintre ei s-au arătat neîncrezători că ştirea este adevărată.

„Nu am încredere. Încă mă gândesc ”, a scris o femeie pe Twitter, făcând referire la „steagul fals”, un termen folosit în mod obişnuit de teoreticienii conspiraţiei pentru a se referi la un eveniment despre care cred că a fost pus în scenă.

Firma de relaţii publice Edelman a efectuat sondaje referitoare la încrederea publică timp de mai bine de două decenii. Tonia Reis, directorul sondajelor Edelman's Trust Barometer, a declarat că încrederea este un bun preţios care este vital pentru funcţionarea economiei şi a guvernului.

„Încrederea este absolut esenţială funcţionarea optimă a fiecărui aspect al societăţii”, a spus Reis. „Este unul dintre acele lucruri la care, ca şi aerul, oamenii nu se gândesc până când îşi dau seama că nu îl mai au, pentru că l-au pierdut sau l-au deteriorat. Şi atunci poate fi prea târziu.”

Din perspectiva experţilor care studiază dezinformarea şi cogniţia umană, destrămarea încrederii are legătură cu ascensiunea internetului şi modul în care acesta poate fi exploatat pentru a răspunde problemelor disputate ale prefacerilor sociale şi economice.

În zorii omenirii, neîncrederea şi suspiciunea au oferit avantaje evidente grupurilor restrânse de care încercau să supravieţuiască într-o lume periculoasă, iar acele emoţii continuă să-i ajute pe oameni să evalueze riscul asupra propriei persoane astăzi. Dar neîncrederea nu este întotdeauna potrivită pentru lumea modernă, care impune oamenilor să aibă încredere în străinii care le inspectează mâncarea, le apără străzile şi le scriu ştirile. Instituţiile democratice, cu reglementările şi controalele lor, sunt o modalitate de deconta această încredere.

Iar atunci când această încredere se prăbuşeşte, polarizarea şi anxietatea cresc, creând oportunităţi pentru oamenii care propun propriile „ fapte alternative ”.

„Oamenii au posibilitatea de a verifica faptele din lume. Sunt inundaţi de fluxuri concurente de informaţii, atât bune, cât şi rele. Sunt neliniştiţi în privinţa viitorului şi există o mulţime de actori răi cu capacitatea de a folosi această frică şi anxietate ca armă”, afirmă Richard Friedman, un psihiatru din New York şi profesor la Colegiul Medical Weill Cornell, care a scris despre psihologia încrederii. 

Actorii răi includ escroci care vând investiţii proaste sau remedii false pentru COVID-19 , agenţi ruşi care încearcă prin dezinformare să submineze democraţiile occidentale sau chiar politicieni autohtoni precum Trump , ale cărui minciuni despre alegerile din 2020 au provocat atacul din 6 ianuarie.

Cercetările şi sondajele arată că credinţa în teoriile conspiraţiei este comună şi răspândită. Cei ce tind să creadă în conspiraţii au o probabilitate mai mare să-şi obţină informaţiile de pe reţelele sociale decât de la instituţii de presă. Ascensiunea şi decăderea anumitor teorii ale conspiraţiei sunt adesea legate de evenimente din lumea reală, precum şi de schimbările sociale, economice sau tehnologice .

La fel ca Wilson, oamenii care cred într-o teorie a conspiraţiei sunt susceptibili să creadă şi în altele, chiar dacă sunt reciproc contradictorii. Un articol din 2012, de exemplu, a analizat convingerile legate de moartea Prinţesei Diana de Wales într-un accident de maşină, în 1997. Cercetătorii au descoperit că subiecţii care credeau cu tărie că Diana a fost ucisă au spus că au simţit la fel de puternic convingerea că şi-ar fi putut înscena la fel de bine propria moarte.

Wilson a spus că credinţa sa în conspiraţii a debutat pe 11 septembrie 2001, când nu a putut accepta ideea că turnurile gemene ar putea fi puse la pământ de nişte avioane de linie. A explicat că a găsit pe internet informaţii care i-au confirmat convingerile şi apoi a început să bănuiască comploturi în spatele altor evenimente mondiale.

„Trebuie să pui totul cap la cap de unul singur. Realitatea invizibilă, ce se întâmplă cu adevărat, ei nu vor să ştii,” spune Wilson.