Detalii inedite despre primul sistem de avertizare timpurie privind intervențiile asupra climei
0Savanții guvernului american lucrează la un nou sistem global de avertizare timpurie prin care poate detecta eventuale încercări din partea altor țări sau oricărui altcuiva de a interveni asupra climei prin blocarea luminii solare, relatează New York Times.
La un interval de câteva săptămâni, cercetătorii americani din Boulder, Colorado, lansează un balon la peste 27.000 de metri pentru a inspecta stratul superior al atmosferei. Cu mai puțină frecvență, sunt lansate baloane în scopuri similare din locații din Alaska, Hawaii și Noua Zeelandă; Insula Reunion, lângă coasta Africii; și chiar Antarctica. Astfel se pun bazele unui sistem menit să-i alerteze pe oamenii de știință americani privind eventuale activități de geoinginerie solară sau modificare a radiației solare.
Pe măsură ce planeta continuă să se încălzească, ideea de a interveni pentru a limita efectele razelor solare a câștigat atenție, determinând investiții de milioane de dolari în cercetare din partea guvernelor, a universităților și chiar a ecologiștilor.
Metoda ar fi o modalitate rapidă de a răci planeta, dar nu e lipsită de riscuri și pericole neprevăzute, precum perturbarea tiparelor meteorologice regionale, care să afecteze totul, de la agricultură la economiile locale.
Astfel că, în efortul de a preveni o intervenție ascunsă a unui stat ostil sau potențial ilicită, SUA își propune să aibă un sistem care să alerteze asupra unor încercări de a modifica termostatul Pământului.
„Este una dintre cele mai importante științe stratosferice care se desfășoară în lume în prezent”, a explicat David W. Fahey, directorul Laboratorului de Științe Chimice al Administrației Naționale a Oceanelor și Atmosferei (NOAA), care construiește rețeaua de santinele din baloane.
Sateliții NOAA și NASA nu pot detecta decât particulele mari de aerosoli în atmosferă, dar nu și pe cele fine. De asta sunt necesare baloanele și dispozitive de mărimea unei cutii pentru prânz ce au capacitatea de a capta aerosoli în stratosferă care nu ar trebui să se afle acolo și care ar fi particule reflectorizante introduse intenționat în atmosferă.
Mai multe agenții și laboratoare la nivel federal împart această sarcină. Astfel, dacă NOAA măsoară concentrația de aerosoli în straturile superioare ale atmosferei, Administrația Națională pentru Aeronautică și Spațiu poate transporta la mare altitudine echipamente sofisticate de testare, la locația unei concentrări de aerosoli. În același timp, savanții de la Laboratoarele Naționale Sandia (New Mexico) dispun de instrumentele necesare prin care se pot estima momentul și locul emisiei de aerosoli.
Cercetătorii subliniază că aceste eforturi de detectare sunt încă la început
„Dacă o țară – un aliat major sau un adversar major – își construiește capacități, oare pot oamenii de știință să ne spună ce încearcă să facă și care ar fi impactul acestuia?” a întrebat Kelly Wanser, fondator și director executiv al SilverLining, un grup nonprofit care pledează pentru cercetarea în geoinginerie și a contribuit la pledarea în Congres ca să finanțeze programul NOAA. „Cât de periculos este? Cât de repede și de în forță ar trebui să răspundem?”
Laboratorul de științe chimice al NOAA din Boulder, unde lucrează cei mai buni oameni de știință ai atmosferei din lume, într-o încăpere fără ferestre, Alexandre Baron, un savant francez specializat în proprietățile aerosolilor, arată cum dispozitivele trimise în baloane extrag particule și le scanează cu laser, înregistrând concentrația și mărimea lor.
Călătoria dus-întors a unui balon durează trei ore și jumătate, timp în care instrumentele trimit valorile la sol prin radio.
Sarcina oamenilor de știință din Boulder este să adune suficiente date despre nivelurile de aerosoli în diferite puncte deasupra Pământului pentru stabil o valoare de referință a concentrațiilor normale, în absența unui eveniment exterior, cum ar fi o erupție vulcanică, în raport cu care să se determine ulterior o cantitate neobișnuit de ridicată într-un anumit punct la un moment dat.
Programul NOAA
Programul, pe care Congresul a început să îl finanțeze în 2020, face parte din misiunea mai cuprinzătoare a NOAA de a studia atmosfera, a explicat Troy Thornberry, cercetătorul NOAA responsabil de program. Bugetul este sub un milion de dolari pe an, a adăugat el.
NOAA colaborează cu cercetătorii din alte țări cu care fac schimb de date. De pildă, coordonează lansări în Réunion, un teritoriu francez de lângă Mauritius și recent a lansat un balon pentru prima dată din Surinam, o țară mică de la granița de nord a Braziliei. NOAA are planuri să viziteze Palau, o mică națiune insulară între Filipine și Guam, pentru a stabili o colaborare similară.
Statele Unite vor să lanseze cu regularitate baloane în șapte locații din întreaga lume și să mențină aceste lansări între trei și cinci ani, a spus Thornberry.
În eventualitatea în care baloanele ar detecta un nivel suspect de dioxid de sulf, substanța la care se face referire cel mai frecvent ca având o probabilitate de a sluji ca aerosol reflectorizant al radiației solare, atunci NOAA ar apela la un instrument deosebit de sensibil, capabil să detecteze concentrații extrem de mici. Echipa ar avea posibilitatea de a transporta cu o aeronavă dispozitivul în trei săptămâni, eventual înainte ca aerosolii să se disipeze.
Laboratoarele Naționale Sandia, la periferia estică a orașului Albuquerque, au fost odinioară parte a Proiectului Manhattan, efortul clandestin al Americii de a construi o bombă nucleară.
În prezent, construiește modele computerizate sofisticate în baza cărora se poate determina dacă alte țări testează arme nucleare.
Tot aici, se rezolvă o altă componentă importantă a sistemului timpuriu de avertizare - metode de a identifica locația unei emisii de aerosoli.
Este o problemă grea, întrucât norul este în mișcare, a spus Laura Swiler, savantul de la Sandia care a dezvoltat un algoritm prin care poate fi trasat până la sursă și se poate estima momentul și volumul.
Instrumentul poate estima, de asemenea, consecințele unei injectări de aerosoli în atmosferă, aspecte precum schimbările de temperatură la suprafață, nivelurile de precipitații sau umiditatea solului.
„Efectul va dura, probabil, luni, poate chiar câțiva ani, în funcție de câți aerosoli se injectează”, a spus Swiler. „Pentru a anticipa ceea ce s-ar putea întâmpla peste doi ani va trebui să ne bazăm pe capacitățile noastre de modelare.”
Se încarcă comentariile...
