Avocatul deţinuţilor din Guantanamo sparge tăcerea: „Nu mi-aş fi crezut propriul guvern capabil de un asemenea abuz“

„Aceste încercări de a ascunde tortura au rodat întregul proces şi au rezultat în violări fără precedent ale dreptului de confidenţialitate dintre avocat şi client şi ale dreptului la un proces just“, spune avocatul deţinuţilor de la Guantanamo, Jason D. Wright

Avocatul american Jason D. Wright  este un veteran al armatei SUA care acum îşi practică meseria în regim privat, deziluzionat de sistemul de justiţie american aplicat în închisoarea Guantanamo. În august 2014, maiorul Wright a demisionat din postul său din Armata SUA din cauza unui caz intens mediatizat, cel al lui Khalid Sheikh Mohammed.

Jason D. Wright a absolvit Universitatea „James Madison“, Dreptul la Universitatea „George Mason“, dar şi Universitatea Oxford. Într-un articol postat pe platforma „Politico“, avocatul face o trecere în revistă a torturii realizate de americani la închisoarea Guantanamo şi deselor încălcări ale drepturilor omului de acolo.

„Am torturat câţiva oameni“

În săptămânile ce urmează, comitetul de securitate al Senatului Statelor Unite ar putea face public un rezumat al anticipatului raport despre practicile de interogare abuzive ale CIA, ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001. Acest raport, care se pare că va fi însoţit de un răspuns CIA şi revizuit de fostul director CIA Leon Panetta, stă la baza recunoaşterii preşedintelui Obama, din cadrul unei conferinţe din august 2014: „Am torturat câţiva oameni“.

Să ne înţelegem: preşedintele Obama greşea într-un singur punct. Nu există niciun plural aici. Poporul american nu i-a torturat pe oamenii aceia. Păcatul torturii este al oamenilor care au regizat acele acte, cei care au interpretat legea pentru a justifica tortura, cei care au aplicat procedurile şi cei care au încercat să acopere ce se întâmplă acolo, spune fostul avocat al lui Khalid Sheikh Mohammed.

Americanii nu trebuie să cadă în păcatul tăcerii

Ar trebui să fim îngrijoraţi că „am torturat nişte oameni“. Când eram avocat militar la Guantanamo Bay, mi s-a repartizat un caz al uneia dintre aceste victime ale torturii. Noi, poporul american, nu trebuie să cădem în păcatul tăcerii. Avem nevoie de o dezbatere publică despre politica de tortură a SUA. Avem nevoie de această dezbatere pentru a obţine nişte răspunsuri şi a ne asigura că nu vom repeta aceleaşi greşeli. Mai avem nevoie de o dezbatere şi pentru a demonstra lumii că SUA pot fi, din nou, un lider, că principiile sunt mult mai importante decât politica şi că guvernarea legii este mai mare decât cea a oamenilor, îndeamnă Wright.

Pe 11 septembrie 2001, eu eram student în primul an la Drept, la Universitatea „George Mason“, ce îşi avea sediul la doar câţiva kilometri de Pentagon. Am putut vedea fumul de la distanţă. După Drept, am fost angajat în Armata SUA ca avocat şi am servit două mandate în Germania şi unul în nordul Irakului, în timpul războiului împotriva terorii. În 2011, Pentagonul m-a însărcinat să reprezint prizonierii de la Guantanamo Bay înaintea comisiilor – fapt ce reprezenta versiunea militară a unui avocat din oficiu.

Clienţii: doi prizonieri abuzaţi de guvern

Timp de trei ani, datoria mea era să ajut doi dintre acei prizonieri dacă ar fi fost puşi vreodată sub acuzare şi supuşi unui proces. Acest lucru includea investigaţie şi descoperirea oricăror fapte care, în cazul unei condamnări dure, ar putea să-i scape de pedeapsa cu moartea. 

Nu mi-aş fi crezut propriul guvern capabil de un asemenea abuz de putere. Şi totuşi, la Guantanamo am reprezentat doi oameni care s-au confruntat cu un abuz extrem din partea guvernului. Primul, Khalid Sheikh Mohammed, este judecat la Guantanamo pentru complicitate la atacurile din 11 septembrie 2001, şi se confruntă cu pedeapsa cu moartea. 

Sub politica actuală, orice ţine de tratamentul lui acolo este clasificat drept top-secret, excepţie făcând acele fapte care au fost declasificate până la această dată: cele 183 de şedinţe de tortură prin simularea de înec (waterboarding), cele 180 de ore de privare de somn şi ameninţările că-i vor ucide familia, spune Wright.

Un alt deţinut, Obaidullah, un tânăr sătean afgan, arestat în 2002 de forţele de coaliţie după un pont al unui informator, a fost bătut şi forţat să mărturisească, ameninţat cu cuţitul, că unele dintre minele (din epoca sovietică) îngropate lângă casa sa îi aparţin. Această „confesiune“ l-a adus la Guantanamo. Amnesty International şi alte grupuri au lansat investigaţii pe cont propriu care îi demonstrau nevinovăţia. Şi totuşi, acum şi-a petrecut cel de-al 12-lea an în închisoare, fără a fi acuzat, fără proces şi fără nicio speranţă de a se întoarce la soţia sa şi la fata lui de 12 ani. Obaidullah nu şi-a văzut niciodată fiica. Ea s-a născut la câteva zile după ce el a fost arestat. Ca şi tatăl ei, este inteligentă, spirituală şi miloasă. Îi poate citi poeziile şi se uită la poza lui, dar şi ea şi-a pierdut speranţa că-l va cunoaşte vreodată.

Prin Guantanamo, suntem martorii distrugerii valorilor americane

La începutul cazurilor mele, am învăţat că guvernul a readus la tăcere victimele torturii prin mijloace foarte simple: clasificând toate acţiunile lor drept „secrete“. Din câte ştiu eu, nu există nicio ţară în lume, în afară de SUA, unde guvernul a declarat că orice cuvânt, orice frază şi orice suflare a unui prizonier este secretă. 

Mai mult decât aducerea la tăcere a victimelor, tortura a otrăvit şi comisiile militare de la Guantanamo, care au fost declarate, la nivel internaţional, drept injuste şi ilegale. 

De exemplu, cazul de condamnare la moarte pentru evenimentele din 11 septembrie, care este un proces activ din mai 2012. Au existat rapoarte publice şi contraziceri legale cu privire la câteva încălcări flagrante ale legii: dispozitive de ascultare deghizate ca detectoare de fum, în camerele de întâlnire din avocat şi client; o încercare a FBI să recruteze un informator confidenţial dintr-o echipă de apărare; e-mailuri şi documente de pe computer lipsă ale echipei de apărare; descoperirea abilităţii CIA de a întrerupe, unilateral, înregistrările video şi audio pentru observatorii publici ai procedurilor; descoperirea abilităţilor CIA de a monitoriza comunicaţiile confidenţiale din camerele de audieri ale Comisiei prin microfoanele plantate pe masa de conferinţă.

Aceste încercări de a ascunde tortura au rodat întregul proces şi au rezultat în violări fără precedent ale dreptului de confidenţialitate dintre avocat şi client şi ale dreptului la un proces just. Şi toate acestea se întâmplă pentru prizonierii care chiar ajung la proces. Mulţi alţii, ca Obaidullah, au rămas deţinuţi pe termen nedefinit, fără a fi acuzaţi de ceva şi fără stabilirea vreunei date pentru proces.

Au existat perioade negre în istoria noastră: tratamentul indienilor, înrobirea african-americanilor, limitarea drepturilor femeilor, tratamentul japonezilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi încălcarea drepturilor civile. Din aceste perioade întunecate, America a ieşit mai puternică. Am dat amendamente constituţionale, Congresul nostru a emis legi iar tribunalele noastre au îndreptat injustiţii.

A existat mereu o luptă pentru sufletul Americii, pentru a dreptate, adevăr şi decenţă. Când raportul despre practicile CIA va fi publicat, nu trebuie să cădem în păcatul tăcerii. Trebuie să ne încurajăm reprezentanţii şi liderii aleşi să arunce o lumină asupra acestor evenimente, să ia atitudine şi să facă ce este drept, conchide Jason D. Wright pentru „Politico Magazine“.