Parteneri şi adversari: Mizele întâlnirii între Putin şi Erdogan la Soci

Recep Tayyip Erdogan şi Vladimir Putin s-au întâlnit în iulie la Teheran FOTO EPA-EFE

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan se întâlneşte vineri la Soci cu omologul său rus, după ce Turcia a mediat împreună cu ONU un acord între Moscova şi Kiev privind transporturile de cereale blocate în porturile ucrainene în contextul războiului dus de Rusia, şi în contextul în care o nouă intervenţie militară turcă în Siria rămâne o posibilitate, arată o analiză Al Jazeera.

Vizita lui Erdogan – a opta în Rusia de la începutul anului 2019 – vine după întâlnirea tripartită de la Teheran, luna trecută, la care au participat Vladimir Putin şi preşedintele iranian Ebrahim Raisi.

Potrivit guvernului de la Ankara, pe agenda discuţiilor se află atât evoluţiile regionale şi globale, cât şi relaţiile bilaterale.

„În virtutea rolului său în acordul privind transportul cerealelor, Turcia a reuşit să se poziţioneze drept canal diplomatic al Rusiei în raport cu comunitatea internaţională”, a comentat Eyup Ersoy, cercetător la Institutul de Studii din Orientul Mijlociu al King's College (Londra).

„Aceste rearanjări diplomatice au schimbat asimetria relaţională  în favoarea Turciei şi este de aşteptat să reducă, într-o oarecare măsură, rezistenţa Rusiei în faţa politicilor şi iniţiativelor turceşti în probleme de interes comun”, a explicat el.

Analiştii politici au observat că principalul obiectiv al Turciei va fi să obţină consimţământul Moscovei – sau cel puţin ca aceasta să nu se opună unei operaţiuni militare turce în nordul Siriei.

„Suntem hotărâţi să eradicăm grupurile malefice care vizează securitatea noastră naţională din Siria”, a subliniat din nou Erdogan în cadrul summitului de la Teheran din urmă cu două săptămâni, după ce a indicat o astfel de posibilitate în luna mai.

Probabile ţinte ar fi Tal Rifaat şi Manbij, oraşe aflate la vest de râul Eufrat, care sunt controlate de Unităţile de Protecţie a Poporului (YPG), o grupare siriană legată de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) – considerat o entitate teroristă deopotrivă de către Turcia, Statele Unite şi Uniunea Europeană.

Ankara a lansat patru operaţiuni transfrontaliere în Siria din 2016 şi controlează teritorii din nord, scopul său fiind să alunge YPG şi să stabilească o zonă de securitate lungă de 30 km.

„Erdogan vrea undă verde pentru o operaţiune militară în Siria”, a spus Kerim Has, un analist politic turc de la Moscova.

„După cum am văzut la summitul de la Teheran, Iranul şi Rusia sunt împotriva acestei operaţiuni, dar cred că Erdogan îl poate convinge pe Putin. Multe lucruri depind de situaţia internă din Turcia pentru că Erdogan vrea să lanseze operaţiunea înainte de alegeri pentru a-şi putea consolida susţinerea cu cel puţin câteva puncte procentuale”.

O incursiune din octombrie 2019 în nord-estul Siriei împotriva YPG a atras o condamnare internaţională pe scară largă.

Turcia se confruntă cu cea mai gravă criză economică din ultimele două decenii – inflaţia anuală a atins 79,6% miercuri – iar Erdogan va avea de gestionat alegeri prezidenţiale şi parlamentare în iunie anul viitor.

Kremlinul ar putea atenua această instabilitate, în special prin gaze naturale. Anul trecut, Rusia a furnizat Turciei, care este dependentă de importurile de energie, 45% din necesarul de gaze.

 „Turcia vrea să-şi păstreze fluxurile de energie din Rusia peste iarnă, menţinând în acelaşi timp cooperarea economică pentru a-şi atenua dificultăţile şi deschiderea căii unui acord de schimb [valută] sau obţinerea de investiţii din Rusia”, a declarat Emre Caliskan, cercetător la Centrul de politică externă din Londra. .

„Erdogan ar putea prezenta aceasta ca o victorie publicului turc şi drept urmare să atenueze preţurile ridicate la alimente şi energie, care ar putea reprezenta o provocare în alegerile viitoare.”

Erdogan şi Putin ar putea discuta şi despre posibilitatea ca Turcia să-şi împărtăşească expertiza în privinţa dronelor militare. Dronele Bayraktar TB2, vândute Ucrainei, s-au dovedit a fi foarte eficiente împotriva forţelor ruse.

Luna trecută, Erdogan a spus că Putin a sugerat înfiinţarea unei fabrici de drone în Rusia în cadrul întâlnirii lor de la Teheran.

De partea cealaltă, Kremlinul a declarat săptămâna trecută că „cooperarea tehnică şi militară” va fi pe ordinea de zi la Soci, un indiciu al interesului Rusiei de a procura drone Bayraktar, a explicat Ersoy.

„Ştirile recente privind interesul Rusiei de a achiziţiona drone iraniene indică urgenţa problemei pentru Moscova”, a adăugat el.

Cu toate acestea, o astfel de mişcare ar submina principalul stâlp al sprijinuluil Turciei pentru Ucraina şi ar ridica sprâncenele omologilor săi din NATO.

La începutul acestei luni, şeful Baykar, producătorul dronelor Bayraktar TB2 , a exclus posibilitatea să le furnizeze Moscovei.

„Dacă Turcia ar urma să se alăture Rusiei în chestiunile militare ,într-un moment în care Rusia este considerată cea mai mare ameninţare pentru NATO,  asta ar afecta grav relaţiile cu Occidentul”, a spus Kerim Has.

Erdogan şi Putin, parteneri şi adversari

NYT scrie că preşedintele turc şi cel rus se întâlnesc din nou atât în calitate de parteneri, cât şi de adversari pe fondul unei situaţii complicate, în care există interese comune, dar şi competiţie. Erdogan şi-a asumat un rol important de mediator între Ucraina şi Rusia, în timp ce Rusia caută modalităţi prin care să iasă din izolarea politică şi economică impusă asupra sa de ţările occidentale după ce a invadat Ucraina.

Erdogan păşeşte pe o linie fină pentru a-şi păstra capacitatea de a discuta atât cu Rusia, inamicul NATO, cât şi cu membrii occidentali ai alianţei. Turcia nu a renunţat la refuzul său iniţial de a se alătura sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei, supărându-şi aliaţii din NATO. În acelaşi timp Erdogan, într-o mişcare crucială, şi-a atenuat obiecţiile iniţiale faţă de aderarea Suediei şi Finlandei la alianţă ca bastion împotriva agresiunii ruse.

Rusia este un furnizor esenţial de energie pentru Turcia, livrând anul trecut un sfert din importurile de ţiţei ale ţării şi aproape jumătate din achiziţiile sale de gaze naturale. Rosatom, agenţia rusă pentru energie atomică, construieşte o centrală nucleară la Marea Mediterană, care va asigura 10% din necesarul de energie al Turciei după finalizarea sa programată în 2026.

La rândul ei, Turcia devine un punct important de transport pentru mărfurile care se îndreaptă spre Rusia, acum că multe companii occidentale nu o mai fac de teama să nu sfideze sancţiunile, a informat joi ziarul turc Dunya. Iar Turcia rămâne o destinaţie populară pentru turiştii ruşi, cu 1,4 milioane de vizitatori anul acesta, potrivit Interfax.

Cu toate acestea, între cei doi lideri există divergenţe majore. Ţările lor au susţinut părţile opuse în războiul civil al vecinului Turciei, Siria. Kremlinul a cheltuit trupe şi bani pentru a-l sprijini pe preşedintele Bashar al-Assad, în timp ce Turcia, care a absorbit peste 3,7 milioane de refugiaţi de război sirieni, sprijină o facţiune rebelă opusă şi ameninţă cu o nouă ofensivă militară în nordul Siriei. Ei au fost, de asemenea, implicaţi de părţi opuse în disputa violentă cu privire la graniţe dintre Azerbaidjan şi Armenia.