Lui Putin îi pasă doar de un singur lucru şi aceia nu sunt oligarhii. Cine îl poate opri pe liderul de la Kremlin?

Foto Shutterstock

Singurii oameni care îl pot influenţa cu adevărat pe Vladimir Putin sunt ideologii care îi împărtăşesc opiniile, aşa-numiţii siloviki, oficiali de top din domeniul securităţii ruse, susţine în New York Times Eileen O'Connor, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Sud şi Centrală şi consilier principal al reprezentantului special pentru Afganistan şi Pakistan, vicepreşedinte al Fundaţiei Rockefeller.

„În 1996, când eram şeful biroului de la Moscova pentru CNN, era în desfăşurare o luptă între o facţiune de oligarhi corupţi şi prieteni ai apropiaţilor preşedintelui Boris Elţin, care le cerea mai mulţi bani pentru „protecţie” politică şi ameninţa că va răsturna alegerile planificate, scrie în New York Times Eileen O'Connor, un fost reporter pentru ABC şi CNN, ce a lucrat şi ca avocat în Rusia şi Ucraina, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Sud şi Centrală şi consilier principal al reprezentantului special pentru Afganistan şi Pakistan, vicepreşedinte al Fundaţiei Rockefeller.

I-am pus lui Anatoli Chubais, care era atunci viceprim-ministru, întrebarea care părea în centrul luptei: Ce este mai important pentru ruşi, puterea sau banii?

El a răspuns: „Dacă trebuie să întrebi, nu înţelegi Rusia”. Răspunsul a fost puterea“, relatează Eileen O'Connor.

„În timp ce preşedintele Vladimir Putin se confruntă cu cel mai mare test al domniei sale de  22 de ani, strâns între o rezistenţă ucraineană acerbă şi sancţiuni înăsprite la adresa oligarhilor, transferurilor de petrol şi tehnologie, răspunsul rămâne acelaşi, aşa cum a fost de-a lungul istoriei Rusiei.

Mulţi din Occident speră la răsturnarea lui Putin. Ei nu înţeleg Rusia sau atitudinile pe care oamenii de acolo le au faţă de putere. Oamenii de ştiinţă ruşi au remarcat de multă vreme că absenţa drepturilor de proprietate privată şi a unei autorităţi juridice imparţiale fac ca  actorii statali să deţină puterea care determină viaţa ruşilor în toate privinţele. Dincolo de graniţele sale, Rusia şi-a exercitat puterea încă din secolul al XV-lea prin agresiune militară. Într-o ţară în care puterea este aproape totul, doar sancţiunile şi averile pierdute nu vor schimba această dinamică fundamentală.

Discursul lui Putin de la începutul acestei luni dovedeşte ideea şi ilustrează ceea ce el şi mulţi din Rusia văd drept obiectivul războiului: apărarea teritoriului şi suveranitatea Rusiei împotriva dominaţiei occidentale. Pentru el, Occidentul a ignorat Rusia de prea mult timp şi i-a negat statutul de superputere.

În democraţiile capitaliste occidentale, bogăţia echivalează adesea cu acces şi influenţă. Aşa că nu este de mirare că mulţi cred că sancţionarea oligarhilor îi poate determina să-l preseze pe Putin să-şi schimbe cursul. Este o greşeală de calcul. Aceşti oligarhi pot deţine bogăţie care îi conectează la putere şi care poate fi folosită de Putin, dar în Rusia, asta nu înseamnă că deţin vreo putere asupra lui sau a celor de la Kremlin.

Totul datează din anii 1990 , când am văzut în mare parte foşti oficiali ai Partidului Comunist adunând avere printr-o privatizare a activelor statului supravegheată de Ciubais. Cei care apoi au jurat credinţă şi au împrumutat bani campaniei politice a preşedintelui Elţin au devenit şi mai bogaţi, li s-a acordat dreptul de proprietate asupra celor mai mari întreprinderi de stat din petrol, gaze şi materii prime precum nichelul şi aluminiul. Astăzi rămân cei mai bogaţi oameni din Rusia.

Dar lipsa unor drepturi de proprietate bine definite şi a unui cadru legal şi instituţional care să le protejeze a însemnat că aceşti oligarhi încă mai depind de Kremlin, ocupat din 2000 de  Putin. Hotărârile judecătoreşti pentru sau împotriva oligarhilor ar putea fi uşor anulate în funcţie de dorinţa Kremlinului. În anii 2000, am văzut şi această dinamică, scrie Eileen O'Connor.

Iar sursa bogăţiei oligarhilor nu este singurul lucru pe care Putin îl poate controla. El a clarificat pericolele de a-şi provoca puterea. Luaţi cazul lui Mihail Hodorkovski, care a fost odată cel mai bogat om din Rusia . Ridicat din rândurile Tineretului Comunist, Hodorkovski a obţinut mai multe câmpuri petroliere deţinute de stat în Siberia şi a format corporaţia Yukos. Într-o întâlnire televizată la Kremlin în 2003, el a îndrăznit să critice guvernul ca fiind corupt. Putin a răspuns deposedându-l pe Hodorkovski de bunurile sale şi punându-l în închisoare pentru 10 ani, până când i s-a permis să plece să trăiască în exil.

Experienţe precum cea a lui Hodorkovski ar putea explica de ce atât de puţini oligarhi vorbesc acum. Singurii care au spus ceva despre război au făcut acest lucru din confortul unor locuri precum Londra, unde Mikhail Fridman, fondatorul Alfa-Bank, a făcut o declaraţie în care spunea că „războiul nu poate fi niciodată răspunsul” – dar nu-l critică pe liderul de la Kremlin. Chiar şi cu asta, Putin, în discursul său recent, i-a identificat pe acei oligarhi cu adversarul său, Occidentul, spunând că „nu se pot descurca fără stridii sau foie gras” şi că ei nu există mental „aici, cu noi. oamenii, cu Rusia.” Şi a ameninşat că le va da o lecţie.

Siloviki, singurii care îl pot influenţa pe Putin

Singurii oameni care îl pot influenţa cu adevărat pe Putin sunt ideologii care îi împărtăşesc opiniile , aşa-numiţii siloviki . Cuvântul înseamnă literalmente oameni cu forţă - puterea care vine din a fi în forţele de securitate sau armată. Aceşti oameni din interior sunt alături de Putin încă din vremea când lucra în KGB sau în consiliul municipal din Sankt Petersburg şi se văd ca protectori ai puterii şi prestigiului Rusiei. Ei şi-au păstrat banii mai ales în interiorul Rusiei şi în afara sancţiunilor. Şi, ca şi Putin, ei văd dizolvarea Uniunii Sovietice drept cea mai mare catastrofă a secolului XX şi cred că această luptă este pentru „suveranitatea şi viitorul copiilor noştri”, a Rusiei.

Pentru a-i influenţa, Occidentul trebuie să acorde prioritate lucrurilor despre care consideră că îi conferă Rusiei statutul de superputere: petrolul şi armata sa.

Sectorul de petrol şi gaze al Rusiei asigură până la 40% din veniturile bugetului federal al ţării şi reprezintă 60% din exporturile ţării. De aceea, concentrarea preşedintelui Biden asupra sancţiunilor care interzic importurile de petrol este importantă, deşi oarecum simbolică, având în vedere cât de puţin importă Statele Unite din Rusia. În timp ce Germania a oprit dezvoltarea unui gazoduct major, Uniunea Europeană nu a întrerupt aprovizionarea cu petrol şi gaz de la Rusia, care reprezintă aproximativ 40% din nevoilor sale, argumentând că va dura timp pentru a găsi surse alternative. Dacă ţările europene ar fi determinate să afecteze gândirea lui Putin, ar petrece mai puţin timp pentru a sechestra iahturile oligarhilor şi ar scădea mai mult dependenţa de energia rusă. De asemenea, Occidentul trebuie să facă eforturi pentru ca India şi China să se alăture şi acestor sancţiuni.

Între timp, cea mai bună modalitate de a submina armata Rusiei este prin limitarea accesului la tehnologie. După cum a devenit clar pe teren în Ucraina, armata rusă nu are hardware-ul şi software-ul vitale folosite de alte forţe armate moderne pentru a colecta informaţii din teren în timp real, împreună cu sistemele de comunicaţii necesare pentru a utiliza aceste informaţii în mod eficient. Iar oprirea unui convoi de tancuri indică faptul că ruşilor le lipseşte un sistem sofisticat de lanţ de aprovizionare pentru a aduce hrană şi combustibil trupelor.

Sancţiunile care împiedică accesul la instrumentele care menţin armata Rusiei în funcţiune — exercitarea făţişă a puterii — pot face o diferenţă pentru acei consilieri din jurul lui Putin. Statele Unite şi Europa au impus sancţiuni pentru a face exact asta, dar trebuie să încurajeze India şi China să facă acelaşi lucru. Poate că nu va fi uşor, dar acest lucru va depinde dacă Statele Unite pot argumenta că principiile naţiunilor suverane şi ordinea mondială pe care se bazează sunt sub o ameninţare existenţială.

Într -un interviu acordat Bloomberg, Mihail Fridman, oligarhul din Londra care a fost supus sancţiunilor britanice, a spus că, dacă Uniunea Europeană crede că îi poate spune lui Putin „să oprească războiul şi va funcţiona, atunci mi-e teamă că avem cu toţii mari probleme”, pentru că asta înseamnă că liderii occidentali „nu înţeleg nimic despre cum funcţionează Rusia”. El are dreptate“, conchide Eileen O'Connor.