Izolare, frică și deconectare totală de realitate. Ce l-a împins pe Vladimir Putin într-o logică a autodistrugerii - analiză The Times
0Un dictator în izolare, prizonier al propriilor obsesii și tot mai rupt de realitatea lumii exterioare. Așa îl descriu sursele și analiștii citați de The Times, într-o investigație care urmărește degradarea psihică treptată a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, dincolo de fațada rece a liderului de la Kremlin.
Pandemia de COVID-19 ar fi accelerat un proces latent de alienare care astăzi, spun specialiștii, se traduce printr-o conducere bazată nu pe fapte, ci pe fantasme.
Când liderul dispare în buncăr: începutul rupturii
În timp ce majoritatea liderilor lumii au ales în pandemie să mențină un grad minimal de vizibilitate publică, Vladimir Putin a dispărut aproape complet din peisajul mediatic și instituțional. Timp de aproape doi ani, el s-a retras în reședința sa de la Novo-Ogarîovo, un complex fortificat la periferia Moscovei, dotat cu tuneluri de dezinfectare și un sistem de izolare aproape total. Accesul la liderul rus era condiționat de carantine de două săptămâni, inclusiv pentru oficiali de rang înalt și „veterani” invitați la întâlniri simbolice.
Astfel, cercul său de comunicare s-a restrâns drastic. Practic, singurii cu care a continuat să interacționeze în mod constant au fost câțiva apropiați din zona serviciilor secrete, în frunte cu influentul Nikolai Patrușev. Rezultatul: o distorsiune progresivă a realității și o alimentare continuă a viziunii securitare și paranoice asupra lumii.
Ficțiunea ia locul rațiunii
„Reacționează la imaginile din propria sa minte, nu la ceea ce se întâmplă în afară”, afirmă Gleb Pavlovski, fost consilier al Kremlinului. Iar fostul redactor de discursuri prezidențiale, Abbas Galliamov, avertizează că pierderea autocontrolului în cazul unui lider absolutist este întotdeauna un semn că finalul va fi unul violent sau dezastruos.
De altfel, primele semne ale schimbării comportamentale au fost remarcate în 2022 chiar de senatorul american (astăzi secretar de stat) Marco Rubio. La scurt timp după declanșarea invaziei în Ucraina, el spunea răspicat că „ceva nu este în regulă cu Putin”. Astăzi, ceea ce părea un avertisment devine o evaluare aproape medicală.
Zelenski, Trump și tăcerea care alimentează agresiunea
Recent, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat lipsa de reacție a președintelui american Donald Trump în fața valului de atacuri aeriene lansate de Rusia. „Tăcerea sa îl încurajează pe Putin”, a spus liderul de la Kiev. Replica Casei Albe nu s-a lăsat așteptată, dar a venit într-o notă confuză: Trump a afirmat că „Putin e nebun”, dar a acuzat totodată pe Zelenski că „creează probleme”.
La Moscova, Kremlinul a reacționat printr-un discurs duplicitar. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a lăudat „eforturile președintelui SUA pentru reluarea dialogului”, dar a deplâns „tensiunile emoționale” care complică lucrurile. O formulare care arată, încă o dată, cât de puțin mai contează realitatea obiectivă într-un sistem unde percepția liderului este singura sursă de decizie.
Izolarea ca strategie și boală de sistem
Această izolare autoimpusă, transformată într-o politică de stat, pare să fi devenit noua normă în jurul Kremlinului. În absența unui control democratic, a unui dialog deschis cu societatea sau chiar a unei opoziții reale, puterea de la Moscova funcționează ca o cameră de ecou. Cu un lider tot mai rupt de lume, dar convins de infailibilitatea propriilor convingeri, riscurile de escaladare devin iminente.
În locul unei rațiuni de stat, Rusia pare să urmeze astăzi o rațiune a fricii, alimentată de un om care nu mai vede lumea, ci doar umbrele dintr-o realitate construită în izolare. Iar lumea liberă, oricât ar încerca să păstreze calmul, trebuie să ia în serios această degradare – nu ca pe o simplă trăsătură de caracter, ci ca pe o amenințare strategică.
Se încarcă comentariile...
