Cum trebuie câştigată bunăvoinţa lui Vladimir Putin: Occidentul trebuie să lase Ucraina neutră şi să propună un nou referendum în Crimeea

Săptămâna trecută, în timp ce rubla cădea vertiginos comparativ cu dolarul american şi o criză financiară de proporţii ameninţa să explodeze în Rusia, preşedintele american Barack Obama punea la cale o lege care, de fapt, constituie o declaraţie de război împotriva Rusiei, notează „Foreign Policy“.

Actul de Susţinere al Libertăţii Ucrainei din 2014, care a fost aprobat în unanimitate de Casa Reprezentanţilor şi de Senat în SUA, duce lipsă de bun simţ şi dă ultimatumuri. Potrivit legii, Rusia „este o ameninţare la pacea internaţională“ şi este acuzată că a încălcat tratatul din 1987 privind forţele nucleare. 

SUA, prin Ucraina, sunt decise să escaladeze disputa cu Rusia

De asemenea, actul îl mai îndeamnă pe Vladimir Putin să „revizuiască tratatul privind pregătirea forţelor SUA şi ale NATO“. Rusia trebuie să înceteze destabilizarea Ucrainei, să renunţe la peninsula Crimeea (anexată în martie, ca urmare a alungării preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici), să-şi retragă forţele din Georgia (referindu-se, se pare, la teritoriile din Abhazia şi Osetia de Sud, aflate sub control rusesc încă din 2008) şi chiar să pună capăt susţinerii oferite lui Bashar al-Assad din Siria. Potrivit actului, Ucraina, Moldova şi Georgia sunt „aliaţi importanţi non-NATO“ şi Obama este îndemnat să adopte mai multe sancţiuni şi interdicţii de călătorie împotriva ruşilor.

Secretarul de Stat, John Kerry, vorbind despre sancţiunile deja impuse Rusiei, a declarat într-o conferinţă de presă din 16 decembrie, ţinută la Londra, că „nu vrem ca ruşii să fie răniţi“ şi că „nimic din ceea ce facem nu este aţintit, în mod special, împotriva poporului“. Însă Actul de Susţinere al Libertăţii Ucrainei trimite un cu totul alt mesaj: SUA, prin Ucraina, sunt decise să escaladeze disputa cu Rusia, chiar până în punctul unui conflict armat, scriu jurnaliştii „Foreign Policy“.

N-ar trebui să surprindă pe nimeni că răspunsul Moscovei n-a fost deloc împăciuitor. Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a numit Actul „ostil“, însă a adăugat că Rusia se va abţine de la răzbunări împotriva noii legislaţii, până când aceasta nu va conduce la acţiuni concrete din partea lui Obama. 

„Anihilare totală“

Însă Rusia nu s-a abţinut. Moscova continuă să trimită avioane în misiuni provocatoare pentru testarea graniţelor NATO, statele baltice înregistrând 21 de asemenea intervenţii în doar o săptămână. De două ori, Rusia a condus exerciţii militare, exersând un atac nuclear asupra Varşoviei, iar navele de război şi submarinele ruseşti patrulează chiar până în Australia şi SUA.

În august, Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democratic de extremă dreapta din Rusia, chiar a prezis un „Al Treilea Război Mondial“, pornit de Vladimir Putin, avertizând „ţările pitice“ din estul Europei că se confruntă cu „anihilare totală“ pentru că permit să fie folosite ca baze de atac împotriva Rusiei. În alte circumstanţe, asemenea afirmaţii extreme ar fi făcut doar să fie privite cu milă. Însă, având în vedere tensiunile din ce în ce mai mari dintre Rusia şi Occident, acum nu mai par atât de exagerate.

Previziuni de coşmar

Din zi în zi, pacea dintre Rusia şi Occident devine un scenariu improbabil. Nu e greu să ne imaginăm un accident ce ar putea conduce la un conflict deschis: ciocnirea dintre un bombardier rus cu un avion de linie european în cadrul sau în imediata apropiere a spaţiului aerian NATO. Submarinele NATO şi cele ruse se pot ciocni accidental în apele internaţionale. O mică problemă tehnologică poate face ca Rusia sau SUA să concluzioneze că cealaltă parte a lansat rachete nucleare, ceea ce ar provoca lansarea unui răspuns, tot nuclear. 

Asemenea scenarii catastrofice ar fi fost reduse considerabil dacă cele două ţări ar fi menţinut relaţii de încredere reciprocă.

Ce ar trebui să ofere Occidentul

În termeni generali, iată ce trebuie să se ofere, în scris, Rusiei: Ucraina să rămână neutră şi să nu devină membră NATO. Nu e mult, potrivit „Foreign Policy“. Luând în considerare conflictul separatist din estul Ucrainei, şansele ca această ţară să devină membră NATO sunt infinitezimale. Mai mult, Parlamentul ucrainean (Rada) tocmai a votat o lege potrivit căreia se renunţă la statutul de „non-bloc“, stabilit în 2010. 

Legislaţia aceasta a făcut din aderarea la NATO un scop naţional. Însă, liderii alianţei nord-atlantice ar trebui să scape ucrainenii de aceste speranţe. Nefăcând asta, rapid, este un lucru iresponsabil şi provocator.

În noiembrie, Kremlinul a solicitat o garanţie completă că Ucraina nu se va alătura NATO. Această garanţie, se presupune, ar fi fost solicitată în schimbul neimplicării în conflictul din regiunile estice separatiste. În discursul din martie privind unificarea Rusiei cu Crimeea, Putin a justificat acţiunile ruse în lumina unei eventuale extinderi NATO. Şi într-adevăr, NATO şi statutul de membru al Uniunii Europene au mers mână în mână.

În anii '90, autorul George Kennan a avertizat că extinderea NATO plănuită atunci către graniţele Rusiei ar rezulta „într-un nou război rece, posibil terminându-se cu unul aprins“ şi astfel înnăbuşind şansele de democraţie în ţară. Avea, parţial, dreptate, scriu jurnaliştii „Foreign Policy“, şi să sperăm că nu se va dovedi că avea completă dreptate.

Un nou referendum, transparent, în Crimeea

Momentul unor asemenea discuţii este acum. În orice caz, opunerea la statutul de membru al Ucrainei este mare în Berlin şi în Paris, iar acest lucru contează. În articolul 10 al Tratatului Nord-Atlantic se stipulează că ţările pot fi invitate să adere doar „printr-un acord unanim“. Însă, problema trebuie exclusă complet. NATO trebuie, în scris, să oprească orice altă expansiune în est.

Rezolvarea statutului peninsulei Crimeea pune probleme şi mai mari. Putin a comparat recent legătura peninsulei cu Rusia cu cea a Muntelui Templului din Ierusalim cu evreii şi musulmanii. Puţin exagerat, dacă ne gândim că teritoriul a aparţinut ruşilor doar de când Ecaterina cea Mare l-a cucerit, luându-l de la Imperiul Otoman în 1783, Hruşciov înapoindu-l Ucrainei în 1954. Şi totuşi, poate că e nevoie de un mandat internaţional pentru a rezolva problema Crimeei: ONU trebuie să supervizeze un nou referendum, complet transparent, privind statutul peninsulei. Şi Rusia şi Occidentul trebuie să fie de acord să respecte rezultatul.

În schimbul garanţiei de neutralitate pentru Ucraina şi a unui nou referendum complet transparent în Crimeea, Moscova va trebui să înceteze susţinerea separatiştilor din est, retrăgându-şi trupele şi echipamentul din regiune. Rusia ar trebui, de asemenea, să restabilească protocolul de la Minsk, care prevedea un armistiţiu între rebeli şi guvernul ucrainean şi să respecte suveranitatea Ucrainei. Şi dacă Ucraina optează să se alăture Uniunii Europene, Rusia trebuie s-o lase. 

Trebuie „reparate“ relaţiile cu Rusia

Pentru a impulsiona Rusia să fie de acord să oprească suportul pentru separatişti şi să permită un al doilea referendum în Crimeea, SUA şi Uniunea Europeană trebuie să ofere o încetare rapidă a sancţiunilor şi a interdicţiilor de călătorie.

Mai precis, ce sunt dispuse să rişte SUA şi UE pentru Ucraina care, atunci când Rusia a ocupat Crimeea, trupele ucrainene n-au tras un singur foc de armă în regiune pentru a o apăra? Să ne amintim că, în timp ce Rusia ajuta insurgenţii să cucerească o parte din estul ucrainean, poate milioane de persoane din regiune nu au fugit în teritoriul controlat de Kiev, ci chiar în Rusia.

Acum este timpul ca SUA şi UE, în special Barack Obama şi cancelarul german Angela Merkel, dar şi preşedintele Franţei Francois Hollande, să lanseze o nouă misiune diplomatică în Rusia. Efectul combinat al sancţiunilor impuse şi al preţului scăzut al petrolului conduc la un scenariu apocaliptic pentru ruşi: un guvern atât de înfometat de profit şi care nu poate plăti salariile şi pensiile, un sector privat fără opţiuni de creditare nici acasă şi nici peste hotare, o monedă devalorizată. Aceste lucruri îi pot oferi lui Putin motive pentru a ajunge la un acord. 

Este păcat că, în loc să încerce să repare relaţiile cu Rusia, occidentalii par a se îndrepta în direcţie opusă. Ultimul „atac“ asupra Rusiei, Actul de Susţinere al Libertăţii Ucrainei, face doar ca reconcilierea necesară şi inevitabilă să fie şi mai dificilă. Şi acesta este ultimul lucru de care au nevoie Rusia, SUA sau Ucraina, conchide „Foreign Policy“.