Camera cu ecou a lui Putin: două scenarii despre mașinăria de război de la Kremlin

Sistemul informațional distorsionat care s-a format în jurul lui Vladimir Putin aduce cu efectul camerei cu ecou specific rețelelor sociale doar că acesta are loc în realitate, cu consecințe catastrofale, la nivelul unui război pe scară largă, scrie Vitali Nadurak, doctor în filosofie, profesor la King Danylo University (Ucraina).

Rusia a lansat noi atacuri cu rachete asupra Kievului FOTO PROFIMEDIA

În decembrie, WSJ a publicat o investigație legată de modul în care ajung informațiile de pe front la liderul de la Kremlin: comandanții din prima linie raportează Serviciului Federal de Securitate, sau FSB, succesorul KGB-ului - FSB întocmește rapoarte pentru experții din Consiliul de Securitate, iar acestea ajung la secretarului Consiliului, Nikolai Patrușev, care apoi i le transmite lui Putin.

Platformele sociale creează un mediu similar ecoului dintr-o cameră goală atunci când, pe de o parte, fac sugestii în funcție de tiparul intereselor și, pe de altă parte, oferă posibilitatea de a alege surse și persoane cu aceleași preferințe și concepții.

Riscul este amplificarea informațiilor preferate sau care primesc un răspuns favorabil, și chiar să fie aprobate idei/convingeri îndoielnice, iar toate astea doar întăresc convingerea inițială asupra adevărului lor.

În cazul lui Vladimir Putin acest mediu distorsionat s-a format în realitate, dând naștere unei concepții asupra lumii ce l-a împins să declanșeze războiul din Ucraina, notează Nadurak.

În cadrul mitologiei care a prins contur în acest fel, Occidentul este inamicul principal, nu Ucraina.

„Acest sistem este sensibil la ideile și dorințele sale, astfel încât orice gând dureros sau neverosimil i-ar trece prin minte, acesta începe treptat să primească confirmare grație celor care îi transmit informații de natură să le sprijine. Putin este un dictator atotputernic, iar subordonații vor să-i facă pe plac, deoarece veniturile, pozițiile etc. depind de el. Prin urmare, aceștia îi furnizează informațiile pe care vrea să le audă și caută confirmarea ideilor pe care le consideră corecte. Jurnaliștii au adunat o mulțime de dovezi despre cum diplomații i-au transmis povești despre victoriile lor pe frontul diplomatic, militarii - despre excelenta pregătire de luptă a «celei de-a doua armate a lumii», iar trădătorii ucraineni (Medvedciuk este menționat în articol) - despre disponibilitatea ucrainenilor de a întâmpina armata rusă cu flori.

În plus, toate aceste informații «roz» care vin «de jos» trec prin sita mediului său imediat, care, în cele din urmă, formează pentru el imaginea dorită a realității.

De fapt, analiștii suspectează de mai mult timp existența unui astfel de sistem, doar că nu aveau nicio idee despre amploarea acestuia”, scrie profesorul de filosofie.

Cum funcționează mașinăria birocratică de la Kremlin

O întâmplare de acum câțiva ani al cărei protagonist a fost chiar liderul de la Kremlin este revelatoare pentru modul în care funcționează mașinăria birocratică a Moscovei - Putin i-a arătat regizorului Olive Stone o înregistrare video a unei scene în care militanții sirieni distrug un elicopter rus. Informația s-a dovedit a fi falsă: clipul înfățișa de fapt lichidarea unor militanți afgani de către militarii americani. Cum era de așteptat, secretarul de presă al Kremlinului a negat totul, explicând că înregistrarea provenea de la Ministerul Apărării, mai precis Șoigu personal i-a furnizat-o lui Putin.

Atunci când Peskov a venit cu o versiune despre cum s-ar fi putut produce eroarea, pare să fi dezvăluit de fapt funcționarea rețelei de minciuni din jurul lui Putin - raportând succese și susținându-le cu dovezi fabricate.

„Așadar, atunci când Putin vorbește astăzi despre faptul că Rusia este în război cu NATO, că Ucraina este condusă de naziști și că războiul decurge conform planului, este foarte posibil ca el să creadă sincer acest lucru, deoarece se bazează pe «faptele» care îi sunt furnizate în mod sistematic de către sistemul de dezinformare în care trăiește”, scrie Vitali Nadurak.

Cei care studiază camerele cu ecou în calitate de medii informaționale explică efectul prin tendința minții umane de a fi înșelată de eroarea de confirmare - o predispoziție de a căuta și interpreta informații menite să confirme o concepție deja formată.

Putin și cei aflați în mediul său nu au nicio motivație să vadă acest sistem destrămat, pentru că nu le-ar plăcea să se confrunte cu realitatea și nu le-ar servi interesele, notează Nadurak.

„În realitatea obiectivă, ei sunt niște criminali și niște învinși, și întreaga omenire civilizată s-a ridicat împotriva lor. Din contră, în bula informațională pe care și-au creat-o, sunt luptători pentru libertate ai lumii libere, cu poziții și salarii bune”.

Două scenarii

Autorul prevede două scenarii posibile despre cum ar putea evolua lucrurile în condițiile în care camera cu ecou al lui Putin ar funcționa ca și până acum.

În primul scenariu, Vladimir Putin ar continua să primească informații distorsionate și să tragă din ele concluzii eronate astfel încât în cele din urmă acestea îi vor atrage înfrângerea.

În al doilea scenariu, în pofida unei imagini incorecte despre lume, statul rus va continua să funcționeze relativ eficient - și asta se întâmpla până când aliații Ucrainei vor face ceva să-l oprească.

Viziunea distorsionată despre realitate a lui Putin și a anturajului său nu echivalează în mod necesar cu o înfrângere rapidă sau inevitabilă. Istoria oferă numeroase exemple despre cum acțiunile ghidate de anumite idei mitologice și imagini distorsionate despre realitate și-au atins țelul. State și imperii și-au datorat apariția unor viziuni despre lume conduse de mitologie.

„Prin urmare, atunci când analizăm credințele și convingerile absurde ale liderilor ruși, nu ar trebui să ne așteptăm ca acestea să îi ducă inevitabil la colaps. Din păcate, oricât de mult și-ar dori asta oamenii orientați spre logică, știință și progres, un astfel de scenariu nu este inevitabil. În mod similar, aliații noștri nu ar trebui să se bazeze pe logică în interacțiunile lor cu conducerea rusă. Partenerii noștri occidentali încearcă să stabilească o schemă rațională de interacțiune cu Moscova, în care evită să ia anumite măsuri pentru a preveni o escaladare. Conform acestei scheme, ei nu transferă anumite tipuri de arme către Ucraina sau le transferă numai după acțiuni adecvate din partea Moscovei etc.

Toate acestea seamănă cu un fel de joc strategic inteligent, care se bazează pe o logică bună și pe presupunerea că una dintre părți înțelege această logică și o acceptă. Cu toate acestea, partenerii noștri ar trebui să realizeze că în camera ideologică în care trăiește Putin, el nu se ghidează după logică: el o creează”.

Conform raționamentului lui Putin, vinovatul este Occidentul astfel că, în viziunea mitologică despre realitate a sa și a Kremlinului, acesta este principalul inamic, și nu Ucraina, conchide Vitali Nadurak, doctor în filosofie, profesor la King Danylo University (Ucraina).