Arta, în slujba propagandei Kremlinului. Putin, pe urmele lui Hitler
0Ministerul Culturii a ordonat Galeriei Tretiakov din Moscova să își alinieze expozițiile de artă la valorile spirituale și morale declarate de Putin ca fiind baza politicii de stat.
Un denunțător cere ca expoziția de artă de la Galeria Tretiakov din Moscova să fie pusă în concordanță cu valorile „spirituale și morale” ale statului scrie „ Frankfurter Allgemeine Zeitung“. Atacul, care este probabil orchestrat de radicalii regimului patronat de preşedintele Vladimir Putin, şi este îndreptat împotriva artei rusești din anii 1970, care a fost îndelung canonizată. Directoarea Galeriei Tretiakov, Selfira Tregulova, a primit o scrisoare în acest sens din partea șefului adjunct al departamentului de muzee al ministerului, care cere un raport de responsabilitate până la 6 februarie, care să răspundă plângerilor unui vizitator care a considerat că expoziția din Noua Galerie Tretiakov din Parcul Gorki nu a acordat suficientă atenție acestor valori spirituale și morale.
Denunțătorul, Serghei Șadrin, se plânsese Ministerului Culturii că unele dintre lucrările expuse, au o „ideologie distructivă” și că acestea îi evocau un pesimism profund și un sentiment de goliciune și disperare. Shadrin se simțea ofensat de opere din a doua jumătate a secolului al XX-lea, care înfățișau înmormântări, excese alcoolice și „elemente sociale marginale”, dar și „interpretări intenționat răuvoitoare ale conducătorilor ruși”. Acest lucru este îndreptat în special împotriva picturilor monumentale ale lui Viktor Popkov (1932-1974), care înfăţişau ceremonii de doliu și reprezentau singurătatea umană. Aceste lucrări au fost create în timpul „dezghețului” post-stalinist.
Artiștii vizați
O altă țintă este maestrul realismului dur Geli Korshev (1925-2012), care a încercat să lupte împotriva alcoolismului cu tablouri satirice triste ale compatrioților săi bețivi. Denunțătorul vizează, de asemenea, arta ironică Soz a lui Aleksandr Kosolapov sau Leonid Sokov, care, începând cu anii 1970, au combinat imagini simbolice ale lui Lenin sau Stalin cu Coca-Cola sau Marilyn Monroe. De asemenea, Șadrin se simte jignit de faptul că nu a putut identifica figura lui Iuda în ciclul de treisprezece tablouri „Cina cea de Taină” a pictoriței Tatiana Nazarenko și că „Pietà” din 1978 a sculptorului suprarealist de salon Aleksandr Burganov este „diabolică”, deoarece Maica Domnului nu are cap (este adevărat că nu are nici corp și este formată doar din haine drapate).
Acest impuls, care va fi probabil orchestrat de frontul cultural radical din jurul scriitorului Sakhar Prilepin și al guru-ului ideologic Aleksandr Dugin, are ca scop reducerea artei moderne rusești la stalinism și didacticism ortodox. Pentru Galeria Tretiakov, dar și pentru muzeele din Rusia în general, acesta este un atac general la libertatea de exprimare– subliniază „ Frankfurter Allgemeine Zeitung“.
Pe urmele propagandei lui Hitler
Naziștii au folosit pe scară largă propaganda pentru a-și consolida domnia terorii. Adolf Hitler nu a pierdut timp în pregătirea armatei pentru război și s-a asigurat că și civilii vor respecta linia. În timp ce trupele erau echipate cu tancuri, avioane și submarine noi, oamenii de pe frontul de acasă au fost hrăniți cu știri nesfârșite în cinematografele, au auzit un potop transmisiuni la radio și au văzut afișe de propagandă oriunde s-au întors. Cel care se ocupa de asta era Joseph Goebbels care conducea Ministerul pentru Instruirea Populară și Propagandă. A fost descris de specialiștii în nazism drept responsabil pentru strategiile de spălare a creierului regimului german, între anii 1930 și 1940. La 8 mai 1933, cu două zile înainte de o ardere masivă a cărților considerate nepotrivite de către regim, Goebbels a spus, potrivit biografului Peter Longerich: „Arta germană a următorului deceniu va fi eroică, va fi ferm romantică, va fi obiectivă și lipsită de sentimente, va fi națională cu mare patos și va fi în același timp la fel de obligatorie sau va fi nimic."
Multe dintre afișele de propagandă ale erei naziste erau destul de inofensive; unele chiar reflectau un mare talent artistic. Nu este greu de imaginat de ce ar fi ademenți pentru atât de mulți. Într-adevăr, datorită în parte artei sale de propagandă, statul nazist s-a putut baza pe sprijinul majorității germanilor - cel puțin atâta timp cât nu ar fi căzut bombe asupra Berlinului și asupra altor orașe germane.
Controlul asupra artelor și a mass-mediei nu a fost doar o problemă de personal. În curând, conținutul fiecărui ziar, carte, nuvelă, piesă, film sau concert erau supravegheate de Ministerul Propagandei, lucru ce a dus la un proces de auto-cenzură care opera în toate aceste domenii, lăsând Ministerul din Berlin să se concentreze asupra problemelor politice sensibile ca publicațiile majore naționale și radio-ul de stat. Nici un autor nu putea să publice, nici un pictor nu putea să organizeze o expoziție, nici un cântăreț nu putea înregistra, nici un critic nu putea critica decât dacă erau membrii unei Camere a Reich-ului. Goebbels a asigurat un buget substanțial pentru Minister, putând să ofere salarii generoase celor care cooperau cu el. Goebbels nu a făcut o nazificare completă a artelor pentru că știa că masele trebuie să aibă și altceva decât sloganuri și propagandă. S-a asigurat că studiourile de film ca Universum Film AG din Babelsberg vor continua să producă în serie comedii și filme romantice ușoare, care atrăgeau masele la cinema, unde vizionau și propagandă sau știri naziste. A rezistat presiunii venite de la naziștii xenofobi să interzică toate producțiile străine, ajutat și de faptul că Hitler era un mare fan Mickey Mouse.
Se încarcă comentariile...
