Analiză. Cine pierde şi cine câştigă de pe urma conflictului ruso-ucrainean. Occidentul ar trebui să-i impună o linie roşie lui Putin

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Evenimentele dramatice de duminică din strâmtoarea Kerci, unde trupele ruseşti au confiscat trei nave marinei ucrainene, subliniază hotărârea Kremlinului de a se menţine presiunea asupra Ucrainei, fără a lua în seamă protestele internaţionale.  De asemenea, cei doi lideri, de la Moscova şi Kiev, confruntaţi cu o prăbuşire a popularităţii, încearcă să se folosească de acest incident.

Tensiunile între ruşi şi ucraineni au început să crească de la începutul  lui aprilie, cu o lună înainte de deschiderea unui nou pod peste strâmtoarea Kerci ce face legătura între teritoriul Rusiei şi Crimeea anexată de la Ucraina. Proiectul de 3,4 miliarde de dolari a fost modul Kremlinului de a demonstra ireversibilitatea anexării. De asemenea, a deschis un traseu de aprovizionare către Crimeea care nu trece prin teritoriul ucrainean.

Podul a fost construit fără a ţine seama de traficul maritim ucrainean între două porturi de la Marea Azov, Mariupol şi Berdyansk; arcul  central al podului  are doar 33 de metri înălţime, fapt ce face ca multe nave ucrainene dar şi străine de mare tonaj să nu poată să treacă pe sub el.  Pe aici Ucraina transportă aproximativ 9% din exporturile de cereale sale. Blocarea intrării şi ieşirii din Marea de Azov va afecta serios poziţia Ucrainei de exportator de cereale. Transportul cerealelor să se facă pe vapoare mici, ceea ce afectează preţul cerealelor ucrainene pe piaţa internaţională.

Putin vrea şi acces terestru spre Crimeea

Rusia încearcă să controleze rutele maritime care duc spre şi dinspre cele două porturi importante din sudul Ucrainei, la Marea de Azov, Berdiansk şi Mariupol. În acest fel, afectează serios situaţia economică, socială în regiune, generând pierderi de milioane de euro economiei locale. Deja au dispărut mii de locuri de muncă în Doneţk şi Zaporojie. Alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare se apropie, o criză socială şi politică în sudul Ucrainei ar fi un coşmar pentru preşedintele în exerciţiu, care vrea să obţină un nou mandat.

Analiştii spun că Putin urmăreşte să închidă Marea de Azov, şi pentru aceasta trebuie să taie accesul Ucrainei la litoralul nordic al Mării de Azov. Liderul de la Kremlin este interesat de cucerirea unui culoar terestru care să lege Rusia de Crimeea, o fâşie de pământ de 50 km de litoral, cât să construiască o autostradă şi o linie de cală ferată. Asta presupune să ocupe şi cele două oraşe porturi, Berdiansk şi Mariupol. În mod evident, podul nu este văzut cu ochi buni de Ucraina, iar Moscova este paranoică în privinţa sabotajului ucrainean. Garda de coastă rusă opreşte mare parte din navele comerciale ucrainene şi  efectuează controale drastice, pe care Ucraina şi Uniunea Europeană le-au interpretat drept hărţuire, ba chiar blocadă parţială.

Controalele sunt într-adevăr ilegale pentru că din 2003, Rusia şi Ucraina au convenit asupra liberei circulaţii a navelor lor prin Strâmtoarea Kerci şi Marea Azov. Acordul a fost semnat de preşedinţii Kucima şi Putin după criza din jurul Insulei Cosa Tuzla din Azov. Documentul prevede că navele militare ruse şi ucrainene pot folosi bazinul Mării Azov fără restricţii.

Rusia afirmă că militarii ucraineni au încălcat frontiera cu Rusia. Cu toate acestea, Kremlinul se face că nu ştie că anexarea Crimeii n-a a fost recunoscută de comunitatea internaţională. De aceea nu există temeiuri pentru a modifica graniţele bazinului mărilor Azov şi Neagră.

Rusia susţine că inspecţiile sunt justificate din motive de securitate şi rareori depăşesc trei ore - deşi unele au durat zile.

Incidentul de duminică a venit după ce Ucraina a încercat să deplaseze trei nave de la Odesa prin Marea Neagră la Mariupol. Autorităţile ruse nu şi-au dat acordul pentru trecerea navele de război, chiar şi pentru cele mici. Deşi Ucraina a avertizat Rusia de sosirea  navelor, garda de coastă a Rusiei a lovit una dintre ele şi le-a confiscat pe toate trei, rănind şase marinari, potrivit marinei ucrainene. Rusia a blocat, de asemenea, trecerea pe sub podul Kerci, cu un petrolier şi a ridicat în aer avioanele Suhoi, într-o demonstraţie de forţă.

Reacţia Ucrainei a fost puternică. A cerut convocarea Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cerând mai multe sancţiuni împotriva Rusiei. Ministrul de externe Pavlo Klimkin a avertizat că Rusia ar putea planifica "alte acte de agresiune". De asemenea, preşedintele a instituit, iar parlamentul a aprobat, legea marţială timp de 30 de zile - ceva ce Ucraina nu a făcut niciodată în timpul anexării Crimeei şi timpul războiului cu separatiştii pro-ruşi din estul ţării. În mod formal, există un motiv pentru a introduce legea marţială acum, care nu exista în timpul celor mai sângeroase lupte. Rusia a negat implicarea în războiul din estul Ucrainei; aşa cum a făcut-o în timpul anexării Crimeei înainte de a admite trimiterea de trupe. Acum, însă, forţele ruseşti au atacat deschis navele ucrainene, încălcând un tratat. Nu este o exagerare  pentru a interpreta acest lucru ca pe un act de război.

La 25 noiembrie, Rusia a efectuat, pentru prima dată, un act de agresiune împotriva Ucrainei sub drapel propriu, neascunzându-şi apartenenţa la forţele militare ruse, aşa cum a fost în Crimeea, în Ilovaisk sau Delibalţevo. Asta e o fază nouă a conflictului, care cere reacţia comunităţii internaţionale. Reacţia Ucrainei este justificată şi vorba nu e despre un răspuns inadecvat la provocarea aruncată Ucrainei.

Putin mizează pe destabilizarea situaţiei în Ucraina din interior, folosind reţeaua de agenţi de influenţă, tinzând, în acelaşi timp, să discrediteze oficial Kievul în ochii Occidentului.

Poroşenko vrea un nou mandat de preşedinte

Rusia, şi presa rusă, s-a grăbit să sublinieze că Ucraina ar fi provocat incidentul din Strâmtoarea Kerci, pentru că de această escaladare  ar beneficia preşedintele Petro Poroşenko în plan interne, ţinând cont de scăderea sa de popularitate şi de apropiatele alegeri prezidenţiale de la sfârşitul lunii martie. În campania pentru obţinerii unui nou mandat de preşedinte, Poroşenko nu poate merge pe realizările economice.

 La cinci ani după „Revoluţia demnităţii”, Ucraina este cea mai săracă ţară a Europei, cu o economie blocată sub nivelul prerevoluţionar şi fără a-i deranja pe oligarhii şi politicienii corupţi, lucruri ce-i preocupă în mod special pe ucraineni. Scandalurile recente de corupţie în care sunt implicaţi oficiali de vârf  nu îl ajută pe preşedinte. Deci, el va miza pe patriotismul său şi pe succesul său în scoate Ucraina de pe orbita Rusiei. Sloganul său de campanie este "Armata, limba, credinţa". Este o agendă naţionalistă surprinzătoare pentru un fost magnat al dulciurilor care, până de curând, făcea afaceri cu Rusia. Conform unor sondaje recente, strategia nu funcţionează. Poroşenko se află în sondaje spatele fostului prim-ministru populist Iulia Timoşenko şi actorului  Volodimir Zelenski.

Liderul de la Kremlin vrea să abată atenţia ruşilor

Şi preşedintelui rus Vladimir Putin, care îşi pierde susţinerea acasă din cauza unor decizii nepopulare, cum ar fi creşterea vârstei de pensionare,  îi este de folos această escaladare, pentru a reaprinde spiritul patriotic care a cam plălit după patru ani de la de anexarea Crimeii. Putin şi Poroşenko nu pot să-şi ascundă ura reciprocă când sunt în aceeaşi cameră, dar sunt aliaţi naturali, scrie Stars and Stripes.

În timp ce Moscova este în plină expansiune, (…) în provincie  este sărăcie. Că Occidentul este de vina pentru toate probleme cred din ce in ce mai puţini oameni, cei mai mulţi sunt supăraţi de preşedinte, sunt foarte furioşi.  Acest lucru este  confirmat de un sondaj realizat de Centrul Levada în 52 de regiuni din Rusia. Potrivit sondajului, 61% dintre ruşi cred că Putin este pe deplin responsabil pentru problemele din ţară. Alţi 22% recunosc responsabilitatea parţială a preşedintelui. Având în vedere monocultura politică din Rusia, este alarmant pentru Putin că la numai şase luni după ce a obţinut oficial 77% din voturi la alegerile prezidenţiale, acum mai are doar 56%”.

„Într-o democraţie normala aceste cifre ar însemna un succes imens”, spun analiştii, dar într-un regim autoritar trebuie evaluate complet diferit cifrele şi dinamica din spatele lor, mai ales ca mass-media importante, în special televiziunea, au decăzut la nivelul unor organizaţii care cântă ditirambi sefului statului, iar criticii sai ajung la închisoare sau sunt eliminaţi fizic.  Rating-ul şefului Kremlinului nu este doar unul dintre cele mai scăzute din 2001 – este aproape egal cu ratingul din 2011, când protestele de masă împotriva manipulării electorale au pus presiuni imense asupra şefului statului. La Kremlin acest lucru este resimţit drept un semn de ameninţare.

 „Războaiele din Ucraina şi Siria i-au distras pentru ceva timp pe ruşi de la probleme reale, însă acest efect a dispărut”, afirmă Ghenadi Gudkov, colonel FSB în rezervă şi fost vicepreşedinte al Comitetului de aparare si securitate al Dumei de Stat. „Guvernul nu are reţete împotriva pierderii încrederii, acest lucru face ca el să fie imprevizibil şi  foarte periculos atât pentru Rusia, cât şi pentru lume”, avertizează Gudkov. El mai spune că din moment ce nu există reforme şi nici posibilitatea de a organiza proteste paşnice, toata energia negativa este subliminata. Dar se poate ajunge la evenimente dramatice „chiar la vărsare de sânge şi război civil”.

« Câinii latră, ursul trece »

Analiştii spun că Putin şi-a făcut de cap după anexarea Crimeii – implicându-se în manipularea alegerilor prin unele state din Vest, inclusiv în SUA, atacuri cibernetice şi chiar otrăvirea unor adeversari pe teritoriul altui stat – pentru că Occidentul a reacţionat destul de slab şi nu i-a impus de la început o linie roşie liderului de la Kremlin. Chiar şi după incidentul ruso-ucrainean de duminică din Marea Neagră, reacţia este palidă.  

Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a declarat că nu-i place ceea ce se întâmplă între Rusia şi Ucraina, în legătură cu incidentul din strâmtoarea Kerci, unde militarii ruşi au sechestrat trei vase ucrainene. Într-o discuţie cu jurnaliştii, Trump a declarat că încearcă să găsească o soluţie împreună cu liderii europeni. Luni, Rusia a ignorat îndemnurile puterilor occidentale de a întoarce Ucrainei navele sechestrate şi echipajele lor, acuzând Kievul că ar fi conspirat cu aliaţii occidentali pentru a provoca un conflict.

Ministrul german de Externe, Heiko Maas, a cerut marţi Moscovei să respecte legile internaţionale şi suveranitatea teritorială a ţărilor vecine, în urma confiscării de către Rusia a celor trei nave ucrainene, relatează Reuters.

"Scopul trebuie să fie acela ca Rusia se respecte din nou normele internaţionale şi să nu încalce suveranitatea teritorială a vecinilor săi", a declarat Maas într-un discurs susţinut la Berlin. Pentru a realiza acest lucru, Germania şi aliaţii săi europeni au nevoie de principii clare şi de un "adevărat dialog" privind securitatea comună în Europa, a adăugat Maas.

Publicaţia The Guardian scrie că incidentul  ruso-ucrainean din Marea Azov este fix acel gen de escaladare care a precedat cataclismele trecute ale Europei. O mare putere o tratează pe una mică cu dispreţ. O mică putere răspunde prin violenţă, aşteptându-se ca prietenii ei să-i sară în ajutor diplomatic şi economic, iar apoi, militar. Publicaţia spune că sancţiunile au contribuit la cimentarea puterii lui Putin şi a relaţiilor lui cu camarila sa. Aceasta l-a încurajat la nelegiuiri mereu mai mari, sprijinind minorităţile ruseşti din statele vecine şi amestecându-se pe cale cibernetică în alegerile occidentale.

Teza conform căreia pauperizarea urma să-l forţeze cumva să abandoneze restaurarea mândriei Rusiei (după cum vede el lucrurile) era absurdă. Dictatura iubeşte sărăcia. Sancţiunile nu au făcut decât să alimenteze remarca făcută anul trecut cu seninătate de Donald Trump, cum că NATO e „perimată”.

Ceea ce e izbitor e faptul că Europei îi lipseşte în acest moment orice fel de forum colectiv în care asemenea escaladări pot fi discutate şi, eventual, rezolvate. Terminarea războiului rece nu a fost urmată de nici o revizuire a tratatelor de la Ialta şi Potsdam. N-a existat nici un tratat nou cu Rusia care să stabiliască reguli clare şi pedepse pe măsură, de aceea Putin se ghidează după proverbul « c#inii latră, ursul trece »
 

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite