Victimele deportărilor din 1941, comemorate la Chişinău
0
Conducerea ţării, foşti deporataţi, dar şi cetăţeni obişnuiţi au comemorat astăzi oamenii care au fost încărcaţi cu forţa în vagoane marfare şi duşi în gulag, în iunie 1941. Mulţi dintre ei n-am mai revenit acasă, murind de foame sau pierind din cauza condiţiilor inumane.
Astăzi se împlinesc 73 de ani de la primul val al deportărilor staliniste, care a avut loc în Basarabia şi Bucovina de Nord, anexate de Uniunea Sovietică pe 28 iunie 1940. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 autorităţile sovietice au strămutat forţat în Rusia şi Kazahstan peste 25.000 de persoane.
La ceremonia de comemorare din Scuarul Gării au participat preşdintele ţării Nicolae Timofti, şeful Legislativului Igor Corman, prim-ministrul Iurie Leancă, precum şi alţi oficiali, politicieni, victime ale deportărilor, copii şi nepoţi ai acestora.
Lecţia acestor orori
”Deportările din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 reprezintă o filă neagră în istoria noastră. Au fost urcaţi în vagoanele morţii zeci de mii de oameni, printre care copii, femei şi au fost transportaţi în condiţii inumane. Astăzi, suntem aici pentru a aduce un omagiu victimelor acelor vremuri groaznice, celor care nu mai sunt în viaţă, celor care au trecut prin calvarul acestor deportări staliniste”, a menţionat Preşedintele Parlamentului, Igor Corman, care este doctor în istorie.
Şeful Legislativului a îndemnat pe cetăţeni să nu dea uitării aceste evenimente. ”Cred că în asemenea zile este important să ne dăm seama că nu avem dreptul să uităm ce s-a întâmplat cândva, să ştim să preţuim ceea ce avem astăzi, să ştim care este deosebirea dintre dictatură şi democraţie, să înţelegem şi să consolidăm valorile umane. Aceasta este lecţia principală pe care ar trebui să o învăţăm cu toţii”, a declarat preşedintele Parlamentului.
Familii distruse
„A fost întâi deportat tatăl, dar nu mi-l amintesc. Mama a fost luată în 1944, pe 24 august, de la 6 copii. Atunci se spunea că nu rămân copiii singuri, fără mamă. Eu însă am rămas orfană de ambii părinţi şi trebuia să cresc şi două surori mai mici. În 1949 am fugit în satul Pohoarna, la sora tatii. Nu au vrut să ne ţină la ei şi ne-au dat la străini, şi nu mai puteam să ne apropiem de satul în care ne-am născut. Am îmbătrânit şi nu-mi ajunge nici acum căldura părintească”, a spus Feodosia Fedos, citată de IPN.
Ana Pelin, din Cojuşna, a spus că mama sa a fost deportată în Kazahstan, iar tatăl a murit pe front. „Au fost incluşi pe lista celor care trebuiau să fie deportaţi pentru că aveau prea mult pământ. Ne-au luat 100 de hectare de pământ. Am fost deportaţi în Siberia şi pentru religie, şi pentru că am susţinut grafia latină. Eram numiţi partizani economici, politici”, a mai spus deportata.
Preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici, Valentina Sturza, a spus că Guvernul face ce poate pentru deportaţi: restituie averile care au fost confiscate, în cazul în care sunt prezentate actele de proprietate. În acest an a fost majorată şi alocaţia oferită deportaţilor în această zi, cu 200 de lei. Astfel, până la sfârşitul lunii curente, toţi deportaţii vor primi câte 700 de lei. „Această zi le reaminteşte deportaţilor despre cum au pierdut părinţii, casa şi familia. Au fost urcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în Siberia”, a mai povestit Valentina Sturza, potrivit IPN.
Numărul total al victimelor represiunilor comuniste, în urma celor trei mari valuri de deportări (iunie 1941, iulie 1949 şi aprilie 1951), este estimat de istorici la aproximativ 60.000 de persoane.
Se încarcă comentariile...
