Uniunea Vamală există doar pe hârtie

În campania electorală din Republica Moldova este întreţinută şi promovată o confuzie în legătură cu Uniunea Vamală creată de Rusia. În realitate Uniunea Vamală este alcătuită din mai multe tratate internaţionale prin care Moscova încearcă să creeze o structură asemănătoare cu Uniunea Europeană.

Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, condus de Igor Dodon, şi-a asumat integrarea în Uniunea Vamală ca principal slogan în campania pentru alegerile parlamentare. De asemenea, Victor Şelin şi başcanul găgăuz, Mihail Formuzal, susţin aceeaşi idee.

Însă se cunosc foarte puţine detalii legate de adevărata structură a acestei Uniuni Vamale şi mai ales sunt foarte puţin cunoscute detaliile referitoare la performanţele sale economice reale. În campania electorală de la Chişinău sunt foarte folosite miturile legate de gazele naturale ieftine şi libertatea de circulaţie pentru forţa de muncă în Federaţia Rusă în cazul în care Republica Moldova se va alătura la ceea ce în spaţiul public poartă denumirea generică de Uniunea Vamală.

În realitate, Uniunea Vamală este cuprinsă doar din Rusia, Belarus şi Kazahstan, această structură aflându-se la baza tuturor proiectelor integraţioniste pe care Moscova le desfăşoară insistent de la momentul prăbuşirii Uniunii Sovietice.

Istoria proiectelor Moscovei

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Moscova a încercat să creeze o serie de instituţii supranaţionale care să îi preia moştenirea. Primul astfel de proiect a fost Comunitatea Statelor Independente (CSI), creată la 8 decembrie 1991 de Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus. Deşi s-a numărat printre statele fondatoare ale CSI, Ucraina nu a ratificat carta acestei organizaţii şi nu este membră oficială a CSI. În aceeaşi situaţie se găseşte Turkmenistanul. Între anii 1991-1993 s-au alăturat CSI următoarele foste republici sovietice: Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Georgia şi Republica Moldova. În urma invaziei ruse din august 2008 Georgia s-a retras din CSI. Disputele şi dezacordurile din interiorul CSI au făcut ca această organizaţie să fie relativ ineficientă dincolo de întâlnirile periodice ale şefilor statelor membre, iar Moscova a căutat noi metode de integrare a fostului spaţiu sovietic.

O uniune nefuncţională

Ceea ce astăzi poartă denumirea de Uniune Vamală (oficial Uniunea Vamală a Belarusului, Kazahstanului şi Rusiei) este un proiect demarat în 1995, când a fost semnat primul accord de principiu pentru eliminarea taxelor vamale dintre cele trei ţări participante. A urmat un nou tratat în 1999, o renegociere a condiţiilor în 2007 şi abia de la 1 ianuarie 2010 Uniunea Vamală dintre cele trei ţări a devenit funcţională. Conform unei analize publicate de Nicu Popescu în revista „Obiectiv european”, statisticile oficiale ale Uniunii Vamale indică faptul că această instituţie nu are rezultatele economice dorite. Astfel, în anul 2013 comerţul în cadrul Uniunii Vamale a scăzut cu 5,5%, iar în prima jumătate a anului 2012 a înregistrat o scădere de aproape 12%. Kazahstanul şi-a scăzut exporturile către Rusia şi Belarus cu 3,6% în 2012, cu 5,5% în 2013 şi cu 22% în prima jumătate a anului 2014.

Un proiect încheiat

În paralel cu CSI şi Uniunea Vamală, Moscova s-a străduit să creeze Comunitatea Economică Eurasiatică. Această structură a dublat activitatea CSI, apărând printr-un tratat semnat la 10 octombrie 2000 între Belarus, Kazahstan, Federaţia Rusă şi Tadjikistan. Principalul avantaj lansat de Rusia în această structură a fost libertatea de circulaţie pentru forţa de muncă între statele semnatare, însă scopul pe termen lung al acestei organizaţii era ca asupra statelor membre să se extindă prevederile tratatului pentru Uniunea Vamală. Uzbekistanul s-a alăturat Comunităţii Economice Eurasiatice în anul 2005, însă şi-a suspendat participarea la această structură în anul 2008.

Comunitatea Economică Eurasiatică a creat Comisia Economică Eurasiatică - un organism care joacă pentru structurile Moscovei acelaşi rol cu Comisia Europeană de la Bruxelles. Din anul 2012 Comisia Economică Eurasiatică îşi are sediul la Moscova şi avea 600 de angajaţi, numărul acestora ajungând la peste 1200 în 2014. Comunitatea Economică Eurasiatică urmează să se dizolve de la 1 ianuarie 2015 în conformitate cu tratatul semnat la 10 octombrie 2014 de fondatorii acestei structuri. Totuşi, Comisia Economică Eurasiatică (după ce a preluat sarcinile de coordonare a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan) va continua să existe ca principal forum coordonator al viitoarei Uniuni Economice Eurasiatice.

O nouă uniune a Moscovei

La 29 mai 2014, Belarus, Kazahstan şi Rusia au semnat tratatul de creare a Uniunii Economice Eurasiatice, tratat care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2015. Noul proiect al Moscovei va absorbi astfel structurile create anterior: Comunitatea Economică Eurasiatică, Uniunea Vamală şi Spaţiul Economic Eurasiatic. Deşi Putin a declarat că scopul principal al noii structuri este să integreze toate fostele state sovietice, totuşi nu există un entuziasm deosebit în acest sens. Cu excepţia Belarus şi Kazahstan, restul fostelor state sovietice nu au semnat tratatul de înfiinţare a Uniunii Economice Eurasiatice. Azerbaidjanul, Georgia, Ucraina, Republica Moldova nu intenţionează să se alăture acestei organizaţii. Doar Uzbekistanul, Kirghizstanul şi Armenia intenţionează să se alăture noului proiect rus, însă doar la nivel declarativ până acum.