Tortură legală în Republica Moldova

Alexandru Leşco a stat închis 12 ani, opt dintre care i-a petrecut într-o celulă-carceră FOTO Alexandru Tarlev

Pedeapsa cu izolarea disciplinară aplicată persoanelor deţinute este o practică care trebuie eliminată în Republica Moldova. Această prioritate este inclusă în pachetul de recomandări transmise Guvernului Gaburici de către partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova. Fost deţinut în Transnistria, Alexandru Leşco a explicat pentru Adevărul Moldova care sunt suferinţele unui deţinut supus izolării.

Izolarea disciplinară sau carcera este o pedeapsă aplicată deţinuţilor din Republica Moldova care au săvârşit o abatere disciplinară. Spre exemplu, agresarea unui alt deţinut ar putea fi considerată o abatere disciplinară, iar pedeapsa cu carcera se poate aplica şi din motive invocate de gardieni. „În această situaţie persoana este plasată într-o celulă, de regulă situată la subsolul penitenciarului, în care condiţiile sunt foarte proaste, patul poate fi de metal, lumină naturală nu există, iar umiditatea este foarte ridicată” afirmă Vadim Vieru, avocat al Asociaţiei „Promo-Lex”.

Carcera este pedeapsă inumană

Acest tip de detenţie reprezintă o formă de tortură, conform mai multor rapoarte ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Şi această tortură se aplică inclusiv în regiunea transnistreană, unde penitenciarele sunt în afara controlului Guvernului de la Chişinău. Republica Moldova a pierdut dosare la CEDO, în care a fost condamnată pentru aplicarea pedepsei cu carcera în timpul deţinerii în izolare a persoanelor. Unul dintre aceste dosare este şi cazul „Ilaşcu şi alţii contra Moldovei şi Rusiei” depus la CEDO pe data de 5 aprilie 1999. În anul 1992 membrii grupului au fost arestaţi de forţele separatiste transnistrene şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Curtea de la Strasbourg a decis la data de 8 iulie 2004 că Rusia este culpabilă, dar şi Republica Moldova pentru că nu a facut nimic pentru eliberarea deţinuţilor.

Condiţiile din carceră

„Ne-au închis pentru că am fost acuzaţi că suntem terorişti, că vrem să aruncăm în aer Casa Sovetului din Tiraspol, motive cusute cu aţă albă” a povestit Alexandru Leşco, membru al grupului Ilaşcu pentru Adevărul Moldova. El a stat închis 12 ani, opt dintre care i-a petrecut într-o celulă-carceră din blocul destinat pedepsirii pentru cei care încălcau regulile penitenciarului. „Era o cameră toată de beton, cu trei rânduri de zăbrele la geam, între care existau câteva fâşii găurite de metal. Astfel, nu puteai vedea ce se face afară, nici că e zi sau că e noapte. Însă lumină electică aveam. Celula avea o mărime de 6 m², dintre care 1,5 m² era o porţiune de podea din scândură. Uşa era din metal. Mai era un pat pliant făcut din lemn pe care dimineaţa gardienii îl închideau, îl încuiau de perete şi tocmai seara îl deschideau. Toată ziua stăteam pe un scaun şi aşteptam seara să mă pot întinde” îşi aminteşte Alexandru Leşco. 

Fără căldură şi fără limba română

De asemenea, celula-carceră în care a stat închis nu se încălzea. „De fapt, exista o ţeavă prin perete, probabil pentru a încălzi puţin camera. Aşa că mă aşezam pe scaun mai aproape de perete. Iarna era frig 2-4 grade. Uneori era şi promoroacă pe geam. Însă vara te înăduşeai de căldură, căci se înfierbânta tot betonul” spune fostul deţinut. De asemenea, el a povestit că acolo nu-ţi dau nici aşternut, nici haine şi că el a stat tot timpul în hainele sale. O dată pe lună i se permitea soţiei să-l viziteze, dar nu totdeauna. Dacă se întâmpla ceva cu cei de la conducerea de la Tiraspol atunci o întorceau înapoi şi nu-i mai permiteau soţiei să ajungă la el şi câteva luni la rând. Astfel, bărbatul nu mai primea produse şi haine. „Soţia se străduia să îmi schimbe hainele măcar o dată în lună. Dar nu i se permitea să-mi aducă cărţi sau ziare în limba română. Puteau să ne aducă în chineză, dar nu în română. Acolo mi-am pierdut şi vederea, la lumina unui bec mic. O dată la 10 zile ne scoteau la baie. Ne duceau într-o încăpere unde era duş. Asta era toată igiena. Ni s-a permis să avem periuţă de dinţi, dar acolo nu era niciun lavoar. Într-un ungher ieşea o şuviţă de apă din perete, acolo îţi făceai chestiunile fiziologice şi acolo te spălai pe dinţi”, descrie condiţiile din carceră membrul grupului Ilaşcu.

Distracţie cu furnici şi şoareci

Încarcerarea nu a fost deloc uşoară. Dar trebuia să găsească puteri să meargă mai departe. Alexandru Leşco povesteşte că obişnuia să citească atunci când i se aducea câte un ziar „ca să nu uit literele”. O singură oră pe zi din 24 i se permitea să vadă lumina zilei. „O oră pe zi era plimbarea. Ne scoteau în ograda acoperită cu plasă de metal şi care era alcătuită din ogrăjoare mai mici. Ne puneau câte unul unul în ogrăjoara care era mai mică decât celula, încuiau uşa şi asta era toată plimbarea. Dacă încercam să vorbim cu cineva din ograda de alături ţipau la noi. Dacă insistai, te duceau înapoi în celulă. Dacă aveai norocul şi te scotea când era soarele sus erai fericit să îl priveşti. Dar fiindcă ne scoteau la ore diferite, se întîmpla să ai şi nenoroc”, povesteşte bărbatul încărunţit. În celulă, companie îi ţineau furnicile şi şoarecii. „Ca să nu-ţi ieşi din minţi îţi găseşti ceva să îţi mai treacă din timp. Din zahărul pe care ni-l dădeau pentru ceai presuram puţin pe jos. Şi veneau multe furnici. Atunci, prindeam câte un gândac de bucătărie şi îl aruncam între furnicile alea şi ele îl dezmembrau în jumătate de minut. Pe urmă legam o bucăţică de pâine neagră uscată-uscată de care ne dădeau şi îi făceam o găurică. Luam de la ciorap aţă care se întinde şi legam de pâine. Ieşea câte un şoarece din gaură, apuca pâinea, o ducea în gaură şi o scăpa. Şi iar venea după ea. Se ducea şi se întorcea cu aceeaşi viteză. Şi eu râdeam în hohote. Gardianul se uita şi zicea că „gata, aista o plecat”. Dacă vedeam că nu ies şoarecii, înseamnă că şobolanii erau pe aproape. Şi începea joaca cu şobolanii deja. Deoarece sticlă la geam nu aveam, într-o vară au intrat în celulă câţiva greieri. Se formase o idilă. Apa în colţ susura, iar aceştia cântau. Închideai ochii şi nu te mai gândiai că eşti în celulă. Dar apoi când au intrat vre-o 60 şi toţi au început să cânte, m-au scos din sărite, iar ei se ascundeau printre scânduri şi nu-i puteam prinde” spune Alexandru Leşco despre activităţile sale.

Pedepse meritate

El a văzut diferiţi oameni în penitenciar. De aceea, nu poate să se pronunţe dacă pedeapsa cu carcera în timpul detenţiei în izolare este sau nu o acţiune umană. „Eu, evident aş zice că nu e uman aceasta, odată ce am trăit acolo. Poate pentru unul nu-i uman că stă acolo doi ani degeaba, dar pentru acel care stă pentru omor, plus că mai încalcă şi regimul de acolo. Sunt din acei care au stat de şase-şapte ori şi ei nu se mai uită nici la o regulă. Trebuie să îi aducă la un numitor comun, cu toate că şi aşa sunt limitaţi în acţiuni de vreme ce stau închişi. Deseori mă puneam în pielea gardienilor. Atunci când unii deţinuţi le aruncau borşul în faţă, apoi în gândul meu ziceam uneori că nu aş rezista şi i-aş împuşca, nu doar să îi pun la carceră”.

„Mi-au permis să fug”

Până la finalizarea procesului de condamnare, membrii grupului Ilaşcu au fost ţinuţi în arest preventiv în subsolul sediului miliţiei din Tiraspol, perioadă care a fost cea mai grea din toţi cei 12 ani pentru Alexandru Leşco. „Un an şi opt luni am stat acolo în subsol, încarceraţi. Atitudinea gardienilor a fost ostilă. Ne băteau rău. Ne puneau să confirmăm ceea ce vroiau ei. Odată, mi-au dat voie să fug. De obicei, când ne scoteau de la subsol la primul etaj, eram tot timpul încătuşaţi. Într-o zi, se deschide uşa la celulă şi un gardian îmi zice să merg la baie. Dar nu mi-a pus cătuşe. M-a scos afară pe prag. Peste drum era grădiniţă, tot timpul se auzea gălăgie de copii. Dar când m-au scos afară nu era ţipenie de om. Ieşit afară, mi-a spus să aştept că el acuş revine. Şi a intrat în bloc gardianul. Eu mă uitam şi nu înţelegeam nimic. Ceva nu era normal. Timp de câteva secunde am zărit în spatele unei porţi,abia ivită, o ţeavă de automat care s-a retras repede. Atunci mi-a dat în gând că era pus la cale. M-am aşezat pe prag şi am aşteptat vre-o cinci minute până s-a întors gardianul, care m-a dus înapoi în celulă. Se vede că erau asiguraţi din toate părţile. Bine că m-a luminat Dumnezeu şi n-am şters-o, că nu ajungeam departe”, povesteşte cu emoţii bărbatul.

„Время пошло” („Cronometrarea a început” - trad. din rusă)

În cei 12 ani de închisoare, Alexandru Leşco a stat încarcerat şi la Statul major al Armatei a 14-a. „Ne ţineau într-un bloc, dar WC era în alt bloc, unde ne duceau însoţiţi de un câine-lup. Şi îţi dădeau 45 de secunde. Te cronometra când ai intrat şi striga „Время пошло” şi numărau secundele. Era imposibil să-ţi faci necesităţile fiziologice în 45 de secunde. Doar îţi dădeai puţină apă pe mâini, căci vre-o lună am stat nespălaţi. Până la urmă, necesităţile fiziologice le făceam în pachete de celofan” relatează acesta.

După atâţia ani de carceră a fost eliberat. Dar calvarul nu s-a terminat după poarta închisorii. A fost pus sub supravegherea psihiatrului, „căci după atâţia ani poţi să te duci cu sorcova”, spune amuzat Alexandru Leşco.

Parlamentul nu are un proiect pentru eliminarea detenţiei în izolare

În prezent, în Parlament nu există niciun proiect de lege privind eliminarea pedepsei cu carcera pentru persoanele deţinute în izolare, ne-a confirmat Ion Casian, vicepreşedintele Comisiei drepturile omului şi relaţii interetnice. „Urmează să susţinem ceea ce ne-au recomandat partenerii noştri europeni. O pedeapsă nu trebuie să contravină principiilor umanismului, nu trebuie să fie degradantă. Iar o pedeapsă precum carcera, care presupune detenţia în condiţii umilitoare nu trebuie să fie în practica noastră. De aceea noi trebuie să excludem aceasta. Vor trebui introduse modificări în legislaţie, va trebui de lucrat cu personalul. În ţările europene este exclusă această pedeapsă în forma în care este prezentată la noi. Eu aş merge şi mai departe şi aş opta ca arestul să fie introdus ca excepţie şi nu ca regulă” a precizat Ion Casian.

Sancţiunile disciplinare aplicate condamnaţilor

Codul de Executare al Repubicii Moldova. Articolul 265

(1) În modul stabilit de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

a) mustrare;

b) antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului penitenciarului;

c) încarcerarea:

-condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis - pe un termen de pînă la 15 zile;

-condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la 20 de zile;

-femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7 zile;

d) transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun.

Condiţiile de deţinere a izolaţilor disciplinar

Sancţiunea disciplinară sub formă de izolare disciplinară este pusă în executare doar în prezenţa avizului pozitiv al medicului, cu excepţia cazurilor cînd izolarea disciplinară are loc din motive de securitate personală a deţinutului sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar.

Deţinuţilor li se permite să-şi ia în celulele izolatorului disciplinar următoarele obiecte personale: două schimburi de lenjerie de corp, prosopul, săpunul, pasta şi peria de dinţi, presa periodică, scrisorile şi telegramele.

Nu se permite de a introduce în celulele izolatorului disciplinar obiecte ascuţite, produse alimentare (altele decît cele preparate şi servite de cantina penitenciarului), băuturi alcoolice sau substanţe pe bază de alcool, ţigări, brichete, chibrituri, aparate audiovizuale şi casnice, alte mărfuri de larg consum.

La izolarea disciplinară în celulele izolatorului disciplinar deţinuţii sînt supuşi unei percheziţii minuţioase.

Deţinuţii izolaţi disciplinar nu au dreptul la întrevederi, convorbiri telefonice, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor, nu li se permite să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate şi să practice jocuri sportive şi de masă.

Deţinuţii izolaţi disciplinar beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră (minori, femei - cel puţin 2 ore).

Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt supuşi tratării sanitare (spălatul în baie, bărbieritul şi tunsul) separat de restul deţinuţilor. Celulele izolatorului disciplinar sînt dereticate de către persoanele deţinute în ele, conform rîndului.

Deţinuţilor izolaţi disciplinar li se permite îmbrăcăminte călduroasă numai atunci cînd sînt scoşi la lucru şi în cazurile în care temperatura încăperii este mai joasă de +18oC. Lenjeria de pat se eliberează numai pe timpul somnului.

Pedepsiţii din 2014

Reprezentanţii Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) ne-au transmis că de la începutul anului 2014 şi până în prezent au fost supuşi pedepsei cu carcera 864 de persoane din cei aproape 7.500 de deţinuţi din penitenciarele controlate de autorităţile de la Chişinău.