REPORTAJ FOTO Cum se pun pe picioare troleibuzele la Chişinău

Mai vechi sau noi, apelăm la ele atunci când trebuie să ajungem dintr-un capăt în altul al capitalei. Tot ele rămân singura noastră soluţie atunci când microbuzele trag pe dreapta, pentru grevă. Vorbim despre troleibuze. Puţini ştiu că o mare parte din vehiculele noi sunt asamblate la Chişinău. Şi mai puţini ştiu cum se întâmplă acest lucru. Am mers noi să vedem cum se transformă mormane de cutii cu piese într-o maşină veritabilă.

De câţiva ani, locuitorii capitalei sunt martorii schimbărilor în bine în ceea ce priveşte reţeaua transpotului public, şi anume cel electric. Mai întâi, în anul 2011 pe străzile Chişinăului au început să circule 102 troleibuze noi, cumpărate de Primăria capitalei din Belarus, din banii Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Băncii Europene pentru Investiţii (BEI) şi ai Fondului de Vecinătate. Mai apoi, în anii 2012 şi 2013, au fost procurate alte 30 de troleibuze, iar până la sfârşitul acestui an urmează să ajungă în ţară alte 20 de unităţi de transport, ne asigură autorităţile locale.

Şapte zile pentru un troleibuz

De fapt, troleibuzele ajung la Chişinău din Minsk „pe bucăţi”. Ca să circule pe străzile oraşului, ele trec printr-un amplu proces de asamblare, asigurat de mecanicii moldoveni. Aceştia redau forma şi conţinutul troleibuzelor pe care le aşteptaţi în staţii.

Am fost la atelierul de reparaţii mecanice al Regiei Transport Electric (RTEC), pentru a urmări întreg procesul de asamblare al troleibuzelor. În acel moment, în lucru erau patru troleibuze - două pentru reparaţii, unul pentru asamblare, iar ultimul pentru refacere completă. Acolo l-am întâlnit pe Victor Lifciu, şeful atelierului, care lucrează în domeniu din anul 1984.

Îmi spune că în această secţie lucrează 11 oameni. La intrare în atelierul propriu-zis sunt atârnate diplomele muncitorilor, obţinute la Minsk, care confirmă că-şi cunosc meseria. „Înainte de a ne apuca noi să asamblăm aici troleibuzele, am fost toţi la Minsk, unde am urmat nişte cursuri de instruire. Nu e atât de simplu cum pare, iar pentru că în fiecare zi troleibuzele tranportă oameni, acestea trebuie să iasă pe linii în stare bună”, ne-a spus Lifciu.

Scaunele sunt cumpărate din Moscova

În atelierul de la Chişinău un troleibuz este asamblat timp de şapte zile. Inginerii au o sarcină complexă de realizat, având în vedere că au în faţă o mulţime de cutii pline cu diverse piese mai mici şi mai mari, cabluri electrice, dar şi un sistem electronic care trebuie pus la punct. Toate acestea trebuie puse cap la cap şi ajustate unităţii de transport, care la momentul intrării în atelier este o carcasă de metal.

„Practic, toate lucrările noi le facem - de la instalarea motorului de tracţiune, acumulatoarelor, până la montarea electricii şi a sistemului informaţional. Montăm farurile, barele şi scaunele”, povesteşte Victor Lifciu. El precizează că nu toate piesele necesare vin odată cu carcasa troleibuzului din Minsk. Spre exemplu, scaunele sunt cumpărate din Moscova.

Troleibuzul pe care îl asamblează inginerii, în timp ce vorbesc cu şeful atelierului, este unul dintre cele 20 cumpărate în anul 2014, iar în ziua apariţiei acestui reportaj, probabil deja circulă pe străzile oraşului. „Mai aşteptăm încă patru unităţi, pe care le vom asambla până la sfârşitul anului”, menţionează Victor Lifciu.

Piese confecţionate la Chişinău

Atunci când nu le ajung piesele, muncitorii nu aşteaptă colete de la Minsk, ci se apucă să le meşterească singuri. Astfel, mergem în Secţia mecanică şi electromecanică, unde muncesc 30 de persoane. Aici e multă gălăgie, produsă de aparatele electrice. Ai impresia că ai intrat într-o uzină din perioada sovietică, unde oamenii îşi fac lucrul după o anumită schemă şi te privesc oarecum miraţi de faptul că doi tineri - unul cu o foaie şi pix şi altul cu aparatul de fotografiat - se amestecă în treburile lor. Deşi în munca lor e necesară o concentraţie maximă, aceştia totuşi se detaşează de fiare pentru două minute şi ne explică ce fac. Secţia respectivă este o adevărată fabrică de confecţionat piese necesare funcţionării unui troleibuz. „Multe din detaliile unui troleibuz am început să le facem noi, aici, pe loc. De exemplu, confecţionăm capul de troleu, care se foloseşte la „antenele” troleibuzului, sau tamburul de frână”, spune unul dintre muncitori. „La moment, 15% din procesul tehnologic de asamblare a troleibuzelor are loc la Chişinău, precum şi rodarea şi emiterea la linie. RTEC îşi propune să ajungă la 20-30% asamblare locală, astfel ca preţul trolebuzelor să fie mai mic”, precizează Victor Lifciu.

După mai multe demonstraţii ale muncitorilor - sudare, cioplire sau tăiere de metal - Victor Lifciu ţine să sublinieze că atelierul său este acea încăpăre unde se reparau primele unităţi de transport din oraş. „Clădirea funcţionează din 1898. Totul a început cu reparaţia vagoanelor cu cai, iar în 1913 - cu cea a tramvaielor. Aici, unde stăm noi, erau linii de tramvai. În 1949 de aici a ieşit primul troleibuz”.

Gheorghe Morgoci, director RTEC: 

„Noi ne propunem să asamblăm cele patru troleibuze până la finele acestui an şi circa 50 anual, astfel ca în doi-trei ani să fie reînnoite toate parcurile de troleibuze din capitală”

În prezent, în Chişinău există 340 de troleibuze. În fiecare zi, pe linii ies 300 de unităţi. Dintre ele, 146 sunt de cele noi, cumpărate din Belarus.

Din cele 146 de troleibuze noi, 102 au fost cumpărate în cadrul proiectului de modernizare a transportului public, finanţat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii şi Fondul de Vecinătate al UE. Celelalte unităţi au fost plătite din buget.

Troleibuzele asamblate la Chişinău costă circa 135 mii euro, cu 10 mii euro mai ieftine decât cele achiziţionate de la uzina din Belarus.