Maia Sandu: 7 aprilie nu va fi niciodată o zi obişnuită în Republica Moldova

Preşedinta Maia Sandu consideră 7 aprilie nu va fi niciodată o zi obişnuită în Republica Moldova. În 2009, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a cere libertate şi democraţie – şi au schimbat mersul istoriei. „Crimele din 7 aprilie 2009, ignorate timp de mulţi ani, îşi aşteaptă judecata, încercând răbdarea oamenilor. Şi ea va veni”, menţionează şefa statului într-un mesaj citat de IPN.

„7 aprilie 2009 ne-a făcut mai cetăţeni. Mai implicaţi, mai curajoşi, mai activi. Deşi anii următori ne-au pus la multe încercări, am ştiut să ne apărăm libertatea şi nu am permis Moldovei să degradeze în dictatură. Cu determinare şi curaj, am reuşit să ne luăm ţara înapoi. Construim acum, în Moldova, un stat corect şi eficient, care îşi respectă şi îşi apără cetăţenii, nu-i minte şi nu-i jecmăneşte”, susţine Maia Sandu.

Preşedinta spune că guvernarea a început să facă regulă în instituţiile de stat. A pornit reforma sistemului judecătoresc şi a procuraturii. Şi acest fapt va ajuta la curăţarea statului de corupţi şi criminali.

„Avem o cale lungă înainte şi, chiar dacă numeroasele crize din ultimii ani - pandemia, preţurile galopante, războiul din Ucraina - complică parcursul nostru, mergem înainte. Lucrăm în fiecare zi ca să transformăm Republica Moldova într-o ţară pentru oameni”, a mai spus Maia Sandu.

Pe 7 aprilie 2009 a avut loc un protest masiv, cu participarea în mare parte a tinerilor care se declarau nemulţumiţi de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie, câştigate de comunişti. Au fost răniţi atât civili, cât şi poliţişti. Oficial a fost înregistrat un singur deces, al lui Valeriu Boboc, tânăr snopit în bătaie în PMAN. Potrivit datelor Procuraturii, după evenimentele din aprilie 2009, persoanele care au spus că au avut de suferit de pe urma acţiunilor poliţiştilor au adresat 77 de plângeri. În alte 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat, în total fiind pornite 108 de procese penale. În 71 de cazuri au fost pornite cauze penale, iar cele mai multe – 42 – au fost  iniţiate pentru tortură. Alte 19 cauze au fost pornite pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, iar zece – pentru alte categorii de infracţiuni.