Dokdo Island: Un studiu de caz în litigiile maritime din Asia

Insula Dokdo, subiect de dispută şi astăzi FOTO: www.dokdo-takeshima.com

Dokdo este o mică insulă, mai exact o pereche de insule mici grupate strâns împreună. Având o slabă vegetaţie, aceste resturi zimţate ale unui vulcan stins au sprijinit familia unui pescar local şi un contingent de ofiţeri de poliţie din Coreea de Sud. De asemenea, ei se află în centrul unei controverse istorice şi geografice între Coreea de Sud şi Japonia.

Seul controlează această insulă pe care a denumit-o Dokdo, se arată într-o analiză Stratfor. Conform analizei, Tokyo, cu toate acestea, a contestat această afirmaţie şi a găsit de cuviinţă, la rândul său, să găsească un alt nume pentru insulă, şi anume Takeshima. În ciuda controversei, vizita la insula Dokdo nu este grea, doar presupune mult timp. „Trenul de noapte de la Seul a ajuns în Jeongdongjin, pe coasta de est a Coreei de Sud, cu o jumătate de oră înainte de răsăritul soarelui. Astfel, a fost uşor să văd cum soldaţii, aliniaţi de-a lungul plajei, efectuează patrula de dimineaţă, deşi mă aflam la peste 100 de kilometri (60 mile) de zona demilitarizată, situată în sudul oraşului Gangneung. Acesta a fost locul unde în 1996, un submarin nord-coreean a ajuns la sol şi a rămas blocat. Echipajul s-a adaptat situaţiei şi condiţiilor de sol, eludând forţele sud-coreene pentru mai mult de o lună”, relatează Stratfor.

Insula, subiect de dispută

Potrivit analizei, Tokyo şi Seul au întreprins eforturi majore pentru a explica care este proprietarul de drept al insulei. Fiecare stat are propriile sale hărţi istorice şi diagrame, documente şi înregistrări prin care să domine dezbaterea. „Pentru a ajunge la Dokdo, am luat feribotul de la Gangneung la Ulleungdo, cel mai îndepărtat punct estic al insulelor din Coreea de Sud. Pentru sud-coreeni, călătoria pe insulă este punctul culminant al turismului patriotic. Odată ce debarc, împreună cu turişti, vizitatorii flutură steaguri şi rămân aproximativ 40 de minute pe digul de est al celor două insulele principale. Ostrov are, de asemenea, un post de pază de poliţie şi un heliport. Insuliţă de vest găzduieşte casa unui pescar local, singurul rezident permanent”, aminteşte Stratfor. De la Ulleungdo la Dokdo sunt 47 de mile marine şi Coreea de Sud consideră că Dokdo se află sub jurisdicţia insulei Ulleungdo. Japonia consideră ceea ce se numeşte Takeshima o parte din districtul administrativ al insulelor Oki, în jurul valorii de 85 mile marine. Dar Japonia, de asemenea, constată că Takeshima se află la numai 114 de mile marine de Honshu, principala insulă a Japoniei, mai aproape decât teritoriul sud-coreean, care se află la o distanţă de 117 de mile marine, subliniază Stratfor.

Diferenţa dintre o insulă şi o piatră

În momentul de faţă, Coreea de Sud, fără îndoială, controlează Dokdo, dar Japonia contestă legalitatea acestei ocupaţii. De asemenea, în dezbatere se află şi ideea dacă un set de insule, într-adevăr, constituie o insulă sau pur şi simplu o colecţie de pietre. „Diferenţa dintre o insulă şi o piatră poate fi deschisă interpretărilor, dar ea conţine implicaţii economice şi politice importante. Cu activităţi ample de pescuit şi aşteptări mari faţă de rezervele de petrol, gaze naturale şi minerale submarine, acest lucru este departe de a fi un litigiu frivol sau pur şi simplu reflectă secole de animozitate şi naţionalism înverşunat. Aici se adaugă şi aspectul economic. Acordurile maritime prevăd faptul că o insulă trebuie să fie vizibil deasupra suprafeţei şi trebuie să fie locuibilă sau capabilă să susţină activitatea economică. Denumirea de insulă este acordătă entităţii prevăzute cu 12 mile marine şi cu o zonă economică exclusivă de 322 de kilometri. O piatră trebuie să fie, de asemenea, vizibilă deasupra apei, dar nu trebuie să susţină activităţi economine şi nici să aibă resursele pentru a putea fi locuită. O piatră se încadrează într-un teritoriu de 12 mile marine, dar nu are o zonă economică exclusivă”, notează Stratfor. Pe insula Dokdo există o populaţie mică, dar resursele de apă şi mâncare (în afară de fructe de mare) sunt importate. Coreea de Sud spune că acest lucru dovedeşte faptul că este locuibilă. Alţii nu sunt de acord cu această interpretare.

Tensiuni încă există

Deşi concurenţa dintre Coreea de Sud şi Japonia este, în acest caz, mai degrabă blândă, Asia este plină de insule disputate, recife, roci scufundate şi bancuri de nisip. Aceste tensiuni sunt mult mai importante. „Animozitatea publică dintre China şi Japonia pe Insulele Senkaku a declanşat în trecut revolte şi jafuri. Vietnamul şi China au avut deja mai multe angajamente militare asupra insulelor Paracel. Dreptul internaţional oferă doar un ajutor subţire în rezolvarea acestor dispute. Denumirile geografice, care sunt menite să ajute la distingerea între diferitele tipuri de teritorii la rândul lor ambigue. Astăzi, Europa îşi regândeşte legitimitatea graniţelor şi chiar definirea naţiunilor, statelor şi sub-naţiunilor. În Asia, frontierele terestre sunt încă destul de bine definite. Spaţiul pe mare este disputat. Graniţele teritoriale sunt într-adevăr în curs de reevaluare”, subliniază Stratfor. Naţionalismul joacă un rol fundamental din perspectiva securităţii economice.  Conform analizei Stratfor, naţiunile trebuie să garanteze accesul la resursele maritime şi la rute comerciale vitale în întreaga regiune. Stratfor concluzionează că atunci când apa este principiul de organizare al continentului, problema disputei unei insule, a unei aglomerări de roci sau a unui recif capătă o semnificaţie strategică naţională.