Destinul Basarabiei în contextul evenimentelor din Ucraina

În cele ce urmează vom efectua un studiu profund în problema întregirii Basarabiei în situaţia evenimentelor din Ucraina.

Este cunoscut faptul că Basarabia, fiind ocupată de către imperiul sovietic în 1940, a fost împărţită în trei bucăţi: nordul (judeţul Hotin) şi două judeţe din sudul ei au fost dăruite Ucrainei, iar cele 6 judeţe rămase din centru au fost îngemănate cu o bucată din teritoriul Ucrainei, numită republică autonomă moldovenească şi pe acest teritoriu comun imperiul sovietic a fondat statul Republica Sovietică Moldovenească.

După pieirea imperiului sovietic, în loc să se lichideze această făcătură de stat artificial şi să se revină la frontierele istorice ale Basarabiei,  în componenţa cărora să se găsească toate cele 9 judeţe care i-au aparţinut de-a lungul istoriei, s-a acceptat păstrarea statului format de către imperiul sovietic, schimbându-se doar denumirea din Republica sovietică moldovenească în Republica Moldova (RM).

Multiplicarea statelor

În acelaşi timp bucata din teritoriul Ucrainei nu mai vrea să rămână, să facă parte din componenţa statului creat în mod artificial şi numit R.M. Fiind susţinută de către Rusia şi, în mod tacit de către Ucraina, bucata ucraineană de pământ s-a declarat stat independent faţă de RM cu denumirea „Republica Moldovenească Nistreană” şi capitala în oraşul rusesc Tiraspol. Astfel, pe fostul teritoriu al Republicii Sovietice Moldoveneşti avem în prezent două state: Republica Moldova formată din 6 judeţe ale Basarabiei din care s-a rupt oraşul Tighina şi Republica Moldovenească Nistreană, numit Transnistria,  nerecunoscută oficial de vreo ţară, dar susţinută de către Rusia şi bine înzestrată din punct  de vedere militar, având pe teritoriul său bază militară rusă. Timp de 25 de ani se duc  tratative referitor la întregirea RM prin unificarea ei cu Transnistria. Până în 2014 Ucraina, în mod tacit, a dus o politică ascunsă de susţinere a separatismului  Transnistriei faţă de RM, în ipoteză că în cele din urmă Transnistria va reveni în componenţa Ucrainei, fără a se pune problema retrocedării sudului şi nordului Basarabiei.

Efortul occidental

Efortul întreprins de către Statele Unite şi Uniunea Europeană în rezolvarea problemei de întregire a RM prin unificarea cu Transnistria s-a dovedit a fi un eşec şi nu numai din cauza poziţiei speciale a Rusiei, dar şi din cauza poziţiei ascunse a Ucrainei. Prin politica lor, cele două mari puteri SUA şi UE urmăresc, în primul rând, menţinerea liniştii, păcii şi democraţiei în orice colţ al lumii, inclusiv şi în această parte a Europei. Totuşi, cele două mari puteri investesc sume financiare importante în dezvoltarea economiei şi bunăstării din RM şi nu pot admite ca aceasta să cadă pradă în braţele Uniunii vamale. Pentru RM politica de pace şi linişte, promovată de către SUA şi UE, este importantă, dar nu mai puţin importantă este dorinţa noastră de a fi liberi să decidem soarta de întregire a Basarabiei şi destinul ei de a se integra în Uniunea Europeană.

Adevărul istoric

Pornind de la adevărul istoric, Transnistria niciodată n-a făcut parte, n-a fost componentă, a Principatului Moldav şi are dreptul juridic şi istoric să refuze de a face parte, de a se uni cu Basarabia pentru a forma statul RM şi este greşit, din punct de vedere istoric, s-o numim separatistă. Poate că noi, basarabenii, suntem separatişti faţă de patria-mamă România, dar aceasta este o altă temă. Pornind de la  componenţa etnică din Transnistria, dar şi din Basarabia, o eventuală întregire a Basarabiei prin unificarea cu Transnistria, ar conduce, în urma unui scrutin electoral, la integrarea noastră în Uniunea vamală. Pe de altă parte, atât parlamentarii noştri cât şi guvernanţii, ne declară mereu că dânşii îşi depun toate străduinţele pentru integrarea ţării în UE. Ne aflăm deci într-un paradox politic: pe de o parte s-a semnat Acordul de Asociere cu UE, se munceşte pentru realizarea acestui Acord, iar pe de altă parte, se formează fel de fel de comisii, se insistă pe toate căile asupra realizării întregirii RM prin unificarea Basarabiei cu Transnistria, ceea ce inevitabil ar conduce la integrarea noastră în Uniunea vamală.

În faţa unei decizii

Aşadar, societatea civilă şi politicienii se află în faţa unei decizii. Modificăm conţinutul problemei de întregire a RM prin schimb de teritoriu cu Ucraina. Astfel, renunţăm la Transnistria, care este pământ al Ucrainei, dar nu şi la Tighina. În schimb, ni se întorc cele două judeţe din sudul Basarabiei. În situaţia politică actuală din regiunea în care ne aflăm,  problema formulată pentru întregirea RM, în acest context, poate fi rezolvată pe cale paşnică, fără greutate, numai să avem voinţă. Problema de întregire a Basarabiei pe calea schiţată aici va fi susţinută şi de către România. În acelaşi timp potrivit acestui proiect se rezolvă şi problema întregirii etniei găgăuze cât şi a celei bulgare din Basarabia. Deşi în sudul Basarabiei  avem o populaţie poli-etnică, ea este de altă componenţă, este mai conciliabilă. Din punct de vedere economic, al suprafeţei de schimb de teritoriu, al industriei, al calităţii pământului acest schimb nu ne este favorabil nouă, dar este mai bun decât nimic şi mult mai bun decât Uniunea vamală.

Situaţia Basarabiei

Deseori îmi pun întrebarea, de ce conducătorii noştri în atâţia ani n-au putut înţelege un lucru simplu şi în zadar au căutat asemănări care nu au nimic în comun cu situaţia noastră. Situaţia în care se află Basarabia acum, la începutul mileniului trei, este o creatură abuzivă, iresponsabilă faţă de popor, generată de către imperiul sovietic şi nu are dreptul la existenţă. Dat fiind că Transnistria nu poate fi adusă în componenţa RM prin aplicarea forţei, atunci este absolut evident că în cazul când, din varii motive, nu va putea exista ca stat independent, va prefera să rămână la locul ei în istorie, în componenţa Ucrainei şi nu în componenţa RM, aşa cum ar vrea Diacov, Osipov, Lupu şi alţii, şi nimeni în lume nu o va putea împiedica în realizarea acestui plan. Nu există o cerinţă, o declaraţie, un referendum prin care s-ar fi cerut independenţa Transnistriei faţă de Ucraina şi nici o cerinţă de ieşire din componenţa Ucrainei. Tot ce a făcut Uniunea sovietică pentru formarea Republicii sovietice moldoveneşti reprezintă un abuz de putere. Conducătorii noştri în această muncă de a crea diferite comisii, de a plăti fără perspectivă activitatea ministrului de integrare, ar trebui să ia în calcul şi faptul că populaţia moldovenească din Transnistria constituie circa 40%, ceea ce înseamnă că chiar dacă toţi moldovenii de acolo ar dori să se integreze în componenţa RM, orice referendum e sortit eşecului.

Eventualitatea refuzului

Astfel, războiul ruso-ucrainean ne-a oferit unica posibilitate în istorie pentru a şterge umilinţa prin care a trecut Basarabia în ultimele două secole ale mileniului doi. Realizarea acestei oferte depinde de voinţa şi înţelepciunea noastră. Ucraina poate să refuze la acest schimb de teritoriu, deoarece ea ţine morţiş la cadoul făcut de uniunea sovietica.  Să ne amintim cum în situaţia  economică proastă a pornit săparea unui canal în acest teritoriu pentru a schimba cursul de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Datorită faptului că problema reîntoarcerii sudului Basarabiei este şi o problemă a României, suntem convinşi că preşedintele Klaus Iohannis va fi alături de preşedintele Nicolae Timofti şi împreună vor utiliza toate căile diplomatice pentru rezolvarea problemei de întregire a Basarabiei prin unirea cu sudul ei. Ucraina este nevoită să accepte acest schimb de teritorii. Fiind constrânsă de războiul cu Rusia, ea râvneşte la integrarea în UE şi NATO – instituţii în care România deţine dreptul de veto. Dacă, însă, conducerea de la Chişinău va rămâne pe vechea poziţie în rezolvarea problemei de întregire a Basarabiei, atunci târguiala cu Transnistria va continua mulţi ani înainte şi vor fi plătiţi fără rost mulţi Carpovi şi mulţi Osipovi, dar aceasta nu este cea mai proastă situaţie fiindcă de la o vreme vom obosi şi ne va ajunge mintea la cap. Mai proastă ar fi situaţia, chiar dramatică, dacă într-o configurare politică s-ar produce unirea Basarabiei cu Transnistria, atunci peste un secol sau chiar mai repede, urmaşii noştri vor întreba: „Кем были наши предки?” , li se va răspunde: „Они были строителями коммунизма в отдельно взятой стране”. Unde sunt moldovenii din Tighina şi ce limbă vorbesc ei? Dar cei din Bălţi?

Opinii de dincolo

În continuare, vom expune succint poziţia mai multor locuitori din Transnistria în problema dată exprimată în convorbiri directe cu autorul. Astfel, pentru a cunoaşte atitudinea faţă de problema dată a intelectualităţii şi oamenilor de rând din Transnistria, mi-am organizat mai multe întâlniri şi convorbiri cu reprezentanţii intelectualităţii, unii chiar foştii mei studenţi, din Tiraspol, Grigoriopol şi Dubăsari. La aceste convorbiri mulţi dintre ei şi-au exprimat nedumerirea privitor la insistenţa Chişinăului de a restabili RM, formată de către Uniunea Sovietică, deoarece fiecare dintre cele două componente - Basarabia şi Transnistria - nu este o orfană, ci are patria sa mamă România şi, respectiv, Ucraina. Ei sunt de părerea că Chişinăul şi Tiraspolul ar trebui să se concentreze pe problema schimbului între Tighina şi satele din Transnistria administrate în prezent de către Chişinău. Majoritatea convorbitorilor mei din oraşele menţionate nu împărtăşesc afirmaţia unor analişti politici de la Chişinău precum că restabilirea RM s-ar produce dacă nivelul de trai în Basarabia ar depăşi mult nivelul de trai din Transnistria, ceea ce nu poate fi. Dânşii se întreabă, oare de ce aceşti analişti politici nu vor să ia în calcul raportul nivelului de trai între Basarabia şi Ucraina spre care aspiră populaţia din Transnistria? Astfel, la aceste convorbiri cu mulţi intelectuali şi oameni de rând pe care-i cunoşteam, am constatat că separatismul actual din Transnistria, pentru majoritatea populaţiei, nu poartă un caracter politic, ci are la bază trezirea acestei populaţii  şi decizia ei de a alege revenirea în componenţa Ucrainei, mai înţeleaptă decât participarea în calitate de componentă la restabilirea RM. Aşadar, în urma studiului efectuat, bazat pe adevărul istoric, dreptul internaţional al Transnistriei de a reveni în componenţa Ucrainei, am ajuns la concluzia că nu există şi nu va exista o variantă paşnică, democratică, potrivit căreia s-ar produce unirea celor două maluri ale Nistrului. În aşa situaţie, Transnistria va rămâne temporar stat independent, nerecunoscut de nimeni, iar cu timpul, în ciuda ambiţiilor politicienilor, va reveni în componenţa Ucrainei şi această revenire se va produce odată cu ameliorarea cât de cât a relaţiei ruso-ucraineană sau poate chiar mai devreme.

Separarea pe criterii politice

În încheiere menţionez că studiul efectuat arată că separarea pe criterii politice în anii 90 a celor două maluri ale Nistrului s-a transformat în prezent într-o problemă social-politică care la etapa dată ar putea avea o soluţie corectă numai în câmpul adevărului istoric. În timp ce politicienii din Transnistria insistă în menţinerea statalităţii ei, oamenii cu care am vorbit m-au informat  că majoritatea populaţiei îşi doreşte revenirea Transnistriei în componenţa Ucrainei, acolo unde este locul ei istoric. Ei resping participarea Transnistriei la formarea statutului RM, nu numai din motive istorice , dar şi din motive economice: ambele componente sunt sărace, lipsite de resurse naturale, în schimb au viziuni diametral opuse în problema orientării lor spre est sau spre vest.  Oamenii cu care am vorbit motivează dorinţa societăţii civile de acolo de revenire a Transnistriei în componenţa Ucrainei atât din punct de vedere istoric, al componenţei etnice, cât şi din punct de vedere al potenţialului economic mult superior faţă de cel din Basarabia. Este cazul să menţionăm, că populaţia din Transnistria, în majoritatea ei, ar prefera să rămână sub tutela Rusiei dar înţelege că acest lucru nu-i posibil datorită aşezării ei geografice. În acelaşi timp este înţelept şi demn să afirmăm: „Noi nu vrem pământ străin, nu vrem pământul Transnistriei care nici ea nu ne vrea. Noi vrem pământul nostru strămoşesc – vrem Basarabia întregită aşa săracă cum este ea”.  Ar fi un mare păcat al neamului dacă conducerea de la Chişinău va rămâne surdă, mută şi mioapă la situaţia creată pentru reaşezarea Basarabiei în frontierele ei istorice. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Sergiu Miron

Doctor în matematică