Analiză. Extinderea războiului asupra R. Moldova, între probabilitate şi speculaţie

Publicat: 28.04.2022 11:05

Ultima actualizare: 02.08.2022 07:26

Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

La această etapă este nevoie de o mobilizare masivă a societăţii moldoveneşti, de măsuri deosebit de energice de consolidare a capacităţii de apărare a statului. Un stat poate fi apărat doar de cetăţenii săi, conştienţi de cauza dreaptă pe care o apără. De aici, comunicarea publică, alături de alte măsuri de consolidare a capacităţii de apărare a statului, devin o prioritate majoră a guvernării de la Chişinău.

Încă trei luni în urmă, doar simpla enunţare a unei posibile intervenţii militare ruse în Republica Moldova, ar fi fost calificată ca o pură speculaţie. Însă războiul din Ucraina a răsturnat vechile percepţii a realităţilor geopolitice bazate pe respectarea dreptului internaţional în relaţiile interstatale. Previzibilitatea de odinioară a relaţiilor internaţionale se clatină periculos, Moscovei atribuindu-i-se rolul de destabilizator a vechii ordini mondiale. S-a ajuns până la aceia că la televiziunea rusă de stat, Rossia 1, se discută dezinvolt şi chiar relaxant despre un potenţial atac nuclear asupra Statelor Unite, contextul constituind lansarea recentă cu succes de către ruşi a testului cu o rachetă balistică intercontinentală „Satan 2”. Potrivit propagandei ruse, o singură rachetă de acest tip ar putea distruge complet oraşul New York. Pe acest fundal, costul real al securităţii unui stat, aidoma Republica Moldova, în lumina politicilor revanşarde ruse, se devalizează catastrofal.

Se inventează un motiv?

În toiul războiului din Ucraina, pe 18 martie 2022, pe stadionul Lujniki din Moscova, oficialităţile ruse organizează, cu participarea preşedintelui Putin, un mare miting de susţinere a intervenţiei militare în ţara vecină, la care este interpretat un cântec patriotic conţinând, în traducere în română, următoarele cuvinte: „Ucraina, Crimeea, Belarus şi Moldova – asta este patria mea!” Acest mesaj, ambalat într-o pretinsă formă artistică a unui şlagăr muzical, interpretat în prezenţa liderului politic al statului rus, sugerează că ambiţiile Moscovei nu se limitează la Ucraina, ci ţintesc mult mai departe. Şi în calitate de confirmare pentru cazul Republicii Moldova vin dezvăluirile debordante ale unui înalt militar rus, generalul Rustam Minnekayev, comandantul adjunct al Districtului militar central al Rusiei, care a declarat că Moscova vrea să preia controlul deplin asupra sudului Ucrainei şi Donbasului, intenţionând să creeze un coridor terestru spre Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014, dar şi un coridor spre autoproclamata republică separatistă Transnistria de pe teritoriul Republicii Moldova. „Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă cale spre Transnistria, unde există, de asemenea, dovezi că populaţia vorbitoare de limbă rusă este oprimată”, a susţinut belicosul Minnekayev, citat de TASS.

Rusia oprimă vorbitorii de limbă rusă din Transnistria

În conformitate cu cutuma diplomatică, ambasadorul Rusiei la Chişinău, Oleg Vasneţov, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene moldovenesc pentru a da explicaţii pe conţinutul acestei declaraţii ale generalului rus, ele fiind calificate de către oficialităţile moldoveneşti drept nefondate şi în contradicţie cu poziţia oficială a Federaţiei Ruse de recunoaştere a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, în frontierele recunoscute la nivel internaţional. Totodată, a specificat Biroul politici de reintegrare a Guvernului de la Chişinău, având în vedere prezenţa militară a Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană, anume partea rusă exercită efectiv controlul asupra acestei regiuni a Republicii Moldova, fapt constatat în numeroase hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. De aici reiese că generalul Minnekayev acuză partea rusă de oprimarea populaţiei de limbă rusă în Transnistria. Un nonsens evident în logica generalului rus, dar în acest caz contează nu atât nuanţele de exprimare, cât necesitatea inventării unui casus belli în raport cu Republica Moldova.

Şi mai mult a tensionat situaţia declaraţia recentă a prim-vicepreşedintelui Comisiei Dumei de Stat pentru afacerile CSI, integrarea eurasiatică şi relaţiile cu compatrioţii, Victor Volodatski, care nu a ezitat să sublinieze că în Transnistria locuiesc cetăţeni ruşi, iar ei, ca şi cei din Lugansk şi Doneţk, doresc un viitor sigur, alături de Rusia. „Locuitorii din regiunea transnistreană sunt cetăţenii noştri. Ei vor acelaşi lucru pe care îl doresc atât RPD, cât şi LPR şi Osetia de Sud. Ei înţeleg că numai împreună cu Rusia ei înşişi, copiii şi nepoţii lor pot continua să trăiască în siguranţă şi pace. Având în vedere că preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu a interzis Panglica Sf. Gheorghe pe teritoriul Moldovei, aceasta va fi o repetare a scenariului ucrainean. Nu trebuie să-i permitem lui Sandu şi curatorilor săi români să declanşeze astăzi un alt război pe teritoriul Transnistriei. Tot acest nazism, care a prins rădăcini lângă noi, trebuie doar să fie distrus, dezrădăcinat şi uitat de mulţi ani”, a declarat Vodolatski.

Britanicii au anticipat provocările în Moldova

Pe 22 aprilie curent, Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare şi Securitate (RUSI) din Marea Britanie, publică un raport special denumit „Operaţiunea Z: Episodul morţii unei iluzii imperiale”, în care descrie cu multe amănunte „operaţiunea militară specială”, eufemism oficial al Kremlinului pentru invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit raportului în cauză, planul Moscovei constă în a stabili controlul efectiv asupra Ucrainei până la ziua victoriei, pe 9 mai. Iar unul dintre cele patru subcapitole ale raportului este destinat Republicii Moldova şi influenţei ruse în ţara noastră. Autorii raportului susţin că serviciile secrete ruseşti planifică provocarea unei crize politice la Chişinău, pe fondul interzicerii simbolurilor invaziei în Ucraina prin intermediul protestelor în masă. Tot în acest raport se afirmă că, după ce Chişinăul a interzis utilizarea publică a simbolurilor militare ruseşti şi a panglicii Sf. Gheorghe, serviciile secrete ucrainene au început să primească informaţii potrivit cărora generalul-maior Dmitri Milyutin de la Serviciul 5 al FSB, responsabil pentru Republica Moldova, discuta despre organizarea unei mişcări de protest în Moldova, care să folosească în mod intenţionat simbolurile interzise în masă, incitând pe această cale spiritele şi destabilizând situaţia politică internă.

N-au trecut nici trei zile după publicarea raportului menţionat mai sus, cum pe 25 aprilie, mass-media din regiunea transnistreană a raportat că aşa-numitul minister al securităţii de stat de la Tiraspol a fost bombardat cu lansatoare de grenade, chiar dacă la momentul atacului clădirea era pustie. Ulterior, în dimineaţa zilei de 26 aprilie, în raionul Grigoriopol au răsunat două explozii, drept urmare fiind scoase din funcţiune două antene radio ale centrului „Maiak”. A fost anunţat şi un atac asupra aerodromului militar din Tiraspol. Ca la comandă, la televiziunile din Moscova s-a început un adevărat tsunami propagandistic privind necesitatea unui desant militar rus în Transnistria, concomitent cu recunoaşterea independenţei enclavei secesioniste transnistrene de către Duma de Stat. Iar unul din propagandiştii de vârf al lui Putin, Serghei Marcov, a declarat pentru cotidianul rus Pravda, că România intenţionează să atace Transnistria cu sprijinul NATO şi cu participarea armatei ucrainene, ca mai apoi să anexeze Republica Moldova. Anterior, şi fostul ministru al apărării al aşa-numitei Republici Populare Doneţk, Igor Strelkov, a declarat că, potrivit informaţiilor pe care le deţine, România se pregăteşte pentru ocuparea Republicii Moldova.

Riscuri teoretice şi practice, declarate şi nedeclarate de invazie, din exterior

Judecând după maniera de comportament-precedent în Ucraina, putem deduce că în plan propagandistic Moscova, deja, este pregătită pentru invazia militară a Republicii Moldova. Însă, cel puţin deocamdată, nu s-au copt alte premise necesare, cum ar fi acelea de logistică militară. Situaţia din Odessa rămâne condiţia definitorie privind calculul unei operaţiuni militare în Republica Moldova. Dar rezistenţa Odessei impune o ajustare a planurilor ruse cu privire la joncţiunea cu Transnistria. Cel puţin la televiziunile din Moscova activ se discută planul unui desant rus pe litoralul din Bugeac al Mării Negre, ocolind şi învăluind Odessa. În confirmarea existenţei unui asemenea plan vine şi distrugerea cu rachete ruse a podului de la Zatoka, unica legătură de cale ferată ucraineană cu această zonă. Pe de altă parte, secretarul Consiliului rus de Securitate, Nikolai Patruşev, insinuează că politicile Occidentului şi ale regimului de la Kiev, duc la spargerea Ucrainei în mai multe state. În acest context este bine să rememorăm un vechi plan secesionist de creare a aşa numitei republici din Bugeac, eşuat în 2015, dar care, pus în aplicare azi, comportă un pericol suplimentar de revigorare a separatismului găgăuz în Republica Moldova.

Chiar dacă la nivel oficial poziţia Moscovei în raport cu Republica Moldova este exprimată în termini conciliatori de către viceministrul rus de externe Andrei Rudenko, care la această etapă a evenimentelor atestă faptul că Rusia nu vede niciun risc în regiunea separatistă a Republicii Moldova - Transnistria - şi doreşte o soluţionare paşnică a situaţiei de acolo. Însă această atitudine împăciuitoare a oficialului rus pe nimeni nu trebuie să inducă în eroare, luând în calcul declaraţiile de nu demult, la cel mai înalt nivel ale Moscovei, despre imposibilitatea unui război împotriva Ucrainei, care, până la urmă, s-au adeverit a fi o înşelăciune ordinară. Nici dificultăţile de aprovizionare a unei operaţiuni militare ruse în Republica Moldova nu pot servi ca garanţie împotriva unei eventuale agresiuni. Să ne aducem aminte despre gafa fundamentală de calcul a strategilor de la Kremlin privind perspectiva războiului din Ucraina. Mai mult, în lumina împotmolirii militare în Ucraina, Putin are nevoie de o istorie militară de succes pentru a o vinde opinii publice ruse în cadrul festivităţilor de 9 mai. Republica Moldova, cu o armată naţională ignorată de politicul moldovenesc pe parcurs de 30 de ani, cu o societate dezlânată identitar, cu o puternică coloană a cincea pro rusă este o ţintă facilă, dacă nu ideală pentru planurile revizioniste ale lui Putin. În aceste condiţii ar fi o mare iresponsabilitate politică, dar şi civică să fie ignorate toate aceste riscuri iminente ale unei invazii militare ruse în Republica Moldova.

Suport urgent pentru armată

Este adevărat că potenţialul de ripostă a Chişinăului la aceste riscuri este supărător de limitat. Cu atât mau mult este nevoie să fie activate toate posibilele răspunsuri la provocările de securitate existente. Este categoric contraindicat ca aceste răspunsuri să se limiteze doar la deciziile oficial anunţate de Conciliului Superior de Securitate, din 26 aprilie curent. Republica Moldova are nevoie nu doar de chemări la vigilenţă, dar şi de măsuri practice de descurajare militară a potenţialii agresiuni din exterior, în speţă, din partea forţelor militare ruse şi forţelor paramilitare transnistrene, cantonate în stânga Nistrului. Armata Naţională are nevoie de urgenţă să fie înzestrată cu un număr suficient de rachete anti-tanc şi anti-aviaţie de tip Javelin şi Stinger – armament defensiv - care şi-au dovedit eficienţa în războiul din Ucraina. Este inadmisibil să se ignore prezenţa a zeci de tancuri şi elicoptere de luptă în Transnistria, pe când Armata Naţională este în lipsă totală de asemenea gen de armament.

Un stat poate fi apărat doar de cetăţenii săi, conştienţi de cauza pe care o apără

Escaladarea tensiunilor în Transnistria riscă să fie complementată cu posibile conflicte interne pe malul drept al Nistrului pe motiv de percepere neunivocă şi uneori diametral opusă de diferite segmente ale societăţii moldoveneşti, a semnificaţiei istorice a zilei de 9 mai, fapt care cu uşurinţă poate fi folosit de Moscova ca argument de pretinsă încălcare a drepturilor cetăţenilor ruşi în Republica Moldova şi, în consecinţă, ca pretext pentru o intervenţie militară în pretinsa apărare a lor. În aceste condiţii, imperios se cere ca opoziţia politică de stânga să renunţe în acest an, din considerente de securitate naţională, la organizarea acţiunilor publice de amploare privind celebrarea zilei de 9 mai. Încălcarea acestei cereri absolut justificate, echivalează cu complicitatea la aţâţarea războiului şi cu trădare de Patrie. A fost o ratare lipsa acestei cerinţe, cum şi a aprecierii respective a refuzului de către opoziţia de stânga de a se conforma cererii, în deciziile recentului Consiliu Suprem de Securitate.

În ultimele zile au început să crească exponenţial riscurile extinderii războiului asupra Republicii Moldova. În aceste condiţii încercările de a prezenta aceste riscuri prin prisma unor speculaţii de presă, menite să inducă panică în societate, devin categoric contraproductive şi chiar periculoase. La această etapă este nevoie de o mobilizare masivă a societăţii moldoveneşti, de măsuri deosebit de energice de consolidare a capacităţii de apărare a statului. Un stat poate fi apărat doar de cetăţenii săi, conştienţi de cauza dreaptă pe care o apără. De aici comunicarea publică, alături de alte măsuri de consolidare a capacităţii de apărare a statului, devin o prioritate majoră a guvernării. E timpul să ne aducem aminte de vechiul şi dea pururea actual dicton roman: „Vrei pace, pregăteşte-te de război”...