Venezuela: Hugo Chavez candidează pentru un al treilea mandat

Venezuelenii sunt chemaţi duminică la urne în ceea ce este considerat cel mai important scrutin din America Latină din ultimii ani.

După 14 ani de putere, preşedintele controversat Hugo Chavez se confruntă cu cel mai puternic rival al său de până acum - candidatul de centru-dreapta Henrique Capriles.

Când Chavez a preluat puterea, în 1999, a reprezentat primul val al liderilor de stânga din America Latină, cunoscuţi drept "Valul roz", care a câştigat o funcţie de conducere în regiune.

Alături de bolivianul Evo Morales şi de ecuadorianul Rafael Correa, Chavez a stabilit o bază ideologică fermă în regiune, bazată pe o opoziţie puternică faţă de Statele Unite, pe susţinere faţă Fidel Castro, naţionalizarea multor sectoare ale economiei şi implementarea politicilor socialiste, prin aşa-numita "Revoluţie Bolivariană". În cazul în care va fi reales la vârsta de 57 de ani pentru un nou mandat de 6 ani, Hugo Chavez va aduna, la sfârşitul preşedinţiei sale, 20 de ani în fruntea statului.

Din 1998 încoace Chavez şi partidul său au câştigat 13 scrutine diferite şi toate pe bune, adică până şi opoziţia a recunoscut că n-au fost trucate. Care este reţeta carismaticului lider de la Caracas, operat acum doi ani de un cancer pe care l-a făcut public?

În primul rând că i-a băgat în seamă şi i-a ajutat pe compatrioţii săi, lucru pe care predecesorii săi n-o făceau, notează RFI.

Petroleos de Venezuela, principala firmă publică petrolieră, a fost pusă în slujba aşa-zisei revoluţii bolivariene. Întreprinderea este cea care finanţează direct toate programele sociale în domeniul educaţiei, al sănătăţii, alimentaţiei şi locuinţelor.

Șeful firmei este adesea în paralel şi ministru al energiei şi minelor. Mai toţi cercetătorii sunt de acord în a recunoaşte că de când e Chavez la putere jumătate din populaţie a ieşit din sărăcie.

Cu toate acestea, ţara rămâne prost condusă dând naştere la situaţii absurde, incredibile pentru cineva care dispune teoetic de o asfel de mană cerească : drumurile din Venezuela sunt pline de gropi, curentul se întrerupe des, spitalele sunt insalubre iar mare parte din alimente sunt importate.

Cât despre industrie - cu excepţia celei petroliere - ea este inexistentă. Nu în ultimul rând, bilanţul lui Chavez în materie de securitate este alarmant, Venezuela a devenit sub mandatele sale succesive una dintre cele mai violente ţări sud-americane.

Succesul liderului de la Caracas se datora până nu demult şi incompetenţei opoziţiei, lucru care pare să se fi schimbat însă.

Principalul partid din opoziţie, MUD - Masa unită pentru democraţie - fireşte că denunţă politica lui Chavez. Pentru liberali, politizarea sectorului energetic e de exemplu o catastrofă.

"Firma trebuie să producă petrol nu găini sau blocuri" spunea nu demult într-un interviu acodat ziarului Le Monde candidatul opoziţiei. Henrique Capriles Radonski, în vârstă de 40 de ani şi descendent al unor supravieţuitori polonezi ai Holocaustului, promite însă că nu va naţionaliza PDVSA dacă este ales preşedinte.

Vrea doar s-o transforme într-o firmă eficientă şi bine condusă, "oamenii de acolo trebuie să muncească nu să iasă în stradă să-şi manifesteze sprijinul în favoarea revoluţiei" mai e de părere Capriles. Vom vedea duminică dacă populaţia împărtăşeşte sau nu această viziune.

Sondajele de opinie prezic mai toate o victorie, la limită, a actualului şef de stat revoluţionar.

Se poate spune că nu atât postul de preşedinte este în joc duminică în Venezuela cât controlul asupra rezervelor de petrol.

În Venezuela se consideră că existà cele mai mari rezerve de petrol din lume - mai mari deci decât în Arabia Saudită - evaluate la circa 300 de miliade de barili.

Cu toate acestea, ţara nu produce decât 3 la sutà din petrolul mondial. PDVSA - firma de stat care gestionează deci bogăţia născută din petrol - ar primi anual circa o sută de miliade de dolari, resurse fenomale pe care le redistribuie sub formă de rentă la toată ţara.

Motiv pentru care întreprinderea nu are capitalul necesar ca să dezvolte uriaşele zăcăminte petrolifere de sub bazinul râului Orinoco.

Chavez oferă petrol subvenţionat pentru Cuba, Nicaragua şi mai multe state din zona Caraibelor.

Capriles a anunţat că va anula această schemă şi va cheltui mai mulţi bani pentru a ajuta populaţia săracă a ţării.

Diferențele dintre cei o doi candidați

În timpul anilor săi la putere, Chavez a implementat ceea ce numeşte "Revoluţia Bolivariană", impunând politici socialiste şi naţionalizând sectoare cheie ale economiei.

Venezuela a avut de câştigat de pe urma preţului mare al petrolului în ultimul deceniu, ceea ce i-a permis lui Chavez să crească cheltuielile sociale.

Programe de ajutor social, redistribuirea terenului şi veniturilor i-au atras susţinerea ferventă a alegătorilor săraci, dar i-a îndepărtat pe venezuelenii bogaţi.

Chavez îl are ca sursă de inspiraţie pe liderul cubanez Fidel Castro şi se prezintă drept un zid împotriva "imperialismului" american.

La polul opus, Henrique Capriles provine dintr-o familie bogată. Avocat de profesie, Capriles a devenit cel mai tânăr membru al Camerei Deputaţilor, la vârsta de 25 de ani. El a fost primar al Baruta, o suburbie a Caracasului, şi guvernator al statului Miranda.

Capriles i se opune de mult timp lui Chavez. El a fost închis pentru scurt timp, fiind acuzat că a incitat la asedierea ambasadei Cubei, în timpul unei lovituri de stat din 2002. El a fost achitat ulterior.

Capriles susţine piaţa liberă şi spune că anii de conducere socialistă a lui Chavez trebuie să se încheie, pentru a facilita companiile şi investiţiile private. El a promis, însă, să menţină programele sociale ale lui Chavez.

Capriles vede Brazilia ca model de dezvoltare şi aspiră să îl copieze pe preşedintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva.