Utopie sau paradis fiscal în mișcare? Freedom Ship, orașul plutitor cu 80.000 de locuitori care va ocoli pământul

În era în care mega-navele de croazieră par să fi atins limitele ingineriei navale, un proiect de o anvergură fără precedent amenință să le reducă la statutul de simple ambarcațiuni de agrement.

Freedom Ship, propiectul unui oraș plutitor/FOTO:X

Este vorba despre „Freedom Ship”, un concept revoluționar de oraș plutitor estimat la 12 miliarde de lire sterline, proiectat să găzduiască o populație permanentă de 80.000 de oameni, echivalentul unui oraș de dimensiuni medii din Europa.

Arhitectura acestui gigant de 2,3 milioane de tone brute este amețitoare: o lungime de aproape doi kilometri, o lățime de peste 240 de metri și o înălțime de 30 de punți. Dincolo de dimensiuni, structura sa reprezintă un experiment de autonomie statală și socială. „Freedom Ship” va dispune de școli, universități, artere comerciale întinse pe patru punți, filiale bancare, un stadion cu 15.000 de locuri, muzee și o sală de concerte simfonice. La etajul superior vor fi amplasate opt heliporturi.

De asemenea, proiectul prevede un acvariu uriaș, cluburi de noapte, un food hall pe două niveluri și zone extinse de divertisment. Pentru copii, sistemul educațional ar acoperi toate nivelurile, de la școala primară până la învățământul superior.

Interiorul ar include un sistem de transport de tip tramvai, conectând mai multe „cartiere” ale orașului plutitor. Pe lângă acestea, ar exista aproximativ 24 de kilometri de promenade pietonale și mai multe hectare de spații verzi.

Un experiment juridic în apele internaționale

Din punct de vedere dinamic, orașul plutitor va efectua o rotație completă în jurul Terrei o dată la doi ani, navigând cu o viteză de croazieră de șapte noduri. Dimensiunile sale colosale îl vor împiedica să acosteze în orice port existent. Drept urmare, nava va staționa exclusiv în apele internaționale, transferul pasagerilor și al aprovizionării fiind asigurat de o flotă permanentă de feriboturi și șalupe de mare viteză.

Această izolare geografică voluntară ascunde însă o miză politică și juridică profundă, specifică zonelor gri ale dreptului maritim internațional. Roger Gooch, directorul executiv al Freedom Cruise Line International, recunoaște deschis că proiectul include un spital de cercetare medicală de ultimă generație care a atras deja atenția marilor institute globale.

„Am fost abordați de centre de cercetare medicală tocmai pentru că nava va opera în afara jurisdicției oricăror organisme de reglementare statale. Freedom Ship va deveni un spațiu ideal pentru experimente și proceduri care, pe uscat, sunt blocate de birocrație sau legislație.”

Asumarea acestui statut de „rezidență extrateritorială” ridică semne de întrebare legitime la nivelul comunității internaționale privind supravegherea etică și controlul fluxurilor financiare, mai ales în condițiile în care holdingul mamă va gestiona direct un cazinou masiv la bord, funcționând ca un veritabil paradis fiscal și legislativ în mișcare, scrie The Telegraph.

Între filantropie și marketing strategic

Pentru a susține energetic o asemenea structură fără a genera o amprentă de carbon catastrofală, proiectanții mizează pe implementarea propulsiei nucleare. Gooch promovează o agendă ambițioasă de sustenabilitate, susținând că nava va acționa ca un aspirator ecologic, curățând oceanele de deșeuri plastice pe măsură ce le traversează.

În spatele conceptului tehnico-ecologic se află arhitectul Kevin Schopfer, un specialist recunoscut în arcologie – disciplina care îmbină arhitectura cu ecologia. Schopfer, cunoscut pentru proiectul său „Noah” conceput pentru a atenua efectele creșterii nivelului mărilor în New Orleans, explică faptul că designul a fost gândit pentru a evita aspectul unui monolit industrial: „Am îndulcit toate liniile exterioare și am acordat o atenție deosebită spațiilor verzi și zonelor de promenadă pentru ca structura să poată respira”.

Va prinde viață proiectul după 30 de ani?

În ciuda entuziasmului echipei de management – din care fac parte experți navali din Singapore și Florida –, „Freedom Ship” rămâne, pentru moment, la stadiul de schiță. Ideea, propusă inițial în anii '90 de inginerul american Norman Nixon (decedat în 2012), a fost abandonată și reluată de mai multe ori.

Marea barieră rămâne capitalizarea inițială. Dacă finanțarea va fi securizată, construcția va demara în Indonezia, unde structura metalică a pântecului navei va fi realizată pe bucăți și asamblată direct în largul mării. Planul de afaceri prevede ca mentenanța să se facă exclusiv în apă, fără ca nava să intre vreodată într-un doc uscat.

Până în prezent, piața rezidențială maritimă a înregistrat succese modeste, doar comunitatea exclusivistă „The World” și proiectul mai accesibil „Villa Vie Odyssey” reușind să devină operaționale. Cu o capacitate de opt ori mai mare decât „Star of the Seas” – actualul deținător al recordului mondial în materie de croaziere –, „Freedom Ship” reprezintă fie următorul salt evolutiv al habitatului uman, fie una dintre cele mai costisitoare și utopice iluzii tehnologice ale secolului XXI.