UE: Perspective tot mai vagi

Integrarea europeană a fost cel mai important progres de pe bătrânul continent în secolul XX. 

Comunitatea europeană a reprezentat un model pentru o viitoare ordine mondială, care se remarca prin graniţe deschise şi triumful unei pieţe sociale responsabile. Europa era exemplul perfect pentru a demonstra că adevăratul leadership nu se bazează pe forţă, ci pe încrederea în exemplul propriu.

Cu toate acestea, astăzi nu a mai rămas aproape nimic din ambiţiile sale de la sfârşitul secolului trecut. Ar fi fals să punem toate acestea pe seama recesiunii globale. De vină este şi criza conceptului de integrare europeană.

Extinderea a perturbat echilibrul intern, dar ar fi nedrept să se dea vina pe Europa Centrală şi de Est pentru situaţia actuală din Uniunea Europeană. În timp ce criza globală a erupt, noile state membre au fost primele care s-au clătinat. Pentru a adera la UE, Letonia, Lituania şi Ungaria au luat măsuri dureroase pentru a-şi adapta economiile. Dacă nu este dificil să obligi Riga şi Vilnius să strângă cureaua, este totuşi extrem de greu să faci presiuni asupra Atenei, unde „lupta pentru drepturi" explodează chiar şi fără un pretext anume.

Europa se află într-un cerc vicios. Dacă nu ajută Grecia, situaţia din această ţară poate avea consecinţe imprevizibile pentru întreaga zonă euro. Dar ajutorul poate fi interpretat şi ca o încurajare a unei politici economice iresponsabile pe spinarea contribuabililor oneşti din alte ţări. Din considerente economice, ar trebui să se ia în considerare excluderea Greciei din zona euro, dar reîntoarcerea Atenei moneda naţională, drahma, ar putea distruge complet economia acestui stat şi ar provoca daune de imagine şi mai grave monedei unice. În consecinţă, nu există altă soluţie decât salvarea Greciei.

Bătrânul continent, a cărui forţă a fost tocmai perioada de integrare, într-un ritm gradual, nu a reuşit să se adapteze ritmului tot mai alert de dezvoltare internaţională în condiţiile globalizării. Rezultatul este evident: deformarea construcţiei armonioase ridicată într-un mod atât de amănunţit, pierderea dinamismului şi renunţarea la iniţiativele integraţioniste. Toate acestea sunt semne că ambiţiile europene se estompează cu timpul.