UE, între China & India

La sfârşitul lunii trecute, lideri ai UE au avut de făcut două deplasări la capătul celălalt al Eurasiei. Al zecelea summit UE-China (Beijing, 28 noiembrie) a fost centrat pe

La sfârşitul lunii trecute, lideri ai UE au avut de făcut două deplasări la capătul celălalt al Eurasiei.

Al zecelea summit UE-China (Beijing, 28 noiembrie) a fost centrat pe devaluarea yuanului pentru reducerea deficitului comercial cu China şi pe eliminarea unor dintre restricţiile investiţiilor străine pe această piaţă. Detaliu: şi europenii cer protecţia proprietăţii intelectuale. Omisiune: europenii au uitat să mai lege cerinţele liberalizării comerciale de cele privind respectarea libertăţilor civile.

Al şaselea summit UE-India (30 noiembrie, New Delhi) a promis "un ambiţios tratat de liber-schimb în 2008", care să înlesnească exporturile şi investiţiile reciproce. Problemă: cerinţele extreme ale europenilor, precum condiţiile de muncă, standardele tehnice sau transparenţa achiziţiilor publice. Detaliu: reducerea emisiilor de carbon indiene, tot mai mari în cantitate absolută, dar încă foarte mici per capita.

Economiile Chinei şi Indiei cresc fiecare cu aproape 10% pe an. Explozia continuă a celor doi giganţi asiatici este o condiţie pentru creşterea economică a UE, odată cu menţinerea cererii globale. UE este cel mai mare partener comercial al Chinei (cu schimburi de 300 miliarde de euro anul acesta). Statutul obligă la anumite timidităţi politice. UE este şi primul partener comercial al Indiei (cu 47 miliarde de euro în 2006) şi unul dintre marii investitori străini pe subcontinent (25% din total). Pentru menţinerea acestui succes, UE investeşte 470 milioane de euro în promovarea afacerilor şi tehnologiilor europene în India.

Cât mai poate dura însă acest succes economic? După ce două companii auto chinezeşti s-au bătut pentru tehnologiile MG Rover - marca ajunsă falită -, două companii auto indiene se bat pentru Land Rover - scoasă le mezat de Ford. Beijingul tocmai a comandat Airbus de 30 de miliarde de euro, dar EADS va delocaliza tot mai mult din producerea Airbus în China. Cine va mai coase hainele producătorilor "occidentali" când China va construi propriul "autobuz aerian"? Probabil alte state sărace din Asia şi Africa. Dar ce va mai menţine bogăţia statelor din Europa?

Mai departe, ambiţia UE de a fi o putere globală nu mai depinde doar de ambiţiile concurente ale SUA, de a rămâne, şi ale Rusiei, de a redeveni mare putere, ci şi de aceleaşi China & India. Deşi deficitul comercial al UE cu China creşte cu 17 milioane de euro pe oră, bugetele familiale şi macrostabilitatea economiilor occidentale depind de exporturile ieftine chinezeşti. Prilej pentru Beijing să aibă o politică internaţională tot mai activă, din Micronezia în Africa, din America Latină în Antarctica. Celălalt reper geostrategic global este India, pe care SUA vor să o ralieze la "axa democraţiilor asiatice", contrapusă ascensiunii militare a Chinei.

Deşi se consideră că Merkel & Brown sunt mai sino-sceptici decât Schroeder & Blair, Sarkozy a negociat vânzarea aparatelor Airbus cu un pragmatism a l'americaine dus până împotriva intereselor SUA: industria de armament franceză insistă ca UE să ridice embargoul pe modernizarea "Armatei Populare de Eliberare". După ce au înlocuit, în siajul american, liberalizarea în cadrul OMC cu tratatele de liber-schimb bilaterale, europenii ar putea accepta şi ralierea NATO la axa de securitate Japonia-Australia-Coreea de Sud-Singapore.

Petre Munteanu este Managing Editor al FP România