Top 100 FP România/ 2014 - categoria Economie şi Afaceri, versiune extinsă
0
Am găsit în agricultura mari afaceri autohtone – chiar şi inovaţie cu potenţial global. Din industrii ne-am convins că statul poate să fie un proprietar cu profit – dar şi că regiile şi primăriile pot pune beţe în roate producătorilor români. Am găsit companii locale care se dezvoltă în străinătate – ca şi companii străine care pot dopa industriile locale. Am mai găsit creativitate în marketing – şi interes pentru etică în afaceri.
Fragment din lista Top 100 FP România/ 2014, publicată în ediţia FPR nr 44 (feb/ mar 2015) - versiune extinsă faţă de print.
Vedeţi şi Premiile FP România 2015 - înmânate în cadrul Galei FP România 2015.
1 – Mihai Anghel
Agricultor, proprietar al Grupului Cerealcom
Pentru planurile de afaceri, dar şi pentru analiza stării naţiunii.
Mihai Anghel, cu 800 de angajaţi, 25.000 ha de teren arabil şi afaceri de 80-100 de milioane de euro anual, a anunţat că vrea să devină primul producător român care să se lupte de la egal la egal cu traderii internaţionali pentru a câştiga licitaţii în „pieţele tradiţionale” de export de materii prime agricole ale României – transmitea anul trecut Ziarul Financiar. În prezent, Grupul Cerealcom, cu baza în judeţul Dolj, integrează o mare parte din producţia de cereale din sudul ţării: o treime din rulajul sezonier provine din recolta proprie (circa 150.000 t), restul sunt achiziţii. Ca exemplu de investiţii, antreprenorul agricol Mihai Anghel a luat o finanţare chineză, de circa 10 milioane de euro, pentru construcţia a două silozuri de câte 60.000 de tone. „Eu nu sunt fermier. Eu mă consider ţăran. Fermieri sunt aceia care au terenul în proprietate. Reinventarea cuvântului de moşier este o treabă de identitate. La noi, prin sângele celor care lucrează acum tereurile arabile a curs sânge de ţărăn, nu a curs niciodată sânge de fermier“, spune Mihai Anghel, citat de ZF.
Mai general, agricultorul oltean este plin de năduf pe mersul naţiunii: „Uitaţi-vă la satele prin care treceţi şi o să vedeţi că nu s-a mai construit nimic de ani de zile, e plin de dărăpănături, la trei case poţi vedea una pustie, iar celelalte două abia mai stau în picioare. În ritmul acesta, în 20 de ani nici nu vor mai exista. Atât pământ în jurul satelor lăsat de izbelişte! Pământul, după oameni, este cea mai importantă resursă a unei naţiuni. El poate fi o alternativă la continuitatea noastră, la perpetuarea noastră aici, pe pământ. Dar noi, aşa cum am făcut cu toate celelalte valori pe care le-am avut, n-am pus preţ pe nimic: nici pe industrie, nici pe resurse şi nici pe oameni” – şi-a strigat domnul Anghel năduful, în Piaţa financiară. „Marea majoritate a pământului pe care îl lucrez este închiriat de la 10.000 de proprietari. Lucrez în arendă 25.000 de acri şi în 15 ani am reuşit să cumpăr 4.000 de hectare. Contractele de arendă, atâta timp cât nu ai posibilitatea să le faci publice, nu valorează doi bani. La noi terenul e foarte ieftin, mai ieftin de 10-20 de ori decât în Europa. Vor veni străinii, din toate părţile lumii, să-l cumpere, iar noi vom fi condamnaţi să devenim căpşunari în ţara noastră. E doar o problemă de timp. (…) Pământul ar putea hrăni 80 de milioane de oameni, dar noi hrănim doar jumătate din populaţia ţării, adică de vreo 10 ori mai puţin, iar pentru cealaltă jumătate importăm hrană. Păi, mai puţin de atât nici n-ar putea să producă acest pământ!”
notabil
• Omul de afaceri Marius Bucur, care deţine Brise Group, cel mai mare trader şi integrator de agrobusiness cu capital local, a înregistrat anul trecut societatea financiară non-bancară Brise Capital IFN, prin intermediul căreia urmează să ofere finanţări fermierilor cărora le livrează deja îngrăşăminte şi pesticide şi de la care cumpără cereale – a informat ZF. Marius Bucur (39 de ani) este singurul antreprenor român din topul celor mai mari zece companii de agrobusiness de pe piaţa locală prin intermediul companiei sale Brise Group, fondată în urmă cu 13 ani. Brise Group şi-a majorat încasările de şase ori în ultimii cinci ani, până la 262 milioane de euro, făcându-şi loc între multinaţionale ca Toepfer, Cargill sau Ameropa.
2 – Dimitrie Muscă
Inginer agronom, director al Combinatului Agroindustrial Curtici
Pentru că arată ce am fi putut avea – şi ce mai putem pierde.
Dimitrie Muscă figurează printre cei mai bogaţi agricultori din România cu toate că este doar directorul unei foste Cooperative Agricole de Producţie, din vremea comunismului. Povestea minunii de la Curtici începe în 1987, când inginerul Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte al unuia dintre cele mai sărace CAP-uri în ţară. În primul an a construit o cantină şi o brutărie şi aşa a început să atragă oamenii – a povestit el un reportaj al emisiunii „România, te iubesc” de la ProTV. După revoluţie, localnicii nu şi-au luat pământurile şi nu au distrus clădirile. Le-au lăsat tot pe mâna inginerului Muscă, ei devenind acţionari – acum sunt 3.500 de acţionari, ţinând la un loc 7.500 de hectare (faţă de 2.200, câte se aflau în CAP-ul de dinainte de ‘89). Pentru fiecare hectar, acţionarii primesc 1.500 de kg de cereale sau controvaloarea lor în bani sau pită.
În 25 de ani, CAP-ul sărac s-a transformat într-un bogat Combinat AgroIndustrial (CAI) – după modelul unui combinat pe care Muscă l-a văzut în fosta Iugoslavie. CAI Curtici a ajuns acum la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro pe an, cu un profit de 4-5 milioane de euro – profit care se reinvesteşte în modernizare şi dezvoltare. În timp ce o medie naţională de 3,5 t/ha la grâu este considerată bună, la Curtici se depăşesc constant 7 t/ha. Din fostul CAP s-a păstrat ferma de vite, dar CAI are acum şi 24.000 de porci. Cerealele sunt folosite mai ales la creşterea animalelor şi în brutarie. Laptele şi carnea se vând într-o reţeaua proprie de 35 de magazine, din trei judeţe. Mai e ceva, exemplar: specialiştii tineri care vin să muncească acolo primesc o locuinţă de serviciu şi un loc de muncă bine plătit – un mecanizator poate câştiga şi peste 2.000 de euro într-o lună.
Inginerul agricol Dimitrie Muscă are însă o spaimă: gazele de şist – aveau să constate reporterii ProTv. Anul trecut, domnul Muscă şi-a scos oamenii la miting în centrul Aradului: „Aceste pământuri nu merită să fie distruse, pentru că vom plânge. (…) Ce vom face? Ducem copiii să lucreze în străinătate şi aducem mâncare de acolo pentru populaţia care îmbătrâneşte aici? Altceva nu ne rămâne nimic.”
notabil
• Tiberiu Nagy, care exploatează câteva sute de hectare de teren arabil în Arad, a avut anul trecut o recoltă de porumb de 18 t/ha, de patru ori peste media naţională, pe o parcelă de 3,5 ha irigată cu un sistem prin picurare, o soluţie mai puţin folosită de producătorii de cereale – a semnalat ZF.
de urmărit
• Cartoful mov este, în acest moment, cea mai profitabilă cultură agricolă pe suprafeţe mici şi nu numai. Un fermier care cultivă un singur hectar poate câştiga peste 200.000 de euro! – s-a entuziasmat agrointel.ro. Gabi Sandu, primul şi singurul fermier care a reuşit aclimatizarea acestei plante în România, spune că întreaga sa recoltă s-a vândut rapid, în Italia.
• Emeric Kolbaszer a amenajat în localitatea Ciuperceni, la 15 kilometri de Satu Mare, prima plantaţie 100% bio de goji din Europa – anunţa Adevărul. Şi vrea să ajungă la o plantaţie de 12,5 hectare, ca să livreze fructele goji marilor producători din industria farmaceutică, unde există o cerere foarte mare.
3 - Gabriel Iuga
Antreprenor, proprietar Naturlact
Pentru inovaţie în alimentaţie.
Ne plângem că România exportă grâu şi importă biscuiţi – corect, dar în agribusinessul românesc există şi antreprenori de anvergură globală... Chiar dacă acum sunt mici. Un înterprinzător din comuna Odoreu, judeţul Satu Mare, fabrică „un produs unic în lume, foarte nutritiv, gândit pentru perioade de calamitate sau de război” – relata vara trecută Adevărul. Gabriel Iuga, proprietarul fabricii Naturlact, prepară o brânză care, potrivit sursei citate, „nu are termen de valabilitate, adică poate fi consumată şi la câteva decenii după livrare, şi care poate fi păstrată la temperaturi de peste 25 de grade Celsius”. Gabriel Iuga a descoperit reţeta – încă experimentală – după ce o grupare economică arabă i-a solicitat o brânză rezistentă la căldurile deşertului. „E o procedură extrem de lungă care durează aproximativ nouă luni, plus procesul de maturare. La finalul procedeului brânza devine foarte tare pe dinafară, cu o carcasă de circa 10 mm”, a explicat Gabriel Iuga pentru Adevărul. În prezent, produsul este realizat în cantităţi mici, un lot pe săptămână. Apoi este dus într-o cămăruţă special amenajată pentru procesul de maturare a brânzei. Şi se ţine acolo… cinci ani. După maturare şi finisare, brânza ajunge să coste 440 de lei/kg – dar 100 de grame ţin de foame o zi întreagă... Costurile de realizarea a fabricii de la Odoreu s-au ridicat la aproape două milioane de euro, bani europeni. Notabil, în fabrica de la Odoreu se mai realizează un „aliment-medicament”, recomandat în dietele de slăbit sau în afecţiuni digestive: un zer obţinut după o reţetă de sute de ani – moştenită de domnul Iuga de la bunica sa, „baba doftoroaie” care prepara acest zer pentru Casa Regală a României.
notabil
• Meotis, un producător de lactate din Covasna, a obţinut, printr-un program de cercetare în valoare de 50.000 de lei, realizat în colaborare cu institutul naţional de cercetare ICECHIM, o băutură energizantă din zerul rămas în urma procesului de producţie a brânzeturilor. Proiectul a fost cofinanţat de stat cu 45.000 de lei, restul fiind investiţia producătorului. Produsul rezultat a fost botezat Fructozer, şi este livrat în mai multe variante – cu aromă de căpşuni, mentă cu cafea şi lămâie.
de urmărit
• „Ferma fraţilor Căţean nu are nimic dintr-o fermă românească, totuşi. Şi o să vă spun de ce: pentru că este o fermă europeană, multilingvă, multiculturală, pasionată şi pasională. Şi-au luat curajul în dinţi şi au refăcut transhumanţa strămoşilor noştri, cu 300 de oi, nu de-a lungul, ci parcurgând Carpaţii, prin România, Ucraina, Polonia, Cehia şi Slovacia, în mai-septembrie 2013. Doar pentru a celebra transhumanţa istorică a vlahilor, pentru a dovedi că avem, cu acei ceilalţi păstori europeni, o cultură şi valori comune” – povestea anul trecut Iulia Badea-Gueritee, jurnalistă în Franţa şi contributoare la FPR, după o vizită la această stână, împreună cu Comisarul european pentru agricultură al vremii, Dacian Cioloş. În 1998, cei trei fraţi Căţean – unul veterinar, altul economist şi mezinul cascador – au moştenit 30 de oi, o vacă şi un cal; acum au 1.100 de oi, 110 vaci şi 9 cai – şi visează să facă primul milion de euro din oierit.
4 – Hidroelectrica
Pentru demonstraţia că statul este doar conjunctural un prost proprietar şi manager.
Aflată încă în insolvenţă, Hidroelectrica estima în decembrie un profit de 248,4 milioane de euro pentru 2014, cel mai mare câştig din istoria companiei energetice de stat. Hidroelectrica are o capacitate de producţie instalată de 6.400 MW, circa o treime din totalul unităţilor de producţie din România, şi asigură anual tot circa 30% din necesarul de electricitate al ţării. „Insolvenţa Hidroelectrica a răsturnat eterna paradigmă că statul este un prost manager. (...) Când statul va înţelege că managementul companiilor sale trebuie încredinţat unor oameni recomandaţi de competenţe profesionale, probitate morală, capabilităţi manageriale şi nu de carnetul de partid, atunci statul va deveni un bun administrator, iar companiile statului nu vor mai genera doar arierate, şomaj, falimente sau privatizări păguboase, ci vor deveni adevărate motoare de creştere economică şi piloni de stabilitate socială", a declarat, cu ocazia anunţării recordului financiar, Remus Borza, administratorul judiciar al companiei, citat de Mediafax. Compania, controlată de Departamentul pentru Energie, este în insolvenţă din luna februarie anul trecut – a doua oară în mai puţin de un an, după procedura similară din perioada iunie 2012 - iunie 2013. (Notă: FPR îl premia anul trecut pe domnul Remus Bogza pentru scoaterea companiei la liman, prin prima insolvenţă – a doua insolvenţă era anunţată chiar în ziua înmânării premiului, în cadrul Galei FP România 100/ 2013.)
notabil
• Anul trecut aflam şi că primele 20 de companii de stat au câştigat împreună în 2013 aproape 350 de milioane de euro, faţă de pierderile de 85 de milioane de euro din 2012 – Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica fiind primele în clasamentul profiturilor.
de urmărit
• Hidro Tarniţa, firma care va administra viitoarea hidrocentrală pe pompaj de la Tarniţa-Lăpuşeşti, proiect de peste 1 miliard de euro, va fi scutită de mai multe taxe şi tarife, iar unitatea de producţie a electricităţii va fi declarată de interes strategic naţional – s-a anunţat anul trecut.
• Guvernul a aprobat anul trecut constituirea unei companii de proiect mixte româno-bulgare pentru dezvoltarea unei hidrocentrale de 400 MW pe Dunăre, la Turnu Măgurele – Nicopole.
• Anul trecut, compania de stat Romgaz s-a declarat interesată de realizarea unui combinat de îngrăşăminte pentru utilizarea gazelor naturale ce urmează să fie extrase din Marea Neagră.
5 – Valer Blidar
Antreprenor, proprietar al Astra Vagoane Arad
Pentru reclamarea piedicilor puse industriilor autohtone în România.
Deşi în România au mai rămas doar câteva fabrici de vehicule de transport, nici acestea nu reuşesc să îşi găsească clienţi în ţară. La una dintre licitaţiile de anul trecut, pentru 51 de trenuri de metrou, contract în valoare de valoare de 440 milioane de euro, Metrorex a cerut companiilor participante ca media cifrei de afaceri pe ultimii trei ani să fie de 340 milioane de euro – nicio companie autohtonă de material rulant nu îndeplineşte această condiţie. „Cum să pună Metrorex criterii care să elimine din start producătorii locali, cum mai încurajăm atunci crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea afacerilor locale? Închid tot şi gata, dacă nu avem nicio susţinere! Deşi plătim taxe şi impozite suntem excluşi din cauza condiţiilor solicitate de la licitaţii“, a răbufnit atunci Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători din Arad, care a contestat respectiva licitaţie. Pe liniile metroului bucureştean circulă azi 44 de trenuri suedeze, 16 spaniole şi doar 15 trenuri româneşti, produse la fosta În¬treprindere de Vagoa¬ne Arad – a numărat anul trecut ZF. „Sunt revoltat de ce se întâmplă. În ultimii ani autorităţile s-au orientat către producătorii din străinătate. (...) În ceea ce priveşte tramvaiele, nu văd nicio intenţie a Primăriei Capitalei de a cumpăra tramvaie. Nu este încurajată producţia locală“, se revoltă, periodic, industriaşul Valer Blidar. Transportul de suprafaţă din Bucureşti este asigurat de circa 1.000 de autobuze germane şi de 50 de tramvaie produse de cehi. Pentru că în ţară nu a găsit contracte, fabrica Astra Vagoane Călători din Arad a vândut toată producţia din 2013 în străinătate – inclusiv în Brazilia.
notabil
• Polul de dezvoltare a României de la Braşov, axat pe aeronautică şi mecatronică, începe să prindă contur – sesiza, anul trecut, Lucian Isar, pe blogul propriu. „Comparativ cu polul de dezvoltare Cluj Innovation City, a cărui Fundaţie a fost înfiinţată acum o săptămână, se poate remarca o întârziere de circa 2 ani. Instrumentul numit curbă de învăţare sugerează o viitoare accelerare a parcurgerii etapelor în cazul Braşovului, dată fiind experienţa de la Cluj. Cu 2 poli de dezvoltare deja în mişcare, ceilalţi 6 poli de dezvoltare ai României probabil că pot intra deja în dezbaterea comunităţilor respective.”
de urmarit
• Producătorul român de elicoptere IAR Braşov anunţa anul trecut că Airbus Helicopters – fostul Eurocopter Group, parte a grupului aero¬nautic EADS, al doilea jucător de pe piaţa aeronautică la nivel mondial – şi-a declarat interesul pentru deschiderea în România a unei linii de producţie de elicoptere civile de tip Super Puma MK. Compania de stat IAR Braşov este implicată împreună cu Airbus Helicopters în joint-venture-ul Eurocopter România, la care deţine 48,9% din acţiuni.
6 – Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, Hidroconstrucţia
Pentru afaceri în străinătate – unde nu-i deloc mai uşor decât acasă.
Ce faci când economia naţională nu-ţi mai dă de lucru? Iei calea străinătăţii – mai ales a celei cu care întreprinderile din România aveau cândva relaţii profitabile, considerate „tradiţionale”. Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH), compania care a proiectat 150 de hidrocentrale, circa 90% din puterea instalată a României provenită din hidroenergie, şi-a mărit anul trecut proiecţiile bugetare de 2,5 ori faţă de cifra înregistrată în 2013 – transmitea ZF. Plusul urma să vină din contractele de pe pieţele externe: compania vizează ca, foarte curând, jumătate din business să-l facă peste graniţe. „Au fost încheiate o serie de parteneriate strategice cu companii din Pakistan, Irak şi Italia. De asemenea, în cursul anului 2014 a fost deschis un nou birou de reprezentare în Bergamo, Italia. Pe termen scurt cele mai active acţiuni de dezvoltare a afacerilor se vor desfăşura pe pieţele externe“, spunea anul trecut Cristian Vuţă, director de marketing în cadrul ISPH, citat de ZF. Unul dintre cele mai importante proiecte pe care ISPH le are în derulare se este un contract de servicii de inginerie pentru reabilitarea barajului Shatt Al Arab, din provincia irakiană Basra.
Acelaşi azimut l-a luat şi compania Hidroconstrucţia – unul dintre cei mai mari constructori români şi, nota bene, companie controlată de management şi salariaţi. Compania a încheiat anul 2013 cu contracte în străinătate cu o valoare de circa 250 de milioane de dolari, în Belgia, Germania, Irak, Republica Moldova şi Serbia. Cel mai mare dintre acestea are o valoare de 200 de milioane de dolari şi vizează construcţia unui baraj în Irak. Compania anunţa anul trecut şi că a depus oferte şi pentru construcţia unei hidrocentrale şi a unui proiect de irigaţii în Kurdistanul irakian. Evoluţia afacerilor Hidroconstrucţia pe teritoriul irakian arată însă dificultăţile şi riscurile majore ale unor astfel de contracte. Dacă anul trecut managementul companiei putea considera că regiunea Kurdistanului irakian ar fi una stabilă, la începutul acestui an compania anunţa probleme în derularea proiectelor din Irak, „din cauza tensiunilor interetnice şi religioase şi a instabilităţii politice şi economice din zonă”. În acest context, compania a sistat temporar lucrările la barajele Ceamirga şi Nazanin, contracte cu o valoare de circa 10 milioane de dolari; similar, contractul de 195 de milioane de dolari pentru construirea barajului Bawanur se derulează „cu forţe reduse“, a mai precizat compania. Fără îndoială, activitatea companiilor româneşti din străinătate este şi grija diplomaţiei – de la obţinerea contractelor la siguranţa celor implicaţi în derularea lor.
notabil
• Compania de foraj marin Grup Servicii Petroliere, parte a Grupului Upetrom, a anunţat anul trecut că a achiziţionat cea de-a opta platformă de foraj marin şi încă trei nave care furnizează asistenţă marină pentru platforme de foraj – Gabriel Comănescu, omul de afaceri constănţean care controlează compania GSP, anunţa anul trecut că analizează şi o investiţie de 600 de milioane de dolari într-o platformă de foraj la mare adâncime. Flota GSP este formată acum din 13 nave multifuncţionale, opt platforme de foraj marin, trei nave de construcţii marine şi două macarale plutitoare de mare tonaj – active care trec de un miliard de euro. În prezent, platformele GSP lucrează în Golful Mexic, în Marea Mediterană, în Marea Neagră (pentru Lukoil şi Petrom) şi dincolo de Cercul Arctic (pentru Gazprom Nef) – şi încearcă să-şi extindă prezenţa în Africa de Vest, unde s-ar afla în negocieri cu Chevron şi ExxonMobil.
de urmărit
• Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz a anunţat anul trecut că va investi 666 (sic!) milioane de lei în activităţi de explorare pentru descoperirea de noi zăcăminte de hidrocarburi – prin parteneriate în Marea Neagră, în Polonia şi Slovacia.
• Compania de servicii geofizice si geologice Prospecţiuni Bucureşti, controlată de omul de afaceri Ovidiu Tender, a anunţat anul trecut că vrea să deschidă reprezentanţe în Angola, Egipt, Kenya şi Namibia.
• Grupul EnergoBit din Cluj, unul dintre cei mai mari furnizori de echipa¬mente şi servicii pentru domeniul energetic din România, cu afaceri de 176 de milioane de euro în 2013, a anunţat anul trecut că şi-a extins exporturile în Ghana şi negociază contracte pe pieţele din Azerbaidjan şi Turkmenistan – grupul speră la o creştere cu 20% a exporturilor, până la 30% din totalul cifrei de afaceri.
7 – Telekom
Pentru relansarea anului 2014.
Mutarea anului 2014 în telecomul din România a fost intrarea Romtelecom şi Cosmote sub brandul Telekom – după ce grupul german Deutsche Telekom a ajuns să deţină 40% din OTE Grup, acţionarul majoritar al celor doi operatori telecom din România. Prezent la evenimentul de lansare a noului brand – care a colorat pentru câteva zile România în magenta –, premierul Victor Ponta a mulţumit companiilor respective pentru că îşi plătesc taxele, chiar şi atunci când acestea sunt „prea mari" (?). Premierul Ponta, citat de BusinessMagazin, a arătat că Telekom poate fi considerat ca un „membru al familiei", nu doar din perspectiva faptului că Guvernul român „este încă acţionar la Romtelecom", dar şi prin faptul că Romtelecom şi Cosmote asigură 7.000 de locuri de muncă, iar investiţiile acestora în ultimii cinci se ridică la peste un miliard de euro. Întrebat de presă dacă Guvernul intenţionează să vândă participaţia sa la Romtelecom, Ponta a precizat doar că „Guvernul va fi un partener foarte bun, ca şi până acum”, iar propunerea Telekom de parteneriat în e-government, sănătate sau educaţie este „mai interesantă şi ar ajuta în mai mare măsură societatea românească”.
de urmărit
• Deutsche Bank a inaugurat anul trecut un centru de tehnologie la Bucureşti, în care a investit 10 milioane de euro – alături de un ajutor de 15,6 milioane din partea statului român, acordat „pentru dezvoltarea investiţiilor în tehnologie”. DB va dezvolta aici aplicaţii financiare pentru operaţiunile globale ale băncii germane, în domenii precum trezorerie, credit risk, procesare şi bancar. Reprezentantul DB în România, Mihai Ionescu, a explicat că centrul va avea la sfârşitul anului 2016 circa 500 de locuri de muncă în domeniul ITC – la deschidere, 14% dintre angajaţi erau specialişti români, reveniţi în ţară, iar salariul mediu se situa la 1.500-2.000 de euro.
8 – Liviu Drăgan
Director general TotalSoft
Pentru reuşita pe termen lung.
Anul trecut s-au prăbuşit măcar 1-2 mituri ale industriei de ITC din România – dar stâlpii rezistă. TotalSoft, unul dintre cei mai mari furnizori locali de software, anunţa anul trecut planul ca în 2016 o jumătate din afaceri să fie proiecte internaţionale. Anul trecut compania a avut o cifră de afaceri de peste 27 de milioane euro, din care peste o treime sunt încasări generate de proiecte derulate în străinătate. Recent, compania a câştigat contracte în Austria, Spania, Arabia Saudită şi Brazilia. Produsul de bază al TotalSoft este Charisma, o soluţie software de administrare a resurselor întreprinderii (ERP). În afară de ERP (70% din cifra de afaceri), TotalSoft mai furnizează soluţii de management al proiectelor (13%) plus soluţii software la comandă.
Liviu Drăgan a pornit TotalSoft în 1994. După absolvirea Facultăţii de Energetică din cadrul Politehnicii Bucureşti, domnul Drăgan s-a angajat la Centrul de Calcul al Energomontaj, unde a lucrat timp de 13 ani – întâi ca responsabil de funcţionarea unui calculator de tip Felix C512, din cele cât o cameră de apartament, apoi drept coordonator de departament, iar în 1994 a devenit şeful Centrului de Calcul. Următorul pas a fost antreprenoriatul: alături de şase colegi de serviciu a pus bazele TotalSoft – companie controlată în prezent de fondul elen de investiţii Global Finance. Astăzi, compania se află în fruntea topului furnizorilor de soluţii ERP din România şi are operaţiuni în 25 de ţări din lume. Premiat anul trecut în cadrul Galei „CEO Awards – Cei mai admiraţi CEO din România”, Liviu Drăgan a mulţumit astfel: „Mă onorează în mod deosebit premiul acordat, pe care îl consider o dovadă de apreciere a realizărilor TotalSoft în cei 20 de ani de activitate. Am crezut întotdeauna cu tărie că putem transforma ambiţia de a crea software într-o poveste reală, onestă şi deosebit de frumoasă. Faptul că am reuşit, se datorează în mare măsură partenerilor noştri de afaceri (…) cărora vreau să le mulţumesc pentru încrederea acordată.”
Dar despre politică, ce spune omul de afaceri? „Marea greşeală a fost că nu s-a făcut un guvern tehnocrat, mai puţin corupt, în urmă cu trei ani, care să aibă parte de un sprijin masiv al Parlamentului. Este jenant să vezi acum oameni în funcţia de ministru care nu au niciun fel de cunoştinţe despre domeniul în care lucrează" – spunea executivul în trena evenimentelor din 2012.
notabil
• Pentru prima dată, în 2014, serviciile informatice au adus mai mulţi bani în economie decât turismul. În 2013, România a exportat servicii de peste 10 miliarde de euro.
• Florin Talpeş, Bitdefender, 2014: „Vom creşte cu 39% anul acesta. România reprezintă sub 2% din afacerile noastre.”
de urmărit
• Ingineri români proiectează la Cluj softul pentru maşinile care se vor conduce singure – anunţa, anul trecut, filiala română a Grupului Bosch. Compania germană, una dintre cele mai mari care activează în industria tehnologică şi cea de servicii la nivel mondial, a înregistrat anul trecut în România o cifră de afaceri de 212 milioane de euro, în creştere cu 18% faţă de 2012, potrivit datelor companiei.
PLUS: Silicon România
• Facebook a plătit anul trecut 4-500 de milioane de dolari pentru compania Liverail, cu sediul în San Francisco, dar cu echipa de ingineri la Cluj. Compania, care a creat o platformă de management în timp real a reclamelor video online, a fost înfiinţată în 2008, de Andrei Dunca, Sergiu Biriş şi Mark Trefgarne.
• Tot anul trecut, compania canadiană HootSuite achiziţiona, pentru 15-20 de milioane de dolari, compania uberVU, care monitorizează informaţiile despre companii apărute pe reţelele sociale. Compania a fost înfiinţată în 2008, la Bucureşti, de Dan Ciotu, Vladimir Oane şi Dragoş Ilinca, dar a fost mutată repede la Londra, una dintre condiţiile pentru a primi finanţare. La vânzare, sediul companiei se afla la Boston, dar avea angajaţi şi în România.
• Tinerii antreprenori Radu Spineanu şi Răzvan Roman au reuşit să convingă anul trecut câţiva investitori din Silicon Valley să pompeze 2,7 milioane de dolari în compania lor – TwoTap. Compania încearcă să simplifice procesul de cumpărare online, în special procesul desfăşurat pe mobile (telefoane, tablete), permiţând cumpărătorilor să cumpere orice produs de la orice vânzător, indiferent că produsul e pe un website sau în aplicaţia mobilă. TwoTap este înfiinţată în San Francisco, iar cei doi co-fondatori sunt primii români acceptaţi în cunoscutul accelerator yCombinator.
• Radu Georgescu a executat anul trecut a patra vânzare a unui business. Axigen, un software cu care companiile îşi pot creea propriul server de me¬sagerie electronică, a fost vândut că¬tre un grup de antreprenori români, proprietari ai companiei Modulo Consulting, un integrator de soluţii de IT pentru operatori de comunicaţii.
• O echipă de programatori de la Iaşi, coordonată de Constantin Marcu, a făcut cel mai bine vândut joc al Disney Interactive în 2013 şi aştepta anul trecut atingerea pragului de 1 milion de dolari.
9 - Grolsch
Pentru creativitate în marketing.
Creativii din comunicare se plâng de frica managerilor de ideile creţe. Succesul construit de marca olandeză de bere Grolsch în România le poate da dreptate – primilor. În Olanda, poziţionarea acestei mărci premium se face în jurul creativităţii şi a artei contemporane; în România s-a ales nişa experimentului – mai precis a celor dispuşi să experimenteze… şi care, vom vedea, nu se uită la televizor. „Caracterul brandului Grolsch este de doer, nu de talker. Noi ne focusăm mai mult pe experienţă decât pe promovarea prin TV", a explicat Bogdan Lăscuţ, citat de Wall-Street. Acţiunile de promovare a Grolsch în România s-au numit „Change the city with creativity", „Pop-up your mind", „Experience Hotel", experimentalist.ro, „Grolsch Awakening", „Anti-Mall”, „Reciclare creativă”. Rezultatul este că între 2010-2014 s-au vândut ceva peste un million de sticle de bere Grolsch în România – băutorii au 25-35 de ani, venituri de 500-700 de euro pe lună. Pentru a-i atinge şi atrage, digitalul a fost cel mai important canal de promovare. „Consumatorii Grolsch nu prea se uita la televizor", explica Andrei Lăscuţ, brand manager Grolsch, citat de Wall-Street.ro.
notabil
• Opt mărci româneşti reuşesc, de nouă ani, să îşi păstreze prima poziţie în topul încrederii consumatorilor români în clasamentul Trusted Brands realizat între cititorii Reader's Digest din România: Napolact, Cris-Tim, Untdelemn de la Bunica, Borsec, Medlife, Altex, Adevărul, Pro TV. Anul trecut, clasamentul a adăugat categoria Farmacii, în fruntea căreia s-a plasat Catena.
• Crema Gerovital, „primul produs anti-îmbătrânire din lume”, a obţinut, anul trecut, titlul de Superbrand 2013 la categoria Îngrijire personală.
10 – Centrul Român pentru Politici Europene şi Raiffeisen Bank
Pentru promovarea eticii în afaceri.
Corupţia nu e doar la stat, s-a descoperit în România ultimilor ani. Are loc mai ales, biunivoc, între stat şi privaţi, dar şi între privaţi. Referitor la această dimensiune complexă a corupţiei, Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) comunica anul trecut următoarele: „După ani întregi de dezbateri, Uniunea Europeană a adoptat directiva privind raportarea non-financiară. Companiile mari din Europa (locale sau filiale de multinaţională, private sau de stat) vor fi obligate să raporteze despre modul în care respectă standardele de mediu, regulile privitoare la drepturile omului, implementarea unor politici anticorupţie ş.a. Statele membre au doi ani să transpună această directivă în legislaţia naţională. Este o oportunitate pentru noi şi pentru mediul de afaceri onest să impunem reguli bune pentru toată lumea. CRPE s-a mişcat rapid. Lansăm astăzi un parteneriat-precedent în România, împreună cu Raiffeisen Bank: vom avea grijă de această directivă. Sperăm ca statul român să fie receptiv la o transpunere cât mai cuprinzătoare şi ambiţioasă. Directiva asta poate fi instrumentul ideal prin care statul şi companiile cinstite şi responsabile să lucreze împreună pentru un mediu de afaceri mai bun. Sau poate fi încă o directivă transpusă prin copy & paste pe care nu o bagă nimeni în seamă. Depinde de noi să avem grijă de ea. Noi am adoptat-o şi ţinem la micuţă.”
Mai oficial, proiectul „Parteneriat pentru Integritate” este desfăşurat de CRPE şi Raiffeisen Bank ca parte a reţelei Romanian Clean Business Coalition („o reţea de persoane active în mediul de afaceri interesate de politici anti-corupţie”), născută în cadrul întâlnirilor Fundaţiei Romanian Business Leaders.
notabil - idei din economie
• În calitatea de preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini, Mihai Bogza, solicita anul trecut modificarea structurii salariale în sectorul public – în sus! „Exemplul meu favorit este cel legat de nivelul foarte redus al salariilor persoanelor cu funcţii de răspundere din sectorul de stat, care, în mod evident, nu asigură stimularea acestora şi dau percepţia că oamenii care îşi asumă funcţii de mare responsabilitate muncesc pro-bono. Un alt exemplu este cel legat de medici, care nu au de ales aparent decât să emigreze, ori să accepte formula cu plicul. Este evident că este o situaţie care nesustenabilă pe termen lung şi care durează de prea multă vreme." În completare, Cătălin Alistari, fost publisher Evenimentul zilei şi Capital, în prezent redactor-şef Libertatea: „Multinaţionalele, hipermarketurile sau industria de componente auto duduie în România. Produc, exportă, oferă sute de mii de locuri de muncă. Pare nirvana capitalismului, dar de fapt este aproape tragic. Salariile de sub 1.000 de lei sunt, cred eu, o plagă pentru economia şi societatea românească.”
• Şi ce vede la microscopul macro Daniel Dăianu: „Piaţa muncii nu trebuie să fie rigidă, iar firmele au nevoie de profit pentru dezvoltare. Însă dezvoltarea ar trebui să conducă la o creştere sistematică a salariilor. Cifrele Eurostat arată că România are cea mai scăzută pondere a veniturilor din salarii în PIB (puţin peste 30%) în UE; media în Uniune fiind peste 50%. Această situaţie ilustrează nu numai un statut economic în Europa, practici de evaziune fiscală, ci şi politici de distribuire a veniturilor nete ale întreprinderilor. Ai zice că este firesc într-o perioadă de acumulare de capital pentru dezvoltare, dacă profiturile ar fi reinvestite local. Dar ce faci dacă transfer-pricing este intens şi dacă nivelul mediu al salariilor rămâne scăzut în timp, chiar raportat la media din Europa centrală şi de Răsărit? Expatrierea profiturilor nu ar fi o problemă atât timp cât aportul capitalului străin ar asigura o dinamică superioară a economiei, care s-ar vedea în salarii şi venituri locale.”
de urmărit în 2015
Martin Zmelik
CEO CEZ România
Pentru interesul, aproape paradoxal, în eficientizarea consumului final de electricitate.
Planurile Grupului CEZ România pentru perioada următoare vizează consolidarea portofoliului actual şi dezvoltarea afacerii prin servicii de eficienţă energetică, explica recent Martin Zmelik, care a preluat conducerea CEZ România în luna iulie 2014, după un mandat de patru ani ca director de operaţiuni al grupului. Interesantă până la paradox a doua direcţie. „O direcţie importantă în care ne concentrăm este cea a serviciilor în domeniul eficienţei energetice, pe care o considerăm o oportunitate pentru noi în perioada următoare. Mai mult, având în vedere potenţialul ridicat de economisire a electricităţii, eficienţa energetică poate fi un motor de dezvoltare economică a României. (...) Vrem să oferim clienţilor noştri mai mult decât electricitate, ci şi servicii complete privind eficenţa energetică. Este o nouă direcţie de dezvoltare pe care vrem să o urmăm în România. (...) În prezent lucrăm pe diferite scenarii de scădere a consumului, un fenomen ce se manifestă deja în piaţă. Eficienţa energetică este un proces complex. Direcţiile generale pe care vrem să ne dezvoltăm serviciile sunt: iluminat public, microgenerare, servicii pentru consumatorii industriali şi auditări energetice. Vom face proiecte-pilot ca să înţelegem cum sunt pregătite legislaţia şi piaţa pentru astfel de servicii”, detalia domnul Zmelik planurile Grupului CEZ în Romania pentru 2015.
Martin Zmelik a absolvit Facultatea de Management din cadrul Universităţii Economice din Praga, obţinând, de asemenea, şi titlul de MBA în cadrul U.S. Business School. Şi-a început cariera în Grupul CEZ în ianuarie 2005, când a preluat sarcina de a crea şi dezvolta portofoliul internaţional al Grupului CEZ din poziţia de Director de Operaţiuni Internaţionale. Din februarie 2010, Martin Zmelik a preluat poziţia de Director de Operaţiuni şi Membru al Directoratului în cadrul CEZ România – în timpul mandatului său au fost finalizate Parcul Eolian CEZ din Dobrogea şi proiectul de retehnologizare a microhidrocentralelor de la nord de Reşiţa, rezultatele financiare ale Grupului CEZ în România au înregistrat valori record la nivel de grup (2012), iar portofoliul a fost consolidat. La 1 iulie 2014, Martin Zmelik a devenit Country Manager şi Preşedinte al Directoratului CEZ România, preluând cârma afacerilor CEZ în România.
Integrala listei Top 100 FP România/ 2014 este publicată în ediţia FPR nr 44 (feb/ mar 2015).
Se încarcă comentariile...
