Spre ce climă se îndreaptă România?

Sudul Europei se va confrunta tot mai mult cu o creştere a temperaturilor, ceea ce va afecta potenţialul hidroenergetic, turismul de vară şi producţia agricolă. Climatologul Roxana Bojariu, care a participat la redactarea Raportului IPCC din 2007, avertizează, într-o discuţie cu Green Report, că efectele încălzirii globale se resimt deja şi în România.

Citeşte şi: Mai 2010, cea mai călduroasă lună din istorie

Se adeveresc prognozele asupra schimbării climatice care au stârnit controverse în 2007?

Roxana Bojariu: Din păcate, da. Creşterea temperaturilor, frecvenţa crescută a valurilor de caldură şi a secetelor, însoţite uneori de incendii de pădure, se pot observa deja în regiunea bazinului mediteranean şi a zonelor vecine lui, incluzând şi părţi ale teritoriului României - este vorba mai ales despre sudul ţării. Proiecţiile viitoare arată că aceste tendinţe observate se vor accentua din ce în ce mai mult.

În volumul II al celui de-al IV-lea Raport al Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) se estimează că resursele de apă se vor diminua mai ales în regiuni din centrul, estul şi sudul Europei, procentul cu regiuni europene expuse crescând de la 19%, cât este azi, la 35% spre sfârşitul anilor 2070.

În paralel, populaţia europeană afectată de reducerea resurselor de apă se estimează că va creşte cu până la 44 de milioane de persoane, iar debitele râurilor şi ale fluviilor vor descreşte vara cu până la 80% în regiunile cele mai afectate. Potenţialul hidroelectric al Europei va scădea, în medie, cu 6% până în anii 2070, iar scăderea va fi mai accentuată în regiunile din jurul bazinului mediteranean - între 20% şi 50%.

Care ar fi cele două scenarii extreme pentru România?

Proiecţiile se realizează pe baza unor scenarii privind nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră, iar, în cazul României, problema e complicată de faptul că trebuie să luăm în calcul efectele locale şi regionale complexe, precum prezenţa arcului carpatic, vecinătatea Mării Negre etc.

Pe baza a 16 modele climatice, am putut estima că schimbarea temperaturii lunare pentru teritoriul României, pentru intervalul 2001-2030, poate atinge o creştere maximă, în luna iulie, de până la 1,3 ºC faţă de intervalul de referinţă 1961-1990, în condiţiile unui scenariu de creştere moderată a emisiilor la nivel global. Raportat la acelaşi interval, proiecţiile pentru precipitaţii sugerează posibilitatea reducerii valorilor medii ale acestora în sezonul cald cu până la 6% pentru intervalul 2001-2030.

Spre ce tip de climă se îndreaptă România?

Dacă discutăm despre locul climei României în clasificarea climatică globală, acesta nu se va schimba în raport cu celelalte tipuri climatice. Vom vorbi şi peste decenii şi chiar sute de ani despre o climă cu un aspect continentalizat, cu patru anotimpuri, dintre care două de tranziţie. Se vor modifica însă caracteristicile anotimpurilor. Proiecţiile ne sugerează că valorile medii, minime şi maxime ale temperaturii vor creşte în toate anotimpurile, mai accentuat vara şi iarna.

Experimentele numerice ne sugerează şi că precipitaţiile se vor diminua semnificativ în anotimpul cald. Asta va fi o problemă pentru România, unde cantitatea cea mai mare de precipitaţii cade tocmai în anotimpul cald. Statistica fenomenelor extreme se va schimba şi ea. Frecvenţa şi intensitatea valurilor de caldură şi ale secetelor vor creşte, dar se vor înmulţi şi episoadele cu precipitaţii abundente pe o perioadă scurtă de timp, răspunzătoare pentru inundaţiile rapide. 

Credeţi că angajamentul UE de reducere a emisiilor cu 20% până în 2020 e suficient pentru stoparea fenomenului schimbărilor climatice?

Ştiinţific vorbind, nu poate fi vorba despre o stopare a schimbării climatice. Trăim deja în plină schimbare a climei, şi dioxidul de carbon deja acumulat în atmosferă - la un nivel cu peste 30% mai mare decât cel din epoca preindustrială - va determina efecte în sistemul climatic încă pentru câteva sute de ani de acum înainte, chiar în ipoteza puţin probabilă că stopăm nivelul emisiilor la valorile de azi.

Tot ce putem face este să ne adaptăm schimbării climatice deja în curs şi să limităm emisiile astfel încât să nu intrăm într-o buclă accelerată a încălzirii globale, al cărei impact să depăşească capacitatea noastră de adaptare ca societate şi chiar ca specie. Evaluările experţilor arată că pentru aceasta ar trebui să limităm creşterea temperaturii medii globale la cel mult 2 grade Celsius şi, asociat, să nu depăşim un nivel al gazelor de seră în echivalent de dioxid de carbon de 450 părţi pe milion - concentraţia actuală este în jur de 380 părţi pe milion.

Livia Cimpoeru este redactor-şef la publicaţia Green Report.

Roxana Bojariu, specialist în schimbări climatice în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, a participat ca autor principal la scrierea unui capitol din Raportul al IV-lea al IPCC, dat publicității în 2007. Ea s-a numărat printre cei aproximativ 100 de autori principali din Grupul I de Lucru, care s-a ocupat cu știința climei. Sarcina sa principală a fost să strângă materiale științifice de la autorii corespondenți pe tematica schimbărilor observate în circulația atmosferică de la suprafața terestră până în stratosferă și să scrie efectiv acea parte din raport. Roxana Bojariu a mai fost selectată și ca editor referent al Raportului de Sinteză, cel ce cuprinde într-o formă unitară informațiile și concluziile tuturor celor trei grupuri de lucru ale IPCC.