Recesiunea „în dublu W“

Au trecut trei decenii de când SUA s-au confruntat cu o recesiune ce a venit exact pe urmele uneia precedente. Exact asta se poate întâmpla acum. Ştirile economice negative fără excepţie din ultimele două săptămâni au descris o Americă a cărei economie continuă să cadă şi care s-a recuperat mai puţin decât se credea.

Când Marea Recesiune I a lovit ţara, exista consens politic că guvernul trebuie să o combată stimulând economia. Asta a şi făcut şi recesiunea s-a terminat. Marea Recesiune II, în care intrăm, a provocat un răspuns total diferit. Acum, politicienii se întrec în a tăia cât mai mult. După luni întregi de certuri, au trecut o lege care forţează reduceri de cheltuieli în următorul deceniu.

Dacă acesta e începutul unui nou "W", va avea două caracteristici în comun cu primul. În fiecare caz, prima parte a recesiunii a fost cauzată în mare parte de o retragere bruscă a creditelor din economie. Revenirea a venit când condiţiile de creditare şi-au revenit. Şi în ambele cazuri, a doua parte a recesiunii a început când politicile obişnuite ale guvernului de a combate economia slăbită nu au mai fost disponibile. Apoi, nevoia de a combate inflaţia a scos din discuţie o politică monetară mai laxă. Acum, nevoia imaginată de a reduce cheltuielile guvernamentale scoate din ecuaţie o politică fiscală mai comodă.

Până recent, mulţi credeau că economia SUA îşi revine lent, chiar dacă nu exista o creştere a numărului de locuri de muncă. Cifrele oficiale arată că PIB-ul SUA a crescut pe finalul lui 2010, ştergând pierderea celor 4,1 procente din PIB din timpul recesiunii. Apoi, săptămâna trecută, guvernul a anunţat că americanii au cheltuit mai puţin în ultimii doi ani pe mâncare, îmbrăcăminte şi computere decât se crezuse. Recesiunea pare să fi fost mai adâncă - o scădere de 5,1% din PIB - iar revenirea, mai puţin impresionantă. În iunie, manufactierii au declarat că a scăzut numărul de comenzi. Şi cei din Europa au raportat vânzări mai slabe.  

Fireşte, nu e sigur că o nouă recesiune a început sau că va începe, iar o statistică bună în privinţa şomajului ar putea readuce optimismul. Dar rămân temerile că problemele esenţiale care au dus la recesiunea din 2007-2009 nu au fost rezolvate, că inflaţia este încă foare mare. Apoi, preţurile la case nu şi-au revenit şi milioane de americani datorează sume mai mari decât le valorează casa de fapt. Dobânzile mici au produs profit pentru marile corporaţii, dar companiile au angajat puţini oameni. Apoi, Rezerva Federală ar putea relua cumpărarea de obligaţiuni (oprită în iunie), dar datele economice ar putea arăta că programul a avut un impact mai mic decât s-a crezut. Cu dobânda pe termen scurt aproape de zero, opţiunile pentru politici monetare sunt limitate. Programele guvernamentale de stimulare au părut întotdeauna că au avut efecte slabe, până când efectul cumulativ a ajutat economia să îşi revină singură. De data aceasta, cea mai bună speranţă este că stimulentele care s-au dat deja se vor dovedi de ajuns.