Provocările militare ale Chinei şi Rusiei la adresa Vestului şi aliaţilor săi. Cât de avansate sunt capacităţile lor de luptă

FOTO SHUTTERSTOCK

Marea Britanie a identificat în ultimul său raport privind revizuirea strategiilor de apărare doi adversari globali, China şi Rusia, dar, deşi ambele au investit în modernizare militară în ultimele decenii, priorităţile lor sunt diferite, cum sunt şi provocările la adresa Vestului pe care le pune fiecare dintre ele, relatează Telegraph.

În ultimii 10 ani, China şi-a dublat bugetul de apărare - în 2021, acesta se ridică la 1355 miliarde de yuani (157 miliarde de euro) - însă analiştii estimează un buget real mult mai mare decât cel oficial. În 2017, preşedintele chinez Xi Jinping  anunţa obiectivul Armatei Populare de Eliberare - să devină una de talie mondială astfel încât până în 2049 să fie capabilă să câştige războaie globale.

În afara investiţilor directe în arsenalul  şi capabilităţile militare, China finanţează dezvoltarea de tehnologii de către companii din sectoarele public şi privat -un semnal de alarmă pentru Marea Britanie şi SUA care ar atrase de parteneriate cu aceste companii.

Marina chineză este în prezent cea mai mare din lume, fiind alcătuită din circa 350 de nave şi submarine, între care şi 130 de nave majore pentru luptă la suprafaţă. China îşi extinde rapid şi flota de distrugătoare -până în 2030 va avea operaţionale cinci portavioane - în timp ce dezvoltă rachete de croazieră de precizie pe distanţă lungă şi rachete balistice, radare de avertizare timpurie şi sisteme de apărare aeriană pentru a domina spaţiul aerian cât mai adânc în Oceanul Pacific.

Iar recent a dezvăluit arme hipersonice concepute să înfrunte grupuri de portavioane americane.

Motive de alarmă are nu doar Vestul, dar şi Taiwan, Vietnam şi Filipine - ţări care au bune motive să fie îngrijorate de puterea maritimă a Chinei. Săptămâna trecută, o flotă de 20 de avioane chineze a intrat în spaţiul aerian al Taiwanului.

Cum ar opera armata chineză într-un conflict real?

Armata chineză nu este însă invincibilă, având în vedere problemele majore de recrutare, instruire şi menţinere a personalul militar pe fondul unui moral scăzut amplificat de corupţia din rândurile sale. În plus, China n-a mai purtat un război de 40 de ani, notează publicaţia britanică.

 Oriana Skylar Mastro, expert în politica de securitate chineză la Universitatea Stanford şi centrul american de reflecţie Institutul Enterprise Institute, e de părere că întrebarea `de un milion de dolari~ este cum s-ar descurca această armată în condiţiile unui conflict real.

„Niciun ofiţer din armata SUA nu ar lua în considerare să nu se execute ordine ... dacă le spui trupelor tale să atace un deal, asta vor  ace. Pe când în China este o incertitudine uriaşă, dacă trupele ar alerga efectiv către gloanţe, în loc să se îndepărteze din calea lor”, a explicat ea.

Nici măcar „Xi Jinping nu ştie, iar această incertitudine cu privire la modul în care va evolua efectiv armata chineză  „impune cea mai mare prudenţă conducerii chineze”, spune experta.

Xi a încercat să abordeze problema moralului prin apeluri frecvente ca soldaţii să fie „pregătiţi pentru luptă”, îndemnuri pentru loialitate faţă de partid şi o acţiune anticorupţie care a fost folosită şi pentru instalarea ofiţerilor fideli acestuia în poziţii cheie.

Totuşi problema nu este arsenalul militar al Chinei, ci faptul că nu mai urmează doctrina lui Deng Xiaoping „ascunde-te şi aşteaptă”, proiectându-şi în schimb puterea în lume tot mai asertiv din punct de vedere economic, politic şi diplomatic.

China stârneşte îngrijorări în privinţa capabilităţilor în creştere pentru război informatic, dar şi în privinţa ambiţiilor sale spaţiale tot mai mari.

Apoi sunt construcţiile sale  în Marea Chinei de Sud pe teritorii considerate de ONU ape internaţionale, care au stârnit temeri că China îşi face planuri şi pentru Oceanul Arctic.

Mai mult decât atât, mulţi analişti sunt de părere că programul uriaş de investiţii în infrastructură „Centura şi Drumul”, în valoare de 1000 de miliarde de dolari, s-ar putea translata în exploatare militară în viitor.

FOTO via The Telegraph

Cum s-ar descurca Rusia

De cealaltă parte, Rusiei îi lipseşte influenţa economică uriaşă a Chinei, deşi învesteşte la rândul ei în capabilităţi militare de la începutul anilor 2000.

Rusia a alocat anul acesta un buget militar de circa 52 de miliarde de euro, din care peste 60% va fi folosit pentru modernizarea echipamentelor militare. Într-un raport prezentat de ministrul rus al apărării anul trecut în Parlament, acesta a arătat că Rusia şi-a dublat capabilităţile militare  în ultimii opt ani pentru a diminua ameninţarea din partea NATO.

Dacă Marea Britanie şi-a restrâns flota de blindate la doar 148 de tancuri pentru a se concentra mai mult pe tehnologii informatice şi de automatizare militară, Rusia nu-şi neglijează capacitatea tradiţională de ripostă.

„Ruşii cred că tancurile câştigă războaie şi acum sunt gata pentru o mare luptă cu tancuri  împotriva Ucrainei sau în alte locuri - s-au antrenat şi şi-au demonstrat capacitatea de a mobiliza rapid sute de mii de oameni şi cantităţi mari de echipamente”, a declarat pentru Telegraph Pavel Felgenhauer, un analist militar din Moscova .

Rusia se poate lăuda cu cea mai mare flotă de tancuri din lume: peste 15.000. Totodată, e pe locul patru în lume în privinţa personalului militar activ: 900.000. Într-un război european, Rusia ar avea astfel un avantaj numeric copleşitor.

Pe de altă parte, NATO nu are mai mult de 10.000 de militari la graniţa cu Rusia.

În plus, Rusia îşi măreşte amprenta militară peste graniţă - îşi extinde bazele aeriene şi navale în Siria şi ar fi trimis mercenari  în zone de conflict - în Libia şi Republica centrafricană.

La sfârşitul anului trecut, Rusia anunţa un acord cu Sudanul pentru prima bază navală rusă la Oceanul Indian.

Din perspectiva Kremlinului aceste acţiuni sunt menite să răspundă SUA şi aliaţilor vestici căutând o schimbare a regimului, după cum avertiza într-un discurs din 2013 - dinaintea anexării Crimeei - şeful Statului Major al Federaţiei Ruse.

Preşedintele rus Vladimir Putin a îmbrăţişat imediat ideea unui Vest malign care poartă un război hibrid contra Rusiei.  

Valul de propagandă, subversiune, atacuri cibernetice şi agresiuni militare convenţionale care a lovit Ucraina în anul următor a fost răspunsul Rusiei la această ameninţare percepută din partea Vestului.

De asemenea, Rusia susţine o investiţie în arme strategice. Printre cele mai aşteptate adăugiri la arsenalul Rusiei în acest an se numără vehiculele cu planare hipersonică Avangard şi rachetele balistice intercontinentale Yars.

Avangard, considerat de Putin ca o armă unică, ar avea capacitatea să zboare de 27 de ori mai repede decât viteza sunetului, permiţându-i să fenteze apărarea antirachetă.

Spre deosebire de armata Chinei, cea a Rusiei este călită recent în luptă - în Cecenia, Georgia, Ucraina şi Siria, militarii ruşi au căpătat experienţă valoroasă, atât în conflictele convenţionale, cât şi cele contra insurgenţilor.

Noul aventurism militar al Rusiei nu a avut cale lină, după cum au dovedit înfruntările dintre mercenarii Wagner - tehnic, în afara armatei ruse- şi forţele americane, în 2018, în Siria. Un alt exemplu sunt şi sistemele de apărare aeriană Panţîr eliminate de dronele turceşti în Libia, anul trecut.

În 2018, în cadrul discursului adresat naţiunii, Putin atrăgea atenţia lumii întregi prezentând clipuri cu rachete nucleare deplasându-se pe distanţe mari şi o simulare în care focoase nucleare ar lovi sudul Floridei.

„El crede că, demonstrând că avem acele arme teribile, [Moscova] va convinge Occidentul să facă concesii politice, iar acesta va pricepe că lupta împotriva Rusiei nu este o opţiune”, spune analistul militar Pavel Felgenhauer.