Prosperitatea nu înseamnă doar bani

O ţară nu are nevoie numai de bani pentru a fi prosperă. Trebuie să ofere cetăţenilor săi libertăţile umane fundamentale, de exemplu o sursă de apă potabilă, un acoperiş deasupra capului şi posibilitatea de a trage politicienii la răspundere pentru aceste lucruri şi pentru altele, esenţiale în viaţă.

Trebuie să-şi educe copiii şi să aibă grijă de bătrâni. Trebuie să construiască o societate în care oamenii au încredere unii în alţii. Nici unul dintre aceste lucruri nu se poate realiza fără statul de drept şi fără guverne puternice, democratice.

Indexul Prosperităţii realizat de Institutul Legatum identifică opt „fundamente" ale dezvoltării naţionale, care variază de la puterea economiei la eficacitatea guvernării şi la calitatea sistemului sanitar şi a celui de educaţie. Rezultatele nu sunt surprinzătoare: ţările mici din nordul Europei sunt primele, în timp ce ultimele locuri sunt ocupate de Zimbabwe şi Pakistan. Marea Britanie e pe locul al 13-lea, iar SUA pe locul al zecelea. Interesante sunt însă motivele pentru care unele ţări rămân în urmă. De exemplu, Indexul arată că cele mai prospere ţări africane - Botswana, Africa de Sud şi Namibia - îşi datorează succesul nu ajutoarelor financiare, ci îmbunătăţirii calităţii guvernării, în special creării încrederii în armată şi în sistemul juridic.

Un alt fapt important care reiese din index este că antreprenoriatul şi apetitul pentru risc se corelează mai strâns decât orice alt factor cu prosperitatea generală a naţiunii. Aceasta înseamnă că, în timp ce sănătatea, educaţia şi stabilitatea economică sunt critice, antreprenoriatul şi abilitatea de a lansa noi afaceri arată cel mai bine cât de prosperă poate fi o societate.
Înainte ca liderii naţionali să poată crea politici eficiente pentru creşterea economică şi bunăstarea socială, trebuie să găsească răspunsul la întrebări fundamentale: ce e prosperitatea şi cum poate fi realizată?

Lordul Mandelson este fostul comisar al UE pentru Comerţ.