Podul de burse de peste Prut. Cum se descurcă un student basarabean în România, cu sau fără bursă?

Numărul burselor acordate de România elevilor şi studenţilor din Republica Moldova a devenit subiect de polemică între Preşedinţie şi Guvern. Cum se descurcă însă un student basarabean o dată ajuns în România, cu sau fără bursă? De Nicolae Ţîbrigan

Primul val de tineri moldoveni veniţi să studieze în România datează din 1990, trimişi de Mircea Druc, prim-ministru al RSS Moldova între anii 1990-1991. Printre ei, actualul primar al Municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă.

După 23 de ani, bursele acordate de România elevilor şi studenţilor din Republica Moldova au devenit subiect de polemică între palatele Cotroceni şi Victoria. În timpul vizitei la Chişinău din luna august, premierul Victor Ponta a subliniat că oferta românească de burse este, de fapt, mai mare decât cererea moldovenească: „Problema nu este să mărim numărul, pentru că nu le-am folosit nici pe cele 5.000. Avem 2.800 de solicitări. Ideea este să diversificăm numărul de burse, să convingem tinerii să vină să studieze la universităţi bune la Bucureşti. Altfel o să-i pierdem pe cei mai pregătiţi tineri pentru ţările din Occident”. Preşedintele Traian Băsescu socoteşte însă că numărul de burse trebuie mărit cu încă 1.000 de locuri. 

De partea sa, Chişinăul a început să devină din ce în ce mai neliniştit de aceste „suplimentări”. Premierul moldovean, Iurie Leancă, chiar i-a cerut omologului său român ca Bucureştiul să reducă la jumătate de an durata burselor oferite tinerilor din Republica Moldova, după modelul programului european Erasmus. Leancă a explicat, la postul Radio Moldova, că majoritatea celor care pleacă la studii în România nu se mai întorc, iar scurtarea burselor universitare româneşti ar schimba situaţia – o preocupare legitimă, în condiţiile în care fenomenul de brain drain este unul complex şi generalizat, pe ambele maluri ale Prutului.

Oferta românească 

Revenind la numărul burselor, pentru anul 2013-2014 România are bugetate 5.500 de burse, dintre care 1.500 pentru învăţământ preuniversitar, 1.910 pentru studii superioare ciclul I (inclusiv 390 pentru extensiile Bălţi/Cahul), 550 pentru studii superioare de masterat (pentru deţinătorii diplomei de licenţă din România), 25 de rezidenţiat şi 125 de doctorat. 

Situaţia nu a fost dintotdeauna aşa. În 1990, între Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei al României şi Ministerul Ştiinţei şi Învăţământului al R.S.S. Moldova (ulterior, Republica Moldova) funcţiona Acordul de bază privind colaborarea în domeniile ştiinţei, învăţământului şi culturii între cele două state (intrat în vigoare la 27 decembrie 1993). 

Din 2002-2003 până în 2009, regimul Voronin nu a mai dorit să semneze protocoale de colaborare cu Bucureştiul, ceea ce a determinat partea română să organizeze o procedură descentralizată de acordare a burselor: candidaţii moldoveni se puteau înscrie personal la universităţile sau şcolile româneşti pe care doreau să le urmeze, iar Executivul de la Bucureşti fixa numărul de burse fără a se consulta cu Chişinăul.

Momentul de răscruce al relaţiilor moldo-române l-a constituit anul 2009, când Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a fost debarcat de la conducere. Până atunci, România oferea în medie 2.000 de locuri în învăţământul universitar şi preuniversitar. În august 2009, mai multe asociaţii ale studenţilor basarabeni au solicitat Preşedinţiei, Guvernului, Ministerului Educaţiei şi MAE din România „mărirea numărului de burse acordate tinerilor români din Republica Moldova”. Începând cu anul 2010, odată cu stabilizarea situaţiei politice de la Chişinău, relaţiile de colaborare moldo-române au început să se redreseze, culminând cu semnarea, la 27 aprilie 2010, a Acordului de colaborare între cele două ministere ale Educaţiei. În baza acestui act, numărul de burse pentru tinerii basarabeni a crescut. Aceste burse de studiu se alocă acum în două etape: în prima etapă se alocă aproximativ 45% din cele 5.000 de burse, iar a doua etapă presupune suplimentarea automată a acestora în funcţie de cerere. 

Cererea moldovenească 

Între 1999 şi 2013, numărul de locuri rămase neocupate a crescut de la an la an. În mod surprinzător, totuşi, pentru anul universitar 2012-2013 numărul de locuri rămase neocupate l-a depăşit pe cel al admişilor. 

Potrivit unei cercetări efectuate de Centrul Român de Politici Europene (CRPE) în ianuarie 2012, pe baza datelor oferite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi 24 de universităţi respondente, în anii universitari 2009-2010 şi 2010-2011, „23% din studenţii moldoveni admişi la studii în România au refuzat de la bun început bursa oferită de statul român şi nu s-au prezentat la studii”; iar „din numărul studenţilor admişi la studii în universităţile amintite şi care urmau să-şi finalizeze studiile în 2009 şi 2010 au obţinut o diplomă doar 56% din studenţii înmatriculaţi”. Deşi această cifră este contestată de mulţi cunoscători ai fenomenului – întrucât marile centre universitare nu au furnizat date pentru studiul CRPE –, fenomenul abandonului este o realitate, ceea ce pune mai multe întrebări în privinţa eficienţei aparatului administrativ din întreg palierul educaţional românesc. 

Constantin Cerneaga, preşedinte al Asociaţiei Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Bucureşti (ASEB) şi reprezentant al Federaţiei Asociaţiilor de Basarabeni din România (FAB România), ne-a explicat astfel faptul că rămân locuri neocupate: „Printre posibilele cauze se numără  faptul că se oferă locuri pentru etnici români în domenii mai puţin atractive sau în centre universitare situate departe de frontieră şi puţin cunoscute. (...) Pentru o bună parte dintre cei admişi, bursa reprezintă mobilul, altfel candidatul admis la studii pe un loc fără bursă va fi motivat mai curând să renunţe. Alteori, lacunele şi dificultăţile în asimilarea materiei predate îi motivează pe studenţi să renunţe. Concurenţa este un factor motivaţional foarte puternic, Guvernul României neglijând acest aspect. Credem că rata de abandonare ar fi redusă drastic dacă ar exista o realocare semestrială sau anuală a burselor. Studentul ar fi motivat să ramână, să încerce, ba mai mult, să se afirme”. 

Autorii studiului CRPE au ajuns la concluzia că intenţia bună, de asistenţă şi sprijin pentru tinerii moldoveni, concretizată în creşterea numărului de burse acordate de statul român, este practic subminată de proasta implementare şi gestionare a resurselor. Conform datelor generale furnizate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), numărul tinerilor din Rep. Moldova aflaţi la studii în România era la nivelul anului 2011 de circa 10.000 de persoane, din care aproape 7.000 erau studenţi. Evident, în spatele acestei cifre se ascunde un efort substanţial (inclusiv financiar) din partea tinerilor candidaţi din Rep. Moldova care doresc să păşească pragul instituţiilor de învăţământ din România.  

Marile probleme ale candidaţilor, după cum le-au identificat liderii asociaţiilor de basarabeni, sunt legate de: 

1) lipsa informaţiilor referitoare la oferta de studiu a centrelor universitare; 

2) procedura de cazare în cămine; 

3) perfectarea permiselor de şedere 

4) întârzierea transmiterii ordinului MECTS către universităţi. 

Plus că orice candidat este obligat să aleagă maximum trei universităţi şi maximum trei specializări în acelaşi domeniu de studiu. Automat, posibilităţile de alegere se restrâng din start, deoarece ministerul scoate anual un număr limitat de locuri la anumite universităţi. În aceste condiţii, în ciuda faptului că are o notă mare de admitere, absolventul basarabean cu note bune riscă să rămână pe dinafară dacă aplică la centrele universitare mari, unde concurenţa este mai mare. 

În schimb, candidaţii cu note mai mici pot alege strategic şi pot aplica la universităţi şi specializări unde concurenţa este mai mică. Un alt aspect important este cea de a II-a sesiune de admitere, pentru suplimentarea locurilor şi redistribuirea locurilor rămase neocupate – ale cărei detalii nu sunt stipulate în actuala metodologie de admitere MECTS. 

Proceduri 

După afişarea listei celor admişi pe site-ul www.edu.ro, urmează etapa de obţinere a vizei, confirmarea locului, înmatricularea şi obţinerea cazării în cămine. Cei admişi în sesiunea I de admitere au suficient timp la dispoziţie ca să obţină viza şi să prezinte dosarul de înmatriculare la facultate. Mai greu este pentru cei care aşteaptă cea de a II-a sesiune – aceştia nu reuşesc să obţină în timp util (21 zile) viza de tip D (student) pentru a depune personal dosarul. Metodologia nu este permisivă nici în ceea ce priveşte prelungirea perioadei de înmatriculare pentru studenţii admişi cu întârziere din cauza MECTS. În acest sens, cercetarea CRPE propune câteva soluţii utile: organizarea unei singure sesiuni de admitere şi introducerea admiterii online. 

Totodată, să nu uităm că, potrivit metodologiei de admitere, există două categorii de bursieri: 

a) fără plata taxelor de şcolarizare şi cu bursă; 

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă – o măsură discriminatorie, care nu face decât să stimuleze abandonul pe parcursul studiilor. 

Deşi pentru cei din urmă s-a vehiculat ideea eliminării obligativităţii deţinerii unui cont de 500 euro, Bucureştiul a declarat că nu poate face nimic în acest sens deoarece este obligat prin dispoziţiile regulamentului CEE 562/2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere. Practic, aceşti studenţi intră în categoria oricărui alt cetăţean din Rep. Moldova care doreşte să obţină viză pentru intrare în România, fiind obligat să prezinte dovada deţinerii a 500 de euro pentru asigurarea subzistenţei. Ceea ce ar trebui să-i incomodeze pe oficialii de la Bucureşti este că, începând din primăvara acestui an, cetăţenii Rep. Moldova nu mai plătesc taxe pentru perfectarea vizelor de muncă, pentru reîntregirea familiei, pentru studii şi tratament în Polonia... În plus, aceeaşi studenţi nebursieri (admişi în a doua sesiune) nu ştiu exact dacă pot obţine loc în cămin sau dacă mai sunt bani de la bugetul de stat pentru a beneficia de subvenţie pentru cazare. 

Acelaşi tip de discriminare este aplicat şi în cazul obţinerii permisului de şedere de la Inspectoratul General pentru Imigrări. Dacă pentru bursieri permisul de şedere se face pe întreaga perioadă, pentru nebursieri acesta se reînnoieşte anual. Iar motivul acestei proceduri rămâne incert.

Problema principală privind politica de separare a studenţilor basarabeni în două categorii – bursieri vs. nebursieri – se referă la acordarea necondiţionată a bursei pe întreaga durată a studiilor. „Ar fi benefic ca aceste burse să fie redistribuite după fiecare an de invăţământ, în conformitate cu performanţa studenţilor. Redistribuirea burselor ar mobiliza studenţii şi ar creşte competitivitatea, respectiv calitatea profesioniştilor care ies de pe băncile facultăţilor”, adaugă Cernega. 

Se pare că mulţi din cei candidaţi cu note foarte mari provin din zonele rurale ale Rep. Moldova, unde calitatea învăţământului este mai slabă în raport cu notele obţinute la bacalaureat; la liceele din centrele urbane calitatea şcolii este mai bună, profesorii mai exigenţi, iar notele mai mici. Cei din urmă aplică, desigur, la centrele universitare din România unde competiţia este foarte mare. Şi cum unii nu reuşesc şi acceptă să studieze fără bursă doar pentru a merge la universitatea şi specializarea dorită, aceştia ar putea suplimenta rândurile celor care renunţă pe parcurs la continuarea studiilor.

Sume 

Pentru a pleca din Chişinău spre Bucureşti (sau alt centru univeristar din România) se poate alege între autobuz şi trenul istoric „Prietenia”. Evident, mulţi aleg autobuzul, deoarece este mai ieftin şi mai rapid. 

Dar cum se descurcă un student basarabean o dată ajuns în România? Îi ajunge bursa? Şi dacă nu are bursă? Bursierii au un sprijin financiar de la stat de 65, respectiv 75 euro (aprox. 40% din coşul minim de consum din România) şi cazare gratuită. Bani insuficienţi pentru a se descurca financiar, de aceea marea majoritatea acestor bursieri sunt susţinuţi de către părinţii din Rep. Moldova, care muncesc fie în UE, fie în Rusia. 

Alţii încearcă să-şi găsească un loc de muncă, part-time sau full-time, însă, din cauza faptului că nu au cetăţenie română sau domiciului stabil în România, angajatorii îi privesc cu reticenţă şi preferă să-i angajeze la negru. Cu o astfel de situaţie s-au confruntat mai mulţi studenţi moldoveni veniţi la studii în România, cărora angajarea le-a fost condiţionată de obţinerea cetăţeniei române – ceea ce ar însemna să devii „român cu acte în regulă”. (O altă opţiune, dar numai pentru perioada verii, este programul Work&Travel, pentru ţări precum SUA, Canada, Grecia etc.) Conform datelor oferite de cercetarea CRPE, aproape 70% din studenţii chestionaţi au aplicat pentru obţinerea cetăţeniei române, iar printre motive figurează „obţinerea unui loc de muncă” (56,50%) şi „posibilitatea de a călători” (23,90%). Aşadar, bursa reprezintă mai mult o rampă de a obţine cetăţenia română – şi, implicit, un loc de muncă – şi o posibilitate de a călători, munci şi a continua studiile în UE. 

Ce-ar urma 

În luna decembrie 2012 a fost lansat raportul „Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România – între mit şi realitate”, realizat de Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Institutul pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzachi” din cadrul MAE. Potrivit raportului, 59,5% din tinerii basarabeni au declarat că „bursa contribuie la apropierea dintre cele două maluri ale Prutului”, în timp ce 53,2% au perceput-o ca pe „o rampă spre UE”, în contextul în care diploma de studii din România se bucură de recunoaştere la nivel european.

Un alt fenomen des întâlnit în rândul absolvenţilor basarabeni ai ciclului universitar I este aplicarea la studii de master în alte state din UE. Se pare că fenomenul a început să capete o amploare mai mare o dată cu anul 2003, când Rep. Moldova a adoptat o politică de deschidere, iar oferta de burse româneşti a început să concureze cu alte oferte provenite din ţările-membre UE sau non-UE. Numărul de burse oferite de UE (Tempus, Erasmus, Mundus, Jean Monnet) a crescut, iar studenţii basarabeni aflaţi la studii în România pot aplica alături de colegii lor din România la aceste burse. Din această cauză, în viitorul apropiat bursele româneşti s-ar putea cu greu să facă faţă acestei concurenţe, iar semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE (preconizată pentru 2014-2015) va accentua această tendinţă.

Potrivit preşedintei Comisiei de Învăţământ din cadrul Senatului României, Ecaterina Andronescu, strategia în ceea ce priveşte numărul de burse acordat de statul român elevilor şi studenţilor basarabeni ar trebui regândită, având în vedere că nu mulţi dintre absolvenţii în România revin în Republica Moldova – sau rămân în dreapta Prutului. Andronescu a mai precizat că, în urma unui studiu efectuat în 2009, s-a constatat că doar 5% dintre elevii şi studenţii basarabeni cu bursă s-ar fi întors în Republica Moldova. Şi fosta ministră a Educaţiei este de părere că platformele educaţionale online sau programele mai scurte de mobilitate ar putea reprezenta o soluţie pentru ca basarabenii să revină în Republica Moldova.

Evident că sistemul de acordare a burselor trebuie reformat cât mai urgent, de aceea o serie de ultime studii, conferinţe, dezbateri etc. au schiţat strategii pe termen lung, precum: 

1) dezvoltarea programelor de mobilitate academică moldo-română; 

2) introducerea admiterii online; 

3) sporirea numărului de extensii universitare româneşti pe teritoriul R. Moldova;

4) facilitarea obţinerii vizei pentru a călători în România; 

5) eliminarea clasificării discriminatorii între studenţi bursieri şi studenţi nebursieri; 

6) redistribuirea burselor pe parcursul fiecărui an de studiu pentru a stimula competiţia etc. 

Altfel, ineficienţa mecanismului birocratic are ca prim efect neocuparea locurilor scoase la concurs şi abandonarea studiilor în România. Problema nu e neapărat numărul. 

Datele se referă doar la locurile de învăţământ universitar (ciclurile I, II+III). Sursa: CRPE, MECTS

Venit din Republica Moldova, Nicolae Ţîbrigan a absolvit un liceu din România, apoi Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, iar acum este cercetător în cadrul Fundaţiei Universitare a Mării Negre.