Parcul nostalgicilor

Acest parc este pe placul nostalgicilor printre care, surprinzător, se află şi mulţi tineri maghiari.

Din mai multe puncte de vedere, bulgarii şi maghiarii se aseamănă. Ambele ţări tind să sape în trecutul lor pentru a înţelege mai bine prezentul. În pub-urile afumate  ale Budapestei, găsim de multe ori obiecte sau fresce care amintesc de slava trecută a maghiarilor, dar în acelaşi timp afişează un sumbru nihilism faţă de realităţile de azi. Găsim acest fenomen în tradiţia maghiară de ridicare a unor monumente ce glorifică evenimente şi personalităţii din trecut, dar şi în distrugerea acestora, în funcţie de percepţia lor de moment şi de politca la zi, evident.

În 1989, la câteva zile după căderea regimului condus de János Kádár (1956-1988), toate monumentele care preamăreau triumful socialismului internaţional şi maghiar au dispărut de pe strazile din Budapesta. În 1991, consiliul oraşului a cerut mai multor artişti să găsească un loc unde să fie amplasate cele mai reprezentative lucrări de propagandă socialistă. Astfel s-a născut, într-o suburbie a Budapestei, proiectul Memento Park al arhitectului Akos Eleöd. În spatele faţadei clasice de la intrarea în parc, am fost întâmpinaţi de statui gigantice ale „evangheliştilor" comunismului, Marx şi Engels, şi primul lor „apostol", Lenin. Apoi urmează liderii mişcării comuniste şi ai clasei muncitoare maghiare.

Oficial, Parcul Memento are scopul de a marca prăbuşirea regimurilor totalitare din Europa Centrală şi de Est - o formulare care pare să-i satisfacă pe urmaşii celor care cu mâinile lor au dat jos statuia lui Stalin în timpul evenimentelor din 1956. Acest parc este pe placul nostalgicilor printre care, surprinzător, se află şi ­mulţi tineri maghiari. Pentru Ada Amon, 35 de ani, care acum este o figură de frunte a societăţii civile maghiare, aceste statui sunt mai degrabă amintiri plăcute din copilăria lipsită de griji. „A fost o idee bună să nu aruncăm totul la gunoi", spune ea.

Comercializarea istoriei nu este pe gustul tuturor, dar cel puţin se dovedeşte că această pagină controversată a fost bine înţeleasă şi închisă.

„Kapital“ (BULGARIA) 4 februarie 2011