Opoziţia siriană acceptă să participe la negocierile de la Geneva. Care sunt principalele puncte divergente din calendarul procesului de pace în Siria

Rebeli sirieni atacă poziţii proguvernamentale la sud de Alep, în nord-vestul Siriei FOTO Mediafax / Abdulfetah Huseyin

Organismul reprezentativ al opoziţiei siriene a acceptat vineri să trimită o delegaţie la Geneva, pentru a discuta despre probleme umanitare, după ce a obţinut de la ONU şi Departamentul de Stat american garanţia că cerinţele-i vor fi îndeplinite, relatează Reuters online.

Înaltul Consiliu pentru Negocieri (HCN) - înfiinţat luna trecută cu sprijinul Arabiei Saudite în vederea Conferinţei care tocmai s-a deschis - anunţa joi că nu va participa deoarece nu a obţinut câştig de cauză.

Instanţa - din care fac parte partide politice şi grupări armate - cere oprirea bombardării zonelor civile, ridicarea blocadei impuse oraşelor asediate şi eliberarea deţinuţilor, conform rezoluţiei adoptate pe 18 decembrie de către Consiliul de Securitate al ONU.

„Garanţii au fost obţinute (de la ONU) pentru ca Rezoluţia 2.254 să fie pe deplin aplicată (...). Mergem, deci, la Geneva, pentru a discuta despre probleme umanitare“, a declarat Salim al-Muslat, un purtător de cuvânt al HCN, pentru postul Al Arabiya al Hadath. „HCN va merge la Geneva mâine (sâmbătă) pentru a discuta despre aceste probleme umanitare care vor deschide calea procesului negocierilor politice“, a adăugat el.

Anterior, emisarul ONU Staffan de Mistura a anunţat că se gândeşte să se întâlnească, duminică, cu membrii delegaţiei opoziţiei.

Riscul unui „eşec total“

Ameninţarea HCN cu boicotul risca să conducă la un „eşec total“ al negocierilor, a apreciat un diplomat occidental înainte de deschiderea lucrărilor. În absenţa opoziţiei, Conferinţa ar fi fost, în opinia sa, o adevărată mană pentru regimul de la Damasc, care ar fi putut astfel să-şi afişeze bunele intenţii în timp ce continuă lupta armată.

„Cu cine să discute? Pentru a negocia e nevoie de un interlocutor. Este o ocazie formidabilă ca regimul să-şi arate bunăvoinţa“, a continuat el.

Staffan de Mistura s-a întâlnit vineri seara cu delegaţia guvernamentală condusă de către Bashar Djaafari, reprezentantul permanent al Republicii Arabe Siriene la ONU, care a sosit la Geneva şi care nu a făcut absolut niciun comentariu la sosire.

„El îşi va continua întâlnirile cu alţi participanţi şi cu reprezentanţi ai societăţii civile“, a anunţat ONU într-un comunicat, amintind că este vorba despre discuţii de „proximtitate“, adică separate.

Militanţi kurzi - care deţin controlul asupra celei mai mari părţi a nord-estului Siriei şi care spre deosebirii de alţii şi-au demonstrat capacitatea de a-i respinge pe jihadiştii din cadrul Statului Islamic (SI) - s-au ţinut la distanţă de negocieri, la solicitarea Turciei.

Negocierile - ale căror ultimă rundă a avut loc în urmă cu doi ani - nu au schimbat până în prezent cu nimic războiul civil, care s-a soldat cu cel puţin 250.000 de morţi şi zece milioane de persoane strămutate sau refugiate începând din martie 2011 încoace.

În mod vizil sătui de acest statu-quo, cei doi predecesori ai lui Staffan de Mistura - Kofi Annan, iar apoi Lakhdar Brahimi - au renunţat la funcţii după eşecul conferinţelor de pace organizate în urma iniţiativelor lor.

Contraofensivă la vest de Damasc

De la ultimele negocieri, în 2014, SI a schimbat datele problemei, cucerind o bună bucată din teritoriile sirian şi irakian. După intrarea în cursă a coaliţiei internaţionale formate de către Statele Unite cu scopul de a lupta împotriva mişcării, Rusia a intrat şi ea în joc, în septembrie, cu scopul de a susţine regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad.

Intervenţia Moscovei, care a schimbat în mod considerabil raportul de forţe, a permis armatei şi miliţiilor loiale să relanseze ofensiva şi să recâştige din terenul pierdut mai ales în partea de vest a ţării. Eforturile lor vizează acum suburbiile din vestul Damascului, aflate în continuare pe mâna insurgenţilor, şi mai precis vizează Duraia. Temându-se de o ofensivă de mare anvergură, civilii fug în masă din cartierul vecin Muadamia al-Sham.

Potrivit lui Abdulrahman, directorul Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, obiectivul lor este să securizeze aeroportul militar de la Mezzeh, care se află în acelaşi sector. „Regimul caută să despartă Muadamia al-Sham de Daraia, pentru a termina cu combatanţii care se află acolo, deoarece Daraia reprezintă o ameninţare la adresa aeroportului militar de la Mezzeh. Separarea este acum aproape completă“, a declarat el.

Adversarii lui al-Assad sunt mai îngrijoraţi de aceste lupte decât de diplomaţie.

„Nu putem negocia dacă ONU şi comunitatea internaţională sunt incapabile să obţină măsuri de refacere a încrederii“, a apreciat Haitham al Maleh, un eminent membru al opoziţiei.

„Eu personal cred că, în această situaţie, negocierile sunt inutile şi nu pot duce la nimic. Nu putem să negociem cu asasini şi criminali care se agaţă de putere“, a subliniat el.

Punctele divergente din calendarul procesului de pace în Siria

Membri ai comunităţii internaţionale - inclusiv Statele Unite şi Rusia - au convenit în noiembrie un calendar al procesului de pace în Siria, însă un număr de probleme-cheie rămân în continuare nerezolvate, relatează DPA în pagina online, care prezintă aceste puncte.

Potrivit acestui calendar, un guvern de tranziţie urmează să fie format în următoarele şase luni, iar în decurs de 18 luni să fie organizate alegeri libere, monitorizate de ONU.

Însă puncte-cheie din calendar au rămas nerezolvate din noiembrie şi până în prezent:

1) Preşedintele sirian BASHAR AL-ASSAD: Şeful statului, aflat în funcţie din 2000, când l-a succedat pe tatăl său, refuză să dea curs solicitărilor opoziţiei de a demisiona. El susţine că numai poporul sirian este cel în măsură să-i decidă soarta.

Grupări-cheie din cadrul opoziţiei politice şi rebeiunii insistă ca al-Assad - susţinut cu înverşunare de către Rusia şi Iran - să plece de la putere înainte să înceapă perioada de tranziţie.

Cei care vor ca al-Assad să plece - inclusiv Arabia Saudită, Turcia şi unele puteri occidentale - îl acuză că este responsabil de uciderea a zeci de mii de cetăţeni sirieni în atacuri aeriene şi prin alte mijloace, inclusiv într-un atac chimic în 2013.

2) ARMISTIŢIU ŞI ÎNCETĂRI ALE FOCULUI: Facţiunile rebele doresc ca toate atacurile aeriene ale forţelor siriene şi ruse asupra poziţiilor şi teritoriilor pe care le controlează să înceteze înainte de începerea negocierilor.

Potrivit unor observatori, Guvernul nu doreşte să renunţe în acest moment la avantajul tactic pe care l-a obţinut începând din septembrie, când Rusia a lansat atacuri aeriene cu scopul de a susţine forţele loiale lui al-Assad.

3) TERORISMUL: Guvernul sirian susţine că luptă împotriva unor terorişti înarmaţi şi că vrea ca această problemă să fie discutată înainte de instalarea unei autorităţi de tranziţie.

Guvernul consideră grupări rebele-cheie - precum cea extremistă islamistă Ahrar al-Sham şi Armata Islamului (Jaish al-Islam) - drept grupări teroriste, în pofida faptului că opoziţia şi susţinătorii ei din regiune resping acest lucru şi consideră aceste facţiuni drept legitime.

Filiala Al-Qaida în Siria - Frontul al-Nusra - şi Statul Islamic sunt considerate de către Occident, Rusia şi principalii actori din regiune grupări teroriste. Facţiunile opoziţiei argumentează că lupta împotriva SI poate izbândi doar după ce pleacă al-Assad de la putere.