Omul care a ucis mitul fericirii roşii

Aleksandr Soljeniţîn va fi înhumat mâine, în cimitirul Donskoi din Moscova, loc ales chiar de fostul disident rus în timpul vieţii. Soldat disciplinat al Armatei Roşii, Soljeniţîn a

Aleksandr Soljeniţîn va fi înhumat mâine, în cimitirul Donskoi din Moscova, loc ales chiar de fostul disident rus în timpul vieţii. Soldat disciplinat al Armatei Roşii, Soljeniţîn a sfârşit prin a întoarce împotriva conducerii URSS singura armă de care dispunea: literatura.

A reuşit prin forţa cuvintelor să demaşte ororile unui regim privit cu îngăduinţă în restul lumii. Laureatul Nobel cu alură de profet a fost comparat adesea cu Dostoievski pentru determinarea cu care şi-a susţinut idealurile. Oamenii de cultură români spun că Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1970, a reprezentat un moment decisiv în lupta împotriva sistemului comunist, că a fost un om care a schimbat istoria, cu un profund mesaj moral, spiritual şi literar.

Opera lui se particularizează nu numai prin curaj, ci şi prin talentul literar de mare anvergură care i-a dat posibilitatea să se facă auzit în lume şi să vorbească despre ororile din lagărele comuniste.

Cel mai cunoscut disident rus a murit la 89 de ani, în noaptea de duminică spre luni, după o viaţă dedicată demascării propagandei sovietice şi renaşterii poporului rus

Aleksandr Soljeniţîn, scriitorul care a dezvăluit lumii adevărata faţă a regimului sovietic, s-a stins din viaţă în noaptea de duminică spre luni, la reşedinţa sa din Moscova.

Cel mai cunoscut disident rus, Aleksandr Soljeniţîn a decedat "ca urmare a unei insuficienţe cardiace acute". Bolnav de mai mulţi ani, nu apărea decât foarte rar în public. Ultimele imagini televizate cu autorul "Arhipelagului Gulag" îl arată pe Soljeniţîn într-un scaun rulant, primindu-şi oaspeţii la casa din Troiţe-Likovo.

"A dus o viaţă dificilă, dar fericită. Am fost fericiţi", a declarat soţia sa, Natalia, rezumând în câteva cuvinte viaţa tumultuoasă a unui om convins că este alesul destinului, convingere care l-a ajutat să învingă un cancer şi un regim care multora li se părea veşnic.

Figură profetică

Născut pe 11 decembrie 1918 în Cauzaz, omul cu alură de profet a servit în Armata Roşie în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, atras de idealurile revoluţionare ale regimului care se năştea.

Ironia destinului a făcut ca eroul de pe front, care a luptat curajos împotriva trupelor naziste, să devină mai târziu cel mai cunoscut disident din Uniunea Sovietică în perioada poststalinistă.

Ruptura cu regimul a survenit în urma unor scrisori trimise unui prieten, în care critica competenţele de strateg ale lui Stalin şi comportamentul soldaţilor ruşi după capitularea germană. În 1945, la doar 27 de ani este condamnat la opt ani de închisoare şi trimis într-un lagăr din Kazahstan, experienţă care îl va marca pentru totdeauna.

Eliberat în 1953, cu câteva săptămâni înainte de moartea lui Stalin, este exilat în Asia Centrală, unde începe să scrie. Reabilitat în 1956, se stabileşte la Riazan, la 200 de kilometri de Moscova.

Denunţarea regimului

În cadrul procesului de "destalinizare", Nikita Hruşciov aprobă publicarea nuvelei "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici". Povestea tulburătoare a unui deţinut obişnuit al Gulagului se întoarce ca un bumerang împotriva conducerii sovietice şi începe să zguduie şi simpatiile prosovietice din lumea întreagă.

"Dezgheţul hruşciovian" nu durează prea mult. Exclus din Uniunea Scriitorilor, în 1969, Soljeniţîn începe lucrul la "Arhipelagul Gulag", un studiu monumental despre lagărele staliniste. Scriitorul denunţă partidul unic şi ideologia acestuia, care permite "oamenilor să facă rău, asigurându-i însă că lucrează în numele binelui".

Ascunde mai multe exemplare din manuscris, iar unul îl încredinţează dactilografei, care îl îngroapă. Arestată de KGB, ea dezvăluie ascunzătoarea, înainte de a se sinucide. Gestul ei îl determină pe Soljeniţîn să îşi dea acordul pentru ca lucrarea să fie publicată la Paris, în 1973. Liderii comunişti înghit greu afrontul şi anul următor îl expulzează în Occident, nu înainte de a-i retrage cetăţenia.

A dus o viaţă dificilă, dar fericită.Am fost fericiţi.
Natalia Soljeniţîn,
soţia scriitorului

Întoarcerea din exil

Alungat din patria iubită, Aleksandr Soljeniţîn "pribegeşte" prin Germania şi Elveţia, înainte de a se stabili în Statele Unite, în Vermont. Occidentul descoperă atunci că omul care a făcut Kremlinul să tremure şi a ridicat vălul de pe ochii vesticilor este, în realitate, un ortodox conservator, adesea mult prea critic la adresa societăţii de consum.

În 1994, după 20 de ani de exil, se întoarce triumfal în noua Rusie, dar şi aici, adesea pesimist, nu îşi găseşte locul în noua realitate postcomunistă. A refuzat un premiu oferit de preşedintele Boris Elţîn, declarând că nu poate accepta onoruri din partea unui lider care a adus mizeria poporului său.

Simpatie pentru Putin

Încântat de planurile lui Vladimir Putin de a reface prestigiul unui fost mare imperiu, se va apropia de acesta, trecând cu vederea trecutul de ofiţer KGB. Apropierea nu va dura însă mult. Nemulţumit că nu-i urmează sfaturile, îl va critica pe Putin pentru că nu a slăbit puterea politicienilor corupţi.

În 2005, într-o apariţie televizată, scriitorul declară tranşant: "Nu avem nimic care să semene cu o democraţie". Un an mai târziu, acuza NATO că pregăteşte "încercuirea totală a Rusiei şi pierderea suveranităţii sale" prin "consolidarea metodică şi persistentă a maşinăriei sale militare în estul Europei".

În 2008 se produce o schimbare de atitudine. "Putin a primit ca moştenire o ţară jefuită şi îngenuncheată, cu cea mai mare parte a populaţiei demoralizată şi căzută în mizerie. Şi a început reconstrucţia încetul cu încetul, lent. Aceste eforturi nu au fost remarcate şi apreciate imediat", declara Soljeniţîn în aprilie într-un album dedicat preşedintelui aflat la final de mandat.

Nostalgia Sfintei Rusii

Când primeşte premiul Nobel pentru literatură în 1970, Aleksandr Soljeniţîn refuză să se ducă la Stockholm, la ceremonia de decernare a distincţiilor, temându-se că nu se va mai putea întoarce în URSS-ul lui Leonid Brejnev. Abia în 1974 va ajunge în capitala suedeză pentru a primi de la regele Carl Gustav meritatul premiu, pentru "Pavilionul Canceroşilor". Publicat în 1968 la Paris, "Pavilionul Canceroşilor" este un preludiu "amar" la "Arhipelagul Gulag".

Autorul descrie viaţa din spital a diverşi oameni - foşti turnători, actuali turnători, studenţi, proletari şi ţărani, uniţi de un singur sentiment: frica. Alegoria este grăitoare. De altfel, în ciuda şicanelor serviciilor secrete sovietice, Soljeniţîn nu a dorit niciodată să-şi părăsească ţara, pentru care avea o pasiune mistică. Bântuit de nostalgia Sfintei Rusii, a dus o luptă continuă împotriva decăderii morale şi spirituale a poporului rus.

Doar acceptarea voluntară şi conştientă a vinii duce la vindecarea unei naţiuni
Aleksandr Soljeniţîn,
scriitor

Volumele "circulau pe sub mână"

Stelian Tănase a declarat pentru NewsIn că scriitorul rus a oferit un exemplu moral absolut, că "a fost cea mai mare figură a luptei anticomuniste". "Era învăţător la o şcoală secundară, făcuse opt ani de gulag. A avut un curaj extraordinar, dar a avut dreptate. Pentru că ceea ce a scris a dus, în nici 20 de ani, la prăbuşirea sistemului", a spus Tănase.

Jurnalistul mărturiseşte că, pe la începutul anilor '80, circula "Arhipelagul Gulag", în versiune dactilografiată. "Cineva stătuse, cu mari riscuri, să bată cartea şi să facă nişte dosare imense", îşi aminteşte Stelian Tănase. "Se şi discuta despre opera lui Soljeniţîn.

Nu la facultate, acolo n-aveai curaj, dar acasă, în cafenele discutau scriitorii", a mai spus jurnalistul. Scriitorul şi publicistul Ioan Groşan îşi aminteşte şi el că volumele scriitorului "circulau pe sub mână" în România comunistă şi că "admiraţia faţă de scriitorul rus trebuia exprimată cu glas scăzut".

"Mi-am dorit să avem un Soljeniţîn"

"Mereu mi-am dorit să avem şi noi un scriitor ca Soljeniţîn", mărturiseşte criticul literar Alex Ştefănescu. "A fost un mare scriitor şi această calitate i-a dat posibilitatea să se facă auzit în lume.

Talentul său a fost o modalitate de amplificare a vocii, pentru a putut să se facă auzit. Când am citit <> , m-a impresionat nu numai curajul cu care dezvăluia esenţa regimului comunist, ci şi talentul literar de mare anvergură, specific scriitorilor ruşi.

Cred că Rusia va face mereu să apară mari scriitori. N-am avut nicio admiraţie faţă de URSS, însă am avut cea mai adâncă admiraţie faţă de arta rusească. Cel mai prost film rusesc e mai bun decât cel mai bun film american. Până şi desenele lor animate sunt extraordinare.

Există în arta ruşilor un amestec de patetism, umor şi o măreţie pe care mi-aş fi dorit să o avem şi noi. Noi avem multe calităţi, dar n-avem măreţie".

"Un scriitor care a schimbat istoria"

Oamenii de cultură din România recunosc rolul însemnat al scriitorului rus în istoria literaturii. Însă, mai greu decât atât, spun ei, cântăreşte modelul de moralitate pe care l-a ilustrat viaţa lui Soljeniţîn.

"Soljeniţîn a fost un moment important, decisiv chiar, în lupta împotriva sistemului comunist, dovedind că un om, prin opera lui, poate pune la pământ o propagandă foarte puternică", declară pentru "Adevărul" publicistul Magdalena Boiangiu, care adaugă că momentul Soljeniţîn - care a coincis cu publicarea operei lui în Occident - a însemnat nu doar dezvăluiri despre sistemul concentraţionar - pentru că mai fuseseră din acestea - , ci şi demascarea felului cum acest sistem este "pilonul esenţial al vieţii din Uniunea Sovietică".

"Pentru intelectualii şi politicienii occidentali, opera lui Soljeniţîn a însemnat şi momentul alegerii: dacă eşti comunist, accepţi aceste crime; dacă respingi crima, nu poţi fi comunist", conchide analistul.

Soljeniţîn este "de neînlocuit"

Pentru literatură, Soljeniţîn a însemnat afirmarea operei unui mare scriitor, preocupat de rolul omului în istorie şi de modul cum istoria determină şi modifică viaţa oamenilor", mai spune Boiangiu. Criticul literar Paul Cernat merge mai departe şi subliniază că, dincolo de vocaţia artistică, scriitorul rus "a fost un om care a schimbat istoria".

"Nu cred că suntem pregătiţi, afirmă el, pentru a-i înţelege mesajul moral, spiritual şi literar. Suntem prea meschini pentru asta".

Publicistul şi scriitorul Florin Iaru e de părere că pentru drepturile omului, pentru lămurirea conştiinţei occidentale, Soljeniţîn este "de neînlocuit".

Moştenitorul lui Dostoievski

Familia scriitorului a primit condoleanţe de la numeroşi lideri politici mondiali, precum şi de la preşedintele Dmitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin. "A fost unul dintre primii care a vorbit cu voce tare despre caracterul inuman al regimului stalinist şi despre cei care l-au cunoscut, dar n-au fost zdrobiţi de el", a declarat Mihail Gorbaciov.

Cancelarul german, Angela Merkel, care a copilărit în fosta RDG, a remarcat contribuţia dizidentului rus la "depăşirea totalitarismului comunist". Memoriei sale i-a adus un omagiu şi Nicolas Sarkozy. "Intransigenţa sa, idealul său şi viaţa sa lungă şi frământată fac din Aleksandr Soljeniţîn o figură romanescă, moştenitoare a lui Dostoievski. El aparţine panteonului literaturii mondiale", a declarat preşedintele francez.