O altă rută

Şi în Spania (la fel ca în Italia), partide de mică anvergură ori cu o puternică amprentă naţionalistă câştigă din ce în ce mai mult teren.

La fel ca în Italia, şi în Spania au avut loc alegeri administrative într-un scrutin grăbit, care anticipează viitorul politic şi social al spaniolilor. După analizarea primelor rezultate, pare că Spania a încredinţat urnelor comunale şi regionale un mesaj nu foarte diferit de cel al Italiei de acum opt zile: a sosit momentul să schimbăm ruta, dar nu e foarte clar în ce direcţie trebuie să o apucăm. E bine să menţionăm că prelungitele şi coloratele manifestaţii care au animat recent pieţele din Madrid nu s-au vrut a fi un protest îndreptat neapărat faţă de o politică anume. A fost mai degrabă o revoltă tinerească îndreptată împotriva a toţi şi a toate - politicieni, bancheri, oameni de afaceri - născută din convingerea că doar cine are bani sau putere reuşeşte, într-un fel sau altul, să depăşească dificila perioadă economică şi criza ce-i loveşte pe cei mai mulţi.

Politicienilor le-a fost o teamă teribilă de absenteism în rândul tinerilor, dată fiind mai ales rata enormă a şomajului ce-i afectează în primul rând pe ei. Totuşi, lucrurile nu au stat aşa. Rezultatele au confirmat previziunile de acum două zile şi au evidenţiat o înfrângere semnificativă a lui Zapatero şi a Partidului Socialist, care pierde astfel importante oraşe şi regiuni ce au trecut în mâinile Partidului Popular. Nu este un lucru surprinzător. La fel ca toţi liderii europeni care erau deja la putere în momentul izbucnirii crizei economice, Zapatero a pierdut constant din sprijinul popular, iar partidul său, PSOE, l-a urmat pe panta declinului. Spania se găseşte în mod obiectiv în dificile condiţii economice, cu un nivel foarte ridicat al şomajului şi cu o datorie publică ce rămâne alarmantă, în ciuda tuturor sacrificiilor făcute. Alegerile de acum două zile confirmă acest declin, iar faptul că Zapatero a anunţat că nu se va prezenta la viitoarele alegeri naţionale din 2012 nu schimbă cu nimic lucrurile.

Dar dacă anotimpul socialist pare să fi intrat într-o hotărâtă zodie a declinului, nu înseamnă că pentru popularii lui Rajoy se deschid noi străzi. Şi în Spania (la fel ca în Italia), partide de mică anvergură ori cu o puternică amprentă naţionalistă câştigă din ce în ce mai mult teren. La Barcelona, care timp de peste 30 de ani a fost o feudă socialistă, candidatul coaliţiei naţionaliste a câştigat o neaşteptată poziţie avantajoasă. Totuşi, nu se poate spune că votul de acum două zile reprezintă un cec în alb pentru cine urmează să guverneze în viitor, cât mai ales un vot de respingere pentru cine a guvernat. Măsurile politice reale, care trebuie hotărâte şi adoptate de spanioli, sunt dictate de actualele conjuncturi dificile economice. Iar spaniolii ştiu că momentele în care trebuie strânsă cureaua nu s-au terminat.