Noile războaie

În fiecare an, când la Forumul de la Davos se vorbeşte despre bani, la Conferința de la Munchen se vorbeşte despre război.Afganistanul, Iranul şi terorismul au fost anul acesta principalele teme ale conferinţei, dar în prim-plan s-a aflat tot China.

Începând din 1962, oraşul german Munchen găzduieşte Conferinţa de Securitate, o reuniune la care participă miniştrii Apărării şi de Externe ai lumii, şefi militari, şefi ai serviciilor de informaţii, oameni de ştiinţă şi, desigur, şefii principalilor producători de arme ai lumii.

Întâlnirea este o oportunitate de a afla la ce se gândesc oamenii care decid în probleme de război şi pace. „China, China, şi iarăşi China", mi-a spus un înalt oficial când am întrebat care a fost subiectul principal de anul acesta. „Desigur, Afganistanul, Iranul şi terorismul sunt importante, dar toate implică şi China, care nu poate fi lăsată în afara discuţiilor".

Condiţiile Chinei

Actorul principal la întâlnirea de anul acesta a fost ministrul de Externe chinez, Yang Jiechi, care le-a spus delegaţilor că ţara sa va fi o forţă pozitivă în lume şi va contribui la eforturile de pace, atâta timp cât va exista „un spirit de cooperare". A fost cu siguranţă o pregătire a scenei pentru exprimarea preocupării chineze în legătură cu recentele vânzări masive de arme americane către Taiwan.

Chiar dacă prioritatea Chinei este dezvoltarea economică, fără îndoială gigantul asiatic nu va scădea ritmul nici în extinderea capacităţilor militare. Are cele mai mari forţe armate de pe planetă, cu o armată de 2,5 milioane de oameni - sau 0,17% din populaţie. Este urmată de Statele Unite, cu 1,5 milioane de soldaţi (0,5% din populaţie), şi de India, Coreea de Nord şi Rusia.

Dar puterea militară depinde cel puţin la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, de bani şi tehnologie pe cât depinde de numărul de oameni sub arme. Cheltuielile militare ale SUA sunt echivalente cu jumătate din ce cheltuieşte restul planetei. China şi Rusia reprezintă doar opt şi cinci procente din totalul cheltuit pentru armată la nivel mondial. Doar 25 de ţări, majoritatea dintre ele din Orientul Mijlociu, cheltuiesc o sumă proporţional mai mare decât SUA, dacă luăm în calcul mărimea economiilor lor.

Adversarii superputerilor

SUA este cel mai mare vânzător de arme al lumii, controlând 68% din piaţa globală. Dar aceste cifre majore nu au fost suficiente pentru a-i învinge pe duşmanii cei mai ameninţători ai Washingtonului. Al Qaida, talibanii şi piraţii somalezi rămân preocuparea principală a celor care au grijă de securitatea noastră. Al Qaida, slăbită şi cu o mare parte a liderilor morţi sau capturaţi, rămâne o ameninţare atât din cauza capacităţii de a inspira indivizi sau grupuri. Talibanii au forţat armata cea mai mare şi cea mai avansată tehnologic să caute o soluţie alternativă prin dialog şi prin înţelegere.

În ultimii trei ani, numărul conflictelor armate între naţiuni a scăzut puternic. Dar numărul războaielor civile, insurgenţelor, rebeliunilor şi luptelor între grupuri care nu participă la reuniuni precum cea din Munchen, a crescut. Acestea, şi nu o Chină în expansiune, vor continua să constituie principala ameninţare la adresa păcii mondiale.

Moisés Naím

- Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy“, pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
- Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
- Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.