Niciodată fără glugă
Treningul cu glugă („sweat“) nu este agreat de toată lumea. Dimpotrivă, este dispreţuit, este considerat ridicol, nu este înţeles de toate generaţiile.
Totuşi, azi îşi face o revenire în forţă printre maşini şi magazine în flăcări, în mijlocul revoltelor populare. Este purtat în fiecare zi de milioane de persoane. Dacă în prezent mass-media vorbeşte mult despre acest „veşmânt", el a devenit încă de acum câţiva ani simbolul unei ameninţări populare. În 2005, adolescenţi îmbrăcaţi în „sweat" au făcut prăpăd prin cartierele mărginaşe ale Parisului. Un an mai târziu, la Londra, tineri implicaţi în poveşti violente cu „războaie de cartier" purtau acelaşi „sweat", completat cu o pereche de ochelari de soare care le acopereau trăsăturile.
Treningul cu glugă şi ochelarii de soare purtaţi chiar şi în toiul nopţii au devenit o uniformă care, prin analogie, aminteşte de costumul sobru întâlnit pe toate străzile cartierelor „de finanţe" din Londra, Paris sau New York. Maniera de a te îmbrăca poartă amprenta politicului. Ea permite oamenilor să-şi construiască o imagine pe care să o impună celorlalţi. A-ţi ascunde chipul nu denotă un gest anodin, lipsit de importanţă socială, dacă e să ne gândim la cagulele paramilitarilor de extremă deapta, la caschetele trase pe ochi ce reflectă o dorinţă de anonimat şi un refuz al identificării.
Astăzi, gluga ce acoperă mare parte din trăsăturile unui chip este asociată cu noua generaţie de însinguraţi din Marea Britanie şi de oriunde.
La începutul anilor 2000, treningul cu glugă a fost politizat făţiş în Marea Britanie. Simboliza ameninţarea (pe atunci „în surdină") a tinerilor adolescenţi din cartierele „sensibile". În mai 2005, „veşmântul" a fost interzis într-un centru comercial din Kent. Mai târziu, acelaşi lucru s-a întâmplat în unele şcoli din Ţara Galilor.
Refuzul de a te lăsa identificat are însă conotaţii mult mai profunde. Puştii cu glugi pe ochi vor să evite contactul direct cu realităţile dure, ale prezentului, dar mai ales ale viitorului, pe care sunt obligaţi să le trăiască. Puştii se ascund, le este teamă să vadă şi să fie văzuţi.





















































