Netanyahu începe să culeagă roadele conflictului din Israel. Liderul opoziţiei are şanse minime să mai formeze un guvern. Hamasul, celălalt câştigător

Premierul Benjamin Netanyahu

Tensiunile sociale dintre evrei şi arabi în Israel au dat o lovitură puternică eforturilor principalului rival al premierului Benjamin Netanyahu, Yair Lapid, de a forma un guvern şi de a îl înlocui pe actualul lider israelian. Sinngurii care au de câştigat de pe urma acetui conflict sunt premierul israelian Beniamin Netaniahu şi gruparea islamistă palestiniană Hamas , scrie Washington Post.

Naftali Bennett, şeful partidului ultranaţionalist Yamina, principalul actor în facerea sau desfacerea noului guvern după alegerile din 23 martie care nu au dus la un rezultat concludent în ce priveşte o posibilă coaliţie de guvernământ, a anunţat că renunţă la a mai negocia cu liderul opoziţiei şi că va prefera să discute negocierea unui guvern multicolor de unitate naţională.

Yair Lapid, care conduce partidul centrist Yesh Atid, mai are trei săptămâni să formeze o coaliţie de guvernare. Dacă eşuează, cel mai probabil vor fi convocate din nou alegeri anticipate, al cincilea scrutin în ultimii doi ani.

Un acord în care Lapid şi Bennett să guverneze prin rotaţie a fost pus pe masă, însă ar avea nevoie de sprijinul parlamentarilor arabi pentru a putea obţine majoritatea. Bennett a fost citat de presa israeliană spunând că actualul conflict cu minoritatea arabă va face un astfel de guvern nefezabil.

Ostilităţile armate între Israel şi militanţii palestinieni din Gaza au dus la violenţe accentuate între comunităţile mixte din Israel. Sinagogi au fost atacate, iar lupte de stradă au început între arabi şi evrei, ceea ce a dus la un avertisment al preşedintelui ţării cu privire la un posibil război civil.

Lapid a declarat, însă, că îşi va continua eforturile de a forma o coaliţie, însă şansele sale de reuşită sunt mici în contextul politic actual al Israelului.

Avantajele Hamas

După ce Netaniahu a eşuat să formeze o coaliţie guvernamentală în Knesset (parlament), aliaţii lui de dreapta au trecut la o serie de provocări împotriva palestinienilor în plină lună Ramadan. „De la restrângerea accesului palestinienilor în moscheea cea mare din Ierusalim, până la blocarea fâşiei Gaza în ciuda epidemiei de Covid şi la măsurile de expulzare a unor familii din Ierusalim, liderii israelieni au făcut viaţa palestinienilor insuportabilă”, scrie Muhammad Shehada în Haaretz.

Pentru Hamas, de asemenea, ostilităţile au căzut providenţial, în momentul în care tensiunile creşteau între islamiştii din Gaza şi liderul Autorităţii Palestiniene Mahmoud Abbas, a cărui grupare Fatah, moştenită de la răposatul Yasser Arafat, conduce în Cisiordania. (În trecut, Israelul a tolerat, dacă nu chiar încurajat, apariţia unor structuri militante islamiste precum Hamas, pentru a pune în încurcătură Fatah, de natură mai laică şi pur naţionalistă.)

“Hamasul nu vrea şi nu aşteaptă de fapt nimic de la Israel,” scrie Michael Koplow pe platforma Israel Policy Forum. „Rachetele trase de islamişti sunt pentru a câştiga în faţa adversarilor palestinieni din Fatah.”

Risc de război civil

BBC, redă opinia mişcării israeliene „Pace Acum”, după care menţinerea coloniilor israeliene în Cisiordania e cauza principală a violenţei: „E foarte îngrijorător şi guvernul nostru, în loc să calmeze situaţia, încearcă să o inflameze. E un memento al faptului că ocupaţia încă există şi că tensiunile mocnesc şi e nevoie doar de un chibrit pentru a aprinde focul”. Cotidianul israelian Haaretz abordează aceeaşi temă în editorialul său, „Ministerul Instigării Publice”. Arestarea unor evrei suspectaţi că au împuşcat letal un arab în oraşul Lod a determinat Ministerul Securităţii Publice să comunice că „cetăţenii înarmaţi, cu respect faţă de lege, sporesc puterea autorităţilor de a neutraliza imediat pericolul”.

Astfel ministerul „încurajează cetăţenii să se împuşte unii pe alţii pe străzi”. E „ultimul lucru de care Israelul avea nevoie”, apreciază Haaretz, concluzionând că mai degrabă „are nevoie urgent de o schimbare de conducere”. Aceeaşi temă o regăsim într-o analiză mai amplă din The Jerusalem Post: „politica premierului Benjamin Netanyahu este să menţină la putere un Hamas slăbit” pentru ca „în ochii publicului să nu existe un partener palestinian pentru pace”. 

Mahmoud Abbas administrează doar Cisiordania, deci nu reprezintă toţi palestinienii, deci n-are rost să se trateze cu el; Hamas controlează Gaza şi vrea să distrugă Israelul, deci nu se poate trata cu el – „o strategie perfectă care funcţionează de ani”. „Avem nevoie de noi conducători, capabili să fie oameni de stat – şi să asculte vorbele lui [Yitzhak] Rabin şi [Yasser] Arafat” – pentru a ieşi din „ciclul absurd al conflictului”. Cotidianul american The Washington Post sesizează şi el o deficienţă de conducere: „dintre toţi cei trei mari jucători – Hamas, Autoritatea Palestiniană şi Israelul – nici unul nu are un conducător dispus să facă fie şi cel mai mic sacrificiu pentru pace”. 

Violenţele dintre israelieni şi palestiniei reprezintă un pericol mai mare pentru Israel decât Gaza. Preşedintele Israelului, Reuvin Rivlin a avertizat că un război civil ar reprezenta un „pericol existenţial” pentru Israel. Or, violenţele stradale, intracomunitare, se intensifică şi pot uneori fi văzute în direct de întreaga planetă.

Efecte asupra ţărilor din regiune şi Europei 

Iar efectele ajunng până în Europa. În Germania, televiziunile au filmat o mulţime adunată în faţa sinagogii din orăşelul Gelsenkirchen, scandând «Scheißjude» («evreime de rahat»).

Manifestaţii similare împotriva Israelului au avut loc şi în Berlin şi Mannheim. La Repubblica, în Italia, vorbeşte de un „adevărat nou antisemitism” şi cum mulţimea manifestanţilor, în Germania, flutura steaguri palestiniene şi turceşti. Autorităţile din Franţa au interzis orice manifestaţii legate de evenimentele din Orientul Mijlociu. 

Le Monde pune în evidenţă o problemă neaşteptată, la care nu se gândea încă nimeni în urmă cu câteva zile: felul în care degenerează actualul conflict al Israelului cu palestinienii şi Hamasul din Gaza pune în mare încurcătură statele arabe din regiune care şi-au normalizat recent relaţiile cu Israelul, şi anume: Emiratele Arabe Unite (EAU), Bahrein, Maroc şi Sudan.

Toate aceste state care au semnat anul trecut acorduri cu Israelul se văd acum nevoite să recurgă la o întreagă echilibristică diplomatică, regăsindu-se deodată practic în postura de vinovaţi.

Financial Times scrie despre eforturile diplomatice depuse de Egipt pentru a obţine o încetare a focului, eforturi pe care până acum Israelul le-a respins.

Ezitările lui Biden

Cât despre rolul SUA, presa americană scrie că la opt luni după ce „Donald Trump îşi trâmbiţa cea mai mare (şi practic unica) realizare din politica externă, Acordurile Abraham”, acea „lăudăroşenie pare acum şi mai ridicolă, căci actualele ciocniri arată limpede că nu există nici «pace», nici un «nou Orient Mijlociu»”. 

Experţi spun că au avertizat Casa Albă că circumstanţele care vor fi create în perioada de sfârşit a sărbătorii Ramadan la care se adaugă aniversarea ocupării de către israelieni a Ierusalimului Răsăritean au mari şanse să ducă la un conflict serios.

Administraţia Biden susţine că a avut consultări în legătură cu aceste riscuri, dar nu e clar cu ce rezultat. Fapt este că acum conflictul riscă sa degenereze, existând fronturi multiple – rachete de luptă din şi către Gaza, care fac victime de ambele parţi, ciocniri la Ierusalim între palestinieni şi poliţie şi un fenomen nou şi foarte îngrijorător, confruntări de stradă în oraşe israeliene, între evrei si arabi, cetăţeni ai Israelului.

Fostul negociator palestinian Ghaith Al-Omari a spus, cu referire la administraţia Biden: „Chiar dacă încearcă să ignore criza, criza nu îi lasă să o facă”. 

Facţiunea de stânga a Partidului Democrat – între care senatoarea Elizabeth Warren si deputata Alexandria Ocasio-Cortez – susţine că administraţia a intervenit prea târziu şi prea timid, în condiţiile date, care puteau fi anticipate. Israelienii, prin vocea ambasadorului la Washington critică afirmaţiile stângii din America, considerîndu-le de natură să încurajeze extremismul in Israel si vecinătatea sa. Biden a spus recent ca Israelul are dreptul să se apere, în faţa atacurilor din Gaza, în plus administraţia nu doreşte ca autorităţile acelei ţări să submineze eforturile sale vizând revenirea în acordul nuclear cu Iranul.

Voci din Congres şi societatea civilă îi cer să se implice diplomatic activ în conflictul israeliano-palestinian, care ameninţă să scape de sub control. În ultimele zile, Casa Albă a fost prezentă, în conversaţii telefonice cu oficialităţi si având chiar un trimis special. Fireşte că raporturile limitate cu palestinienii şi absenţa contactelor cu mişcarea Hamas, care administrează Gaza, reduce impactul Washingtonului, dar Statele Unite sunt totuşi considerate un actor important în actuala situaţie.