Marea Britanie este invitată înăuntru sau afară, dar complet

Mulţi cetăţeni britanici cer guvernului de la Londra să le ofere şansă să-şi exprime opţiunea cu privire la apartenenţa Regatului la Uniunea Europeană FOTO Reuters

Înalţi oficiali ai UE recomandă Londrei să se decidă dacă mai vrea să fie în Uniune, pentru că restul statelor membre încep să atingă limitele răbdării faţă de poziţiile Marii Britanii. Există însă şi britanici federalişti convinşi – care văd Regatul Unit în afara UE, iar România tot în faza „pre-apartenenţei”. Interviu de Cristina Stănculescu, Europuls.

Perspectiva ieşirii Marii Britanii din UE este una serioasă?
Andrew Duff: Bineînţeles. Desigur, nu există nicio propunere concretă de ieşire, dar cred că acest lucru va fi discutat în perspectiva viitoarei convenţii, în 2015. Nu cred că până atunci va fi o dezbatere consistentă pe această chestiune. În prezent, principala preocupare este cum să ieşim din criza financiară, apoi va trebui să reîmprospătăm Parlamentul, în 2014, şi Comisia. Dar consider îndreptăţite frustrările în legătura cu atitudinea britanică.

Cui ar folosi această ieşire?

Marea Britanie traversează o fază extrem de naţionalistă din istoria sa. Cred că prezenţa sa în Uniunea Europeană, în configuraţia sa politică actuală, va supra-paraliza UE. Este, deci, important ca Marea Britanie să plece. Întrebarea este: va ieşi complet sau vom putea crea o formă specifică de apartenenţă pentru cazul ei?

Sunt voci care spun că integrarea economică şi financiară pe cale să se petreacă pe fondul crizei pe care o traversează UE ar trebui să fie acompaniată şi de reforme democratice? Care ar fi acestea?

Listele transnaţionale pe care le-am propus ar fi o idee splendidă pentru Parlament. În cadrul următoarelor alegeri pentru Parlamentul European, urma ca 25 de deputaţi europeni să fie votaţi în cadrul unei circumscripţii transnaţionale. Listele ar fi fost compuse din candidaţi din cel puţin nouă state membre, iar parlamentarii aleşi pe aceste liste nu ar fi reprezentat doar interesele unei arii geografice – regiuni sau state –, ci interesele cetăţenilor europeni, într-un sens larg. Din păcate, nu vom reuşi să introducem aceast principiu înainte de 2014. Există prea mult conservatorism în sânul Parlamentului şi asta împiedică până şi discutarea propunerii în plenară. Deci nu se va întampla.
Dar cred că propunerea va fi discutată în următoarea convenţie. Este nevoie de o schimbare în tratate şi acest lucru poate fi făcut numai într-un anumit context, cu listele transnaţionale ca parte a unui pachet mai mare, negociate într-un ansamblu. În acest pachet ar trebui să se găsească ideea de federaţie economică, de guvern federal şi de uniune fiscală. Bineînţeles, ar trebui să existe o dezbatere, pentru a şti cum pot arăta aceste lucruri. Cred că una din principalele componente ar trebui să fie un secretar al trezoreriei, responsabil de politica economică şi financiară comună, ceea ce ar fi  un avans calitativ înspre coordonarea politicilor economice naţionale. Acest secretar ar trebui să fie numit de către Parlamentul European şi să fie responsabil faţă de acesta. Democratizarea trebuie să treacă prin Parlamentul European. Idea principală este să găsim un cadru democratic pentru a putea gestiona solidaritatea fiscală între plătitorii de taxe. Dacă fiecare cetăţean european plăteşte, atunci trebuie să fie reprezentat în sistemul parlamentar.  

Criza curentă a ajutat agenda federalistă?

Cred că a fost o criză interesantă pentru federalişti. Dar trebuie să spun că nu este modul perfect pentru a acţiona. Într-o lume ideală, cineva ar fi prevăzut acest proces federal într-un mod ceva mai coerent decât ceea ce se întâmpla în prezent – care este un mod fanatic de a rezolva criza, deloc cel mai bun. Dar, în mod sigur, federaliştii pot exploata această criză pentru a atinge obiectivele pe care le vânează de ani de zile. Cu toate acestea, dacă ascultăm cu atenţie ce se spune în Comisie şi în Parlament vedem că se vorbeşte despre federalism într-un mod foarte abstract. Se discută, spre exemplu, despre guvernanţă şi nu despre guvern, ori ceea ce avem nevoie este un guvern format din oameni care să aibă puterea să decidă.

Spuneţi că această criză este gestionată într-un mod fanatic. Ce greşeli au fost făcute?

Din păcate, prim-miniştrii nu acceptă principiul de responsabilitate colectivă pentru acţiunile lor. Într-un final, reuşesc să se pună de acord cu ceea ce se discută la întâlnirile Consiliului European mai ales la primele ore ale dimineţii, după o noapte de discuţii. Însă când se întorc acasă, nu reuşesc să transmită, mai departe, greutatea şi semnificaţia deciziilor. Un exemplu este Mariano Rajoy care nu reuşeşte să explice la el în ţară care sunt angajamentele pe care le-a luat în Consiliu şi de ce sunt necesare. La fel şi premierul grec. Absenţa responsabilităţii colective este foarte, foarte gravă.

Au fost şi părţi bune în gestionarea acestei crize?

Cred că Banca Centrală Europeană a dovedit că este creativă. Şi cred că rolul acesteia va creşte ca urmare a acestei crize. Cred că Parlamentul s-a descurcat bine. A fost bine gestionată crearea sistemului de supraveghere. Dar există întotdeauna o problemă de viteză, lucrurile se întâmplă încet. Viteza pieţei este mai mare decât cea a politicii.

Au federaliştii şanse reale de succes ?

Bineînţeles. Şi asta pentru că, deşi sunt încă lucruri neprecizate, avem o idee mai clară decât toată lumea despre punctul unde vrem să ajungem.

Unde vedeţi Uniunea Europeană în 5 ani?

Mi-ar plăcea să existe în 5 ani o constituţie federală, cu un grad mai mare de stabilitate decât tratatele pe care le tot modificăm. Mi-ar plăcea să văd familiile politice partizane ceva mai implicate la nivel federal. Una dintre problemele pe care le avem este că nu există adevărate partide politice europene. Din punct de vedere democratic, asta este o problemă, pentru că partidele conectează cetăţenii cu autorităţile. Fac campanie. Şi nu avem asta. Unul dintre obiectivele propunerii listelor transnaţionale ar fi tocmai acesta. Mi-ar plăcea să existe o Comisie formată din 13 persoane, nu 28. Cred că ar trebui ruptă legătura dintre state şi Comisie şi schimbată idea potrivit căreia comisarii sunt acolo pentru  a reprezenta naţiunile, dacă vrem să avem un Executiv care să poată decide cu adevărat în interesul comun al tuturor statelor şi cetăţenilor.

DRUMUL CEL LUNG

Sunteţi unul din eurodeputaţii care au urmărit îndeaproape scena politică românească în 2012 …

Cred că România mai are de făcut o bucată serioasă de drum înainte de a fi un stat membru demn de toată încrederea în Uniunea Europeană. Şi cred că acest lucru este valabil şi pentru cei care se găsesc la guvernare, şi pentru cei care sunt în opoziţie.

Aveaţi aceeaşi opinie şi acum câteva luni?

Acum câteva luni aveam mai multă încredere în ceea ce ni se spunea de la Bucureşti. Se vorbea despre eforturile considerabile de reducere a corupţiei în contextul aderării. Am observat în ultimele luni că lucrurile nu stau chiar aşa. Cred că ultima extindere a UE a îngreunat continuarea procesului de lărgire către alte ţări, pentru că au fost trase o serie de concluzii din experienţa cu România. Pentru Croaţia a fost mult mai dificil să adere.

Andrew Duff este europarlamentar britanic, din partea Partidului Liberal Democrat, membru al grupului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor din PE. Este preşedinte ale Uniunii Federaliştilor Europeni şi membru fondator al Grupului Spinelli, dedicat revigorării ideii de federalizare a UE.