Israelienii decid, azi, viitorul lui Netanyahu

Premierul israelian Benjamin Netanyau şi adeversarul său, generalul Benny Gantz

Israelienii sunt chemaţi la urne, marţi, în cadrul alegerilor parlamentare de care depinde soarta premierului Benjamin Netanyahu, o figură dominantă a scenei politice israeliene acuzat în două dosare de corupţie.

Cei peste şase milioane de israelieni nu-şi aleg direct premierul, acesta va fi desemnat din partea formaţiunii politice sau a coaliţiei care câştigă majoritatea parlamentară. Secţiile de votare s-au deschis la ora 07:00 locală (07:00 ora Rommâniei) şi se vor închide la ora 22.00. Acest scrutin este considerat aproape un  referendum pentru sau împotriva premierului „Bibi“.

Alegătorii vor putea să aleagă dintr-un număr record de 39 de partide care concurează la primele alegeri pentru Knesset din Israel după 2015. Se aşteaptă ca până la 14 partide să intre în Knesset.

Primele exit-poll-uri urmează să fie difuzate după închiderea secţiilor de votare la ora 22.00. Rezultatele oficiale sunt aşteptate în timpul nopţii.

Premierul Benjamin Netanyahu va vota la Ierusalim la ora 10.30 după ce principalul său rival, Benny Gantz, a votat la ora 8.00 în oraşul său natal Rosh Hayin.

În timp ce israelienii se aşteaptă să se îndrepte spre secţiile de votare, plajele şi mall-urile vor profita de temperaturile neobişnuit de calde şi de această sărbătoare naţională.

Potrivit unei noi iniţiative a Comitetului Electoral Central şi a Ministerului Transporturilor, transportul public interurban este gratuit până la sfârşitul zilei.

Ziua alegerilor a devenit o oportunitate pentru israelieni de a petrece timpul pe plajă, pentru un grătar alături de familie în parcurile naţionale din întreaga ţară şi de a face drumeţii de la nord la sud, precum şi de a se duce în mall-uri şi a lua parte la diverse evenimente.

Netanyahu, în vârstă de 69 de ani, dintre care mai mult de 13 ani la putere, se confruntă cu un novice în politică, generalul Benny Gantz. Sondajele plasează Likud, partidul de dreapta al lui Netanyahu, cam la acelaşi nivel de preferinţe de vot cu lista centristă Albastru-Alb a lui Gantz. Dar, cu treizeci de locuri cât sunt creditate cele două tabere, sunt departe de majoritatea absolută de 61 din cele 120 de locuri ale Knesset-ului (parlamentul israelian) şi vor trebui să se alieze cu alte formaţiuni pentru a forma o coaliţie de guvernare.

Pentru acest scrutin, proiecţiile sunt mai favorabile pentru Netanyahu. Lider al unei coaliţii guvernamentale de dreapta, el ar putea forma în urma acestor alegeri o coaliţie şi mai de „dreapta“. Experţii avertizează totuşi, invocând cota considerabilă a nehotărâţilor, că victoria este incertă. De asemenea, menţionează riscul ca anumite formaţiuni care s-a putea asocia cu Likud să nu depăşească pragul de 3,25% din voturile necesare pentru a fi reprezentate în Knesset.

„La prima vedere, Likud are majoritatea“, spune Gideon Rahat, profesor de ştiinţe politice, „dar acest lucru se poate schimba pentru că sondajele nu spun cu adevărat care partide vor trece acest prag“.

Victoria părea asigurată, în decembrie, când Netanyahu a convocat aceste alegeri anticipate înainte de termenul limită din noiembrie 2019. Această decizie, din partea acestui om, considerat un maestru ale strategiilor, a fost luată şi pentru a fenta, printr-o victorie electorală, punerea sub acuzare în dosarele ce-l vizează. Dar a apărut un concurent serios în persoana lui Gantz. În februarie, procurorul general şi-a anunţat intenţia de a-l acuza pe  Netanyahu pentru corupţie, fraudă şi abuz de încredere în trei cazuri de donaţii primite de la miliardari, în schimbul unor favoruri guvernamentale. Una dintre marile întrebări este dacă suspiciunea şi autoritarismul asociat cu numele său vor avea prioritate faţă de succesele sale diplomatice, stabilitatea militară la graniţe din ultimii ani şi creşterea economică. Nimic nu este sigur.

Guvernului Netanyahu, revigorat de alegerea lui Donald Trump, a luat cele mai de dreapta măsuri din istoria statului evreu, scrie publicaţia Haaretz. Ziarul reaminteşte de legea statului-naţiune - o lege emblematică a guvernului Netanyahu dar, de asemenea, unul dintre eşecurile sale. Iniţial, legea care descria Israelul ca stat naţional al poporului evreu, ar fi trebuit să subordoneze valorile democratice celor ale naţiunii evreieşti. Până la urmă, prevederea potrivit căreia judecătorii ar fi trebuit să ţină seama de caracterul evreu al statului a fost retrasă şi multe alte prevederi au fost schimbate pe parcurs.

A fost adoptată însă o altă lege controversată, care cere ONG-urilor să declare în mod public orice finanţare primită din străinătate - o modalitate de a slăbi mişcările de stânga.

Transferul Ambasadei SUA, în mai 2018, la Ierusalim este, desigur, cea mai mare victorie a lui Netanyahu. Puternic influenţat de lobby-ul creştin evanghelic, Netanyahu a făcut din aceasta prioritatea Ministerului Afacerilor Externe.

Dar numai Guatemala a urmat exemplul Statelor Unite şi şi-a transferat ambasada. Paraguayul a refuzat, provocând tensiuni diplomatice cu Israelul. Netanyahu spera ca premierul australian, creştin-evanghelic, sa urmeze exemplul Washingtonului, dar Canberra nu a făcut în cele din urmă decât să recunoască Ierusalimul de Vest drept capitala Israelului. Alte ţări, cum ar fi Brazilia, Filipine, România, Austria şi Ungaria, au ezitat şi nu au luat o decizie.

Între timp, Netanyahu a exploatat criza valorilor liberale din Europa. Extrema dreaptă, care a continuat să crească în Europa în ultimii ani, a beneficiat de sprijinul sistematic al premierului israelian. Cu toate că lideri ai partidelor europene de extremă dreapta au fost acuzaţi de antisemitism şi revizionism. Cum ar fi cei din Polonia dar şi preşedintele filipinez Rodrigo Duterte, premierul italian Matteo Salvini sau preşedintele brazilian Jair Bolsonaro.

În domenuul culturii, se manifestă un climat de frică şi autocenzură. Artiştii şi instituţiile culturale îşi pot permite tot mai puţin să prezinte opere provocatoare.

Ministerul Culturii a tăiat ajutorul public acordat mai multor instituţii a căror activitate nu i-a plăcut şi a încercat să adopte o lege privind loialitatea culturală care să îi permită să îşi atingă obiectivele.

Mulţi evrei tineri văd acum Israelul ca pe o ţară de extremă dreaptă, condusă de religioşi ortodocşi, aparţinând unei alte ere. Următoarea provocare a guvernului va fi de a inversa această tendinţă, înainte de a fi prea târziu.

Creşterea relativ puternică a economiei în ultimii ani, şomajul scăzut şi calmul relativ pe frontul de securitate au permis Ministerului Finanţelor să-i sprijine pe membrii mai vulnerabili ai societăţii.

Într-adevăr, au fost luate măsuri salutare, cum ar fi creşterea indemnizaţiei pentru persoanele cu handicap, reducerea preţului transportului public, creşterea salariului minim, de la 1.230 la 1.400 de dolari pe lună sau scăderea TVA de la 18% la 17%. În acelaşi timp, guvernul s-a lovit de probleme mai delicate, cum ar fi creşterea vârstei de pensionare.

În faţa lui Netanyahu, „israelienii sunt ca nişte fumători care ar vrea cu adevărat să renunţe, dar care cred că nu pot funcţiona fără o doză constantă de nicotină“, scrie Haaretz.